Psalmii 66 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Către mai marele pe care,Ceata de cântăreți îl are.Psalmul acesta, negreșit,Drept o cântare s-a vădit

1Cei care pe pământ v-aflați,

Spre Dumnezeu să înălțați

Doar strigăte de bucurie!

2Pentru-al Său Nume, pe vecie,

Imnuri de slavă să cântați

Și laude mereu să-I dați!

3Iată ce trebui, apoi,

Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi:

„Lucrările-Ți sunt minunate,

Mărețe și înfricoșate!

Din pricina puterii Tale,

Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale,

Mereu, ca să Te lingușească

Și slavă să Îți dăruiască.”

4Pământul, înaintea Ta,

Se-nchină și Îi va cânta,

Slavă Numelui Tău, mereu.

5Lucrările lui Dumnezeu,

Grăbiți-vă ca să veniți

Cu toții, ca să le priviți!

Vai, cât este de-nfricoșat,

Când El Se află aplecat

Lucrând asupra tuturor

Feciorilor oamenilor!

6Din apa mării a făcut

Pământ uscat și s-a trecut

Cu pasul, apa râului.

Când am văzut minunea Lui,

Cu toții, noi ne-am bucurat.

7El stăpânește ne-ncetat,

Doar prin puterea mâinii Lui.

Toți oamenii pământului,

De ai Săi ochi, sunt urmăriți

Și-n acest fel, cei răzvrătiți

Nu se mai scoală-n contra Lui.

8Popoarele pământului,

Toate, să-L laude, mereu,

Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!

Popoarelor – seama luați –

Pe Domnu-L binecuvântați!

9Domnul, cu viață, ne-a păstrat.

Pasul nu ni s-a clătinat.

10Domnul ne-a încercat, pe noi,

Căci prin cuptor de foc, apoi,

Ca pe argint, El ne-a trecut.

11În laț s-ajungem, ne-a făcut

Și-o grea povară a luat,

Pe coapse, de ne-a așezat.

12Pe oameni, i-ai lăsat apoi,

Ca să pășească peste noi.

Prin foc și apă ne-ai purtat,

Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat.

Din toate, Tu ne-ai scos pe noi,

Ca să ne dai belșug apoi.

13De-aceea-n Casa Ta, socot

Ca să aduc arderi de tot,

Iar jurămintele-mi făcute,

În fața Ta vor fi ținute.

14Voi împlini tot ce-am jurat,

Când – la strâmtoare – m-am aflat.

15Astfel, oi grase, eu socot

Să-Ți aduc ardere de tot.

Grăsimile berbecilor

Am să le-alătur oilor

Și-n urmă, eu – pe lângă oi –

Și țapi am să-Ți jertfesc apoi.

16Veniți toți cei care, mereu,

Teamă aveți de Dumnezeu,

Căci vă voi face cunoscut

Ceea ce Domnul a făcut

Pentru-al meu suflet. Am strigat

17La Domnul și L-am lăudat,

Căci lauda se dovedea

Precum că e pe limba mea.

18Dacă în inimă, pitite,

Gânduri aveam – nelegiuite –

Atunci încredințat eu sânt

Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.

19Dar Dumnezeu m-a ascultat

Mereu și-aminte a luat

La glasul rugăciunii mele

Când am adus rugile-acele.

20Să fie binecuvântat,

Căci ruga, El mi-a ascultat,

Iar bunătatea Lui o ține,

Mereu, alăturea de mine!