1 Cronici 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Leviții, numărătoarea și slujbele lor

1David, fiind înaintat

În vârstă, l-a pus împărat,

Pe Solomon, pe fiul lui.

2Pe preoții poporului

Și pe Leviți, el i-a chemat

La sine. I-a mai adunat,

De-asemenea, pe toți cei cari

Erau în Israel mai mari

Și le-a cerut o numărare

A fiilor pe cari îi are

Neamul Leviților. Erau

3Numărați cei care aveau

De la treizeci de ani în sus.

Ei au făcut precum le-a spus

David. Treizeci și opt de mii,

Din ai Leviților copii –

În felu-acesta – s-au aflat,

Când neamul lor s-a numărat.

4David, apoi, i-a împărțit

Și-n cete, el i-a rânduit:

„Dintre-ai Leviților copii,

Vreau – douăzeci și patru mii –

Să stea-n Templul lui Dumnezeu

Și să vegheze, tot mereu,

La slujbele ce-s rânduite,

În Casa Lui, a fi-mplinite.

Apoi, mai vreau ca, șase mii,

Dintre-ai Leviților copii,

Să fie puși drept dregători

Și-asemeni și judecători.

5Alți patru mii vor fi portari

Și încă patru mii cei cari

Vor fi însărcinați, mereu,

Să-l laude pe Dumnezeu,

Cu cântece, căci ați văzut

Că instrumente am făcut.

Cu-aceste instrumente are,

De-acum, să cânte, fiecare.”

6Când împărțirea s-a făcut,

Seamă – atuncea – s-a ținut,

De numele acelor care,

Drept fii, Levi, în lume-i are.

Aceștia sunt: Gherșom, Chehat

Și-apoi Merari a urmat.

7Din Gherșoniți, erau acei

Ziși Laedan și ci Șimei.

8Din Laedan, trei fii erau

Cari căpetenii se vădeau.

Întâi fusese Iehiel;

Apoi Zetam și cu Ioel.

9Urmară fiii lui Șimei,

Care s-au dovedit tot trei:

Primul e Șelomit chemat,

Fiind de Haziel urmat;

Iar ultimul care-a venit

Fusese drept Haran numit.

În casele părinților,

Ăști fii erau mai marii lor,

Capi ai familiei pe care,

În lume, Laedan o are.

10Iată-i pe fiii lui Șimei:

Iahat, Zina, iar după ei,

Ieuș și Beria erau.

În număr, patru, se vădeau.

11Prim căpitan, era Iahat

Și-al doilea Zina s-a aflat.

Ieuș și Beria n-aveau

Mulți fii, de-aceea, ei formau

Numai o casă – casă care

Prinsă a fost în numărare.

12Apoi, feciorii lui Chehat,

Patru – de toți – s-au arătat.

Amram e-ntâiul așadar,

Fiind urmat de Ițehar,

Hebron apoi, iar după el,

Al patrulea, e Uziel.

13Amram, doi fii, a dobândit:

Aron și Moise, la sfârșit.

Aron, deoparte, a fost pus

Spre-a fi sfințit – precum s-a spus –

Căci el, prea sfânt, avea să fie –

Cu ai săi fii – pentru vecie.

Tămâie, ei Îi aduceau

Lui Dumnezeu și Îi slujeau,

Iar Numele lui Dumnezeu,

Îl binecuvântau, mereu.

14Fiii lui Moise – cum se știe –

În a lui Levi seminție,

În urmă, fost-au numărați.

De toți, ei sunt numai doi frați:

15Gherșom, întâiul, a venit,

Iar Eleazar l-a însoțit.

16Ai lui Gherșom fiu: Șebnuel –

Drept căpetenie, e el.

17Eliezer a dobândit

Un fiu: Rehabia-i numit.

El, căpitan, a fost făcut

Și-apoi, mulți fii, a mai avut.

18Și Ițehar, un fiu, avea:

Drept Șilomit, el se numea

Și, căpitan, s-a dovedit.

19Patru feciori a dobândit

Hebron: primul e Ieria

Și l-a urmat Amaria;

Al treilea e Iahaziel;

Iecameam e după el.

20Doi fii, și Uziel avea:

Întâiul, Mica, se numea

Și, căpitan, s-a dovedit.

Al doilea, Ișia, s-a numit

21Doi fii, Merari a avut:

Mahli era primul născut;

Al doilea, Muși s-a-ntrupat.

Și Mahli, fii, a căpătat:

Primul fusese Eleazar

Iar Chis venita-n urmă dar.

22Dar Eleazar a dispărut,

Fără ca, fii, să fi avut.

Doar fete, el a căpătat,

Cu care-apoi s-au însurat

Fiii lui Chis, cari se vădeau

Precum că frați ai lor erau.

23Fiii lui Muși fost-au trei:

Mahli, Eder, iar după ei,

Cel care șirul l-a-ncheiat

Fusese Ierimot chemat.

24Aceștia sunt fiii pe care

Levi, în neamul său, îi are.

Ei sunt mai marii caselor

Ce le-au avut părinții lor.

Cu toți, în urmă, acești frați,

Fuseseră-ntrebuințați,

În slujba Casei Domnului,

Căci așezat, în slujba Lui,

Fusese fiecare pus,

De la ani douăzeci, în sus.

25David spusese: „Dumnezeu

A dat odihnă, tot mereu,

Poporului Său, Israel;

Iar la Ierusalim, astfel,

E locul Lui, cari – pe vecie –

Drept locuință o să-I fie.

26Cortul și-uneltele pe care

Acesta-n slujba sa le are,

Leviții nu le-or mai muta,

Căci la Ierusalim vor sta.”

27Precum a dat Domnul porunci,

Numărătoarea de atunci,

A tuturor celor pe care,

Urmași, neamul lui Levi-i are,

Făcutu-s-a – precum s-a spus –

De la ani douăzeci, în sus.

28Ei puși au fost lângă cei care,

Drept fii ai săi, Aron îi are,

În slujba Casei Domnului,

A curților Templului Lui

Și