1Plăcut e, frații când se-adună
Să locuiască împreună!
2E-asemeni untdelemnului,
De preț, turnat pe capul lui,
Curgând pe barbă; bunăoară,
Pe barba lui Aron pogoară
Și picură din barba lui,
Pe marginea veșmântului.
3Este ca roua cea pe care
Numai Hermonul o mai are,
Ca roua care – bunăoară –
Iată că din Sion pogoară,
Căci doar acolo, Dumnezeu
Dă binecuvântări mereu
Și slobozește apa vie,
A vieții, pentru veșnicie.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.