Iosua 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Marea luptă de la Gabaon

1Peste Ierusalim ședea

Adon-Țedec și-mpărățea.

De Iosua, el a aflat

Și-a auzit ce s-a-ntâmplat

Cu Ai și cu-mpăratul lui;

De soarta Ierihonului,

De-asemenea a auzit;

De felu-n care-a reușit

Neamul din Gabaon a face

Să-ncheie cu Israel pace,

A prins de veste, imediat.

2Atuncea, s-a înspăimântat,

Căci Gabaonul, faimă, are

Că este o cetate mare,

Precum sunt cele-mpărătești.

Puține-asemeni ei găsești,

Și nici cetatea Ai nu are

O suprafață-atât de mare.

Cei care-n Gabaon ședeau,

Viteji și ne-nfricați erau.

3Adon-Țedec cari, împărat,

Era-n Ierusalim aflat,

Către Hoham – cel ce ședea

Peste Hebron și-mpărățea –

Către Piream cari s-a aflat

Peste Iarmut înscăunat,

Către Iafia cari ședea

Peste Lachis și-mpărățea,

Către Debir cari, împărat,

Fosta-n Eglon înscăunat,

Câte-o solie a trimis,

Prin care-n acest fel a zis:

4„Cu toți ați face foarte bine,

Să vă suiți, până la mine,

Căci trebuie să ne unim

Ca împreună să pornim,

Spre Gabaon, căci am aflat

Precum că, pace, a-ncheiat,

Cu Iosua și-al său popor.

Să-l batem dar, pe trădător!”

5Peste-Amoriți, înscăunați,

Erau – atunci – cinci împărați:

Ierusalimul unu-avea,

Iar la Iarmut altul ședea;

Era un altul la Hebron,

Mai era unul la Eglon,

Iar cel din urmă împărat

Era-n Lachis înscăunat.

Toți împărații s-au unit

Și un război, ei au pornit,

Cu Gabaonul. Imediat

6Cei ce-n cetate s-au aflat,

La Iosua, soli, au trimis –

Lângă Ghilgal – și-astfel i-au zis:

„Dă-ne, degrabă, ajutor,

Căci capii Amoriților,

Cari sus la munte locuiesc,

Ne-atacă și ne nimicesc!”

7Iosua, din Ghilgal apoi,

Cu ai săi oameni de război,

Spre Gabaon, iute-a pornit.

8Domnul, atuncea, i-a vorbit,

Lui Iosua: „Să nu ai teamă,

Căci am să-i dau, de bună seamă,

Pe împărați, în mâna ta

Și împotrivă nu-ți vor sta.”

9Iosua-ndată a pornit,

De la Ghilgal și însoțit

De ai săi oameni de război,

O noapte-ntreagă-a mers și-apoi –

Când zorile s-au revărsat –

Pe împărați i-a atacat.

10În rândul lor, fără-ndoială,

Domnu-a iscat învălmășeală

Și-au fost bătuți de Israel.

O mare-nfrângere, astfel,

Au suferit la Gabaon.

Pe drumul către Bet-Horon,

Iosua-n urmă i-a gonit;

Pân’ la Azeca, i-a lovit

Și-nspre Macheda i-a împins.

11Pe când fugeau cu pas întins

Spre Bet-Horon, Domnul – de sus –

Un val de pietre a adus,

Cu care El i-a potopit

Pân’ la Azeca. Au pierit

Atunci, sub piatra grindinei,

Mai mulți în număr, decât cei

Care-au ajuns loviți să fie,

De sabie, în bătălie.

Soarele și luna se opresc

12În ziua-n care s-a-ntâmplat

Că, pe-mpărați, Domnul i-a dat

În mâinile lui Israel,

Iosua a vorbit, astfel:

„Oprește-te, pe boltă, soare

Și stai pe-a cerului cărare,

Deasupra Gabaonului!

Asupra Aialonului,

Oprește-ți lună, mersul tău!”

13Când auziră glasul său,

Luna și soarele au stat

Pe loc, până s-a răzbunat

Poporul, pe vrăjmașii lui.

Dar oare-n Cartea Dreptului,

Lucrul acesta nu e scris?

Deci soarele – precum a zis –

A stat pe loc – nu s-a grăbit

Să meargă către asfințit,

Ci începând din acel ceas,

Aproape-o zi a mai rămas

Pe boltă, sus, încremenit.

