Geneza 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Vremurile străvechi de la facerea lumii până la AvraamFacerea lumii

1La început, Dumnezeu Sfântul

A făcut cerul și pământul.

Lumina

2Pământul era gol cuprins,

Iar peste-al apelor întins,

Al beznei văl stăpân era.

Doar Duhul Domnului zbura

Peste a apelor pustie.

3Atuncea Domnu-a zis: „Să fie

Lumină pe acest pământ!”

Și-a fost cum zis-a Domnul Sfânt.

4El a văzut că este bună

Și n-a mai lăsat împreună,

Să stea lumină și-ntuneric:

Le-a despărțit, El, Cel Puternic.

5Lumina, a chemat-o „Zi”,

Iar întuneric cât va fi,

„Noapte”, nume i-a ticluit.

Și astfel, seara a venit,

Apoi a fost o dimineață –

Avem deci prima zi în față.

Cerul

6A doua zi, Domnul a zis:

„Între al apelor abis,

O-ntindere trebuie pus,

Spre-a despărți apa de sus,

De apele care sunt jos.”

7Și s-a făcut atunci, frumos,

Întinsul ce le-a despărțit

Și care „cer” a fost numit.

8În urmă, seara s-a lăsat.

Zorii apoi s-au revărsat

Cernându-și peste toate roua.

Și-astfel s-a dus ziua a doua.

Pământul

9A treia zi când a venit,

În ăst fel Domnul a vorbit:

„Voi, ape care sunteți jos!

Vă strângeți!” – și așa a fost.

În urma lor, s-a arătat

10Uscatul. Dumnezeu i-a dat

„Pământ” drept nume – și vă spun –

Și-acest a fost un lucru bun.

11Apoi Domnul a poruncit:

„Să dea pământul negreșit

Verdeață, iarbă și să dea

Pomi roditori de-asemenea;

Și toată lumea plantelor

Să-și dea în rod sămânța lor.”

12Așa a fost – cum a dorit –

Întreg pământul a-nverzit

13Și-apoi din nou s-a înnoptat:

A treia zi s-a terminat.

Soarele, luna și stelele

14În ziua ce-a urmat – în zori –

Domnul a zis: „Luminători,

Astăzi, pe cer, voi împărți.

Ei ziua o vor despărți

De noapte; vremi vor arăta,

Ani, zile. Cât pe cer vor sta,

15Vor trebui să lumineze

Pământul, și să îl vegheze.”

16De-atuncea, soarele și luna

Se urmăresc pe cer într-una –

Soarele ziua luminează,

Iar luna, noaptea argintează.

Să fie cerul mai bogat,

Domnul, și stele, a creat.

17Toate acestea, Domnul Sfântul,

18Pentru a lumina pământul,

Și ca să poată limpezi

Lumini din beznă, nopți din zi,

Le-a născocit cu multă artă,

Transformând cerul într-o hartă.

19Seara întâi aprinde harta

Și-astfel s-a dus ziua a patra.

Viețuitoarele mării

20În dimineața următoare,

Domnul a zis: „Viețuitoare

Să mișune în apa mării!

Păsări să zboare-n largul zării!”

21Precum a zis, s-a și făcut:

De viață apa s-a umplut,

Iar păsările au pornit

Și cerul l-au însuflețit.

22Domnul, la ele, s-a uitat

Și-apoi le-a binecuvântat.

23În zare soarele-a apus:

A cincea zi, în zbor, s-a dus.

Viețuitoarele pământului

24Domnul a zis: „Viețuitoare

De soi, vite și târâtoare,

Și fiare pământești să dea

Pământul! Asta-i voia Mea!”

25Cu animalele-a sfârșit,

Iar după ce s-a mai gândit,

26A zis: „Acuma face-vom

Un chip ca Noi – el va fi „om”.

Cu Noi se va asemăna,

Peste pământ va domina

Și toate câte le-am zidit –

Și pești și păsări, negreșit

Și animale – îi vor fi

Date, spre a le stăpâni.”

27Apoi, Domnul l-a modelat

Pe om, și chipul Său i-a dat.

A făcut parte bărbătească,

Și-n urmă parte femeiască.

28Când lucrul și l-a terminat,

La oameni, Domnul S-a uitat,

Spunând: „Creșteți, vă înmulțiți,

Pământul să îl stăpâniți!

Stăpâni să fiți pe peștii mării

Și peste păsările zării –

Pe tot ce e viețuitoare,

Pe tot ce mișcă azi sub soare.

29Drept hrană, iată că vă dau,

Ce soi de iarbă vreți voi, sau

De pomi. Toate ți-s date ție:

Deci omule, hrană să-ți fie!

30Iar fiarelor pământului

Și păsărilor cerului –

Tot ce se mișcă și se vede –

Primesc drept hrană, iarbă verde.”

31Domnul, privind la ce făcuse,

Că bune-s toate, El văzuse.

Astfel a fost din nou o seară

Și-apoi o dimineață iară.

A șasea zi se încheiase,

Iar El lucrarea-Și terminase.