14Nicicând, nu s-a mai pomenit

Așa o zi – nici înainte

Și nici apoi – să ia aminte

Domnul, la glasul omului,

Făcând după dorința lui.

Lucrul acesta s-a-ntâmplat,

Pentru că Domnul S-a aflat,

Atunci, cu Iosua, și El

Luptase pentru Israel.

15Către Ghilgal, după război,

Poporul a plecat apoi.

Uciderea celor cinci împărați

16Cei cinci cari fost-au așezați

Peste-Amoriți ca împărați,

În mare grabă au fugit

Și la Macheda au găsit

O peșteră anume-n care

Voiau să-i caute scăpare.

17Oameni, la Iosua, s-au dus

Și despre acest fapt i-au spus:

„Iată că cei cinci împărați

Sunt la Macheda-acum aflați.

Stau într-o peșteră, în care,

Încearcă a-și găsi scăpare.”

18Iosua zise: „Să plecați

Și pietre mari să căutați,

Pe care să le prăvăliți

În gura peșterii. Tocmiți

Oameni să le păzească-apoi,

19Ca să nu pierdeți timpul. Voi

Să nu cumva să vă opriți,

Ci mergeți să îi urmăriți

Pe-ai voști’ vrăjmași. Să țineți minte:

Să-i bateți și pe dinainte,

Să-i bateți și pe dinapoi!

Să nu-i lăsați să intre-apoi

Cumva-n cetăți, căci Domnul vrea,

În mâna voastră să îi dea.”

20Iosua-n urmă – iar cu el

Apoi, întregul Israel –

Pe-ai lor vrăjmași i-au biruit.

Mari pierderi le-au pricinuit

Și doar câțiva care-au intrat

În vreo cetate, au scăpat

Cu viață, de furia lor.

21Când al lui Israel popor,

În tabără, a revenit –

Lângă Macheda – n-a-ndrăznit

Nimeni, de-a lungul drumului,

De a vorbi-mpotriva lui.

22Când tot poporul a sosit,

Iosua astfel a vorbit:

„Deschideți peștera în care

Sunt împărații, la păstrare.

Să-i cercetați dacă sunt bine

Și-apoi, aduceți-i la mine!”

23Îndată, oamenii s-au dus

Să împlinească ce le-a spus.

I-au scos din peșteră afară

Și-n urmă, îi înfățișară

La Iosua. Cinci împărați,

Peste-Amoriți încoronați,

S-au rânduit în fața lui:

Cel al Ierusalimului,

Cel ce fusese la Hebron,

Cel ce domnise la Eglon,

Cel ce-n Iarmut era-mpărat

Și cel care-n Lachis a stat.

24Când i-au adus pe împărați,

Pe ai lui Israel bărbați

Iosua i-a chemat la el

Și le-a vorbit, în acest fel:

„Să nu vă temeți, nicidecum!

Apropiați-vă – acum –

Și pe grumazurile lor –

Bărbații din al meu popor –

Talpa piciorului să-și pună!”

Ei toți veniră împreună

Și-apoi, îndată au făcut

Așa precum li s-a cerut.

25Iosua-a zis: „Nu vă speriați

Și nici nu vă înspăimântați

Ci, dimpotrivă, voi să fiți

Îmbărbătați și întăriți,

Pentru că Domnul Dumnezeu

Are să facă, tot mereu,

În acest fel, vrăjmașilor,

Cu care luptă-al vost’ popor.”

26Iosua-apoi, pe împărați,

I-a omorât și spânzurați,

De cinci copaci, au fost, afară

Unde au stat până pe seară.

27Abia când soarele-a apus,

Pe ai săi oameni, el i-a pus

Să îi pogoare de pe lemn.

Aceștia, la al său îndemn,

Au alergat și jos i-au dat,

Iar după-aceea i-au luat

Și i-au târât, în graba mare,

La peștera ‘ceea în care

Au stat ascunși. I-au azvârlit

În peșteră și-au prăvălit,

La gura ei, pietroaie mari,

De-au astupat-o – pietre cari

Pot fi și azi a fi văzute,

Încremenite și tăcute,

Păzind mormântul celor care,

Acolo și-au cătat scăpare.

Alte izbânzi ale lui Iosua

28Oastea lui Iosua apoi,

Către Macheda, înapoi,

S-a-ntors și toți oamenii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Au fost trecuți. Nu a scăpat

Nici al Machedei împărat.

N-a avut nimenea scăpare:

Toți au pierit, cu mic, cu mare.

Cu cel ce fost-a împărat

Peste Macheda, s-a-ntâmplat

Asemeni celui ce ședea

La Ierihon și-mpărățea.

29Israeliții au trecut

Spre Libna, unde i-au bătut

Pe toți locuitorii care

Acolo-au fost în număr mare,

Precum și pe-al ei împărat.

30Domnul, în mâna lor, a dat

Cetatea, iar oamenii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Au fost trecuți. N-a fost cruțat

Nici chiar al Libnei împărat.

N-a avut nimenea scăpare,

Ci a pierit orice suflare.

Toate ființele aflate,

Pe vremea ‘ceea, în cetate,

Lovite-au fost și au pierit

Cu mic cu mare, negreșit.

Cu cel ce fost-a împărat

Atunci, la Libna, s-a-ntâmplat

Asemeni celui ce ședea

La Ierihon și-mpărățea.

31Israeliții au sfârșit

Cu Libna și-apoi au pornit

Către Lachis, unde-au fost date

Mari bătălii, înverșunate.

32Domnul – așa cum a promis –

A dat cetatea din Lachis,

În mâinile lui Israel

Care-a învins-o, iar astfel,

Sfârșit-au toți oamenii ei,

Prin ascuțișul sabiei.

Totul la fel s-a petrecut,

Precum la Libna s-a făcut.

33Atunci, Horam care ședea

Peste Ghezer și-mpărățea,

La al Lachisului popor,

A vrut să-i vină-n ajutor.

Cu oaste mare a venit,

Dar Iosua l-a biruit,

Iar dintre cei ce l-au urmat

Nimeni, cu viață, n-a scăpat.

34Israeliții au sfârșit

Și cu Lachisul și-au pornit

Către-a Eglonului cetate

Unde mari lupte-au fost purtate,

35Iar toți locuitorii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Au fost trecuți apoi, de-ndat’,

Căci nimeni nu a fost cruțat.

Totul la fel s-a petrecut,

Precum fost-a-n Lachis făcut.

36Israeliții, din Eglon,

S-au îndreptat către Hebron,

Să pună mâna pe cetate.

Mari bătălii au fost purtate,

37Iar toți locuitorii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Au fost trecuți apoi, de-ndat’.

Nimeni, cu viață, n-a scăpat:

Nici împăratul, nici cei care

Au vrut să-i dea ajutorare –

Căci prin cetăți ei locuiau,

Cari de Hebron aparțineau.

Totul, la fel, s-a petrecut

Precum fost-a-n Eglon făcut.

38Când cu Hebronul au sfârșit,

Către Debir ei au pornit,

Să pună mâna pe cetate.

Mari bătălii au fost purtate,

39Iar toți locuitorii ei,

Prin ascuțișul sabiei

Au fost trecuți apoi, de-ndat’.

Nimeni, cu viață, n-a scăpat:

Nici împăratul, nici cei care

Au vrut să-i dea ajutorare –

Căci ei de prin cetăți erau

Cari, de Debir, aparțineau.

Totul la fel s-a petrecut,

Precum fost-a-n Hebron făcut,

Sau cum, în Libna, s-a-ntâmplat.

40Nimeni, cu viață, n-a scăpat,

Căci Iosua-ntregul ținut

Al țări-atuncea l-a bătut,

Chiar de pe munte începând –

Spre miazăzi – și ajungând

De pe costișe, în câmpii.

În urma ăstor bătălii –

Dintre cei care s-au aflat

În țară – nimeni n-a scăpat

Cu viață, căci orice suflare

Fusese ștearsă de sub soare,

Așa precum a poruncit

Domnul, atunci când i-a vorbit.

41Deci, Iosua-ntregul ținut

Al țări-atuncea l-a bătut,

Din Cades-Barnea începând –

Prin Gaza și Gosen trecând –

Până la Gabaon apoi,

Iar de acolo, înapoi.

42De către Iosua, luați,

Au fost ai țării împărați –

Precum și-ntreg ținutul lor –

Pentru-al lui Israel popor.

Lucrul acesta s-a-ntâmplat,

Pentru că Domnul a luptat,

Atunci, alăturea de el,

Pentru întregul Israel.

43Când luptele-au luat sfârșit,

Israeliți-au revenit

Iar, la Ghilgal. În fruntea lor,

Sta Iosua, conducător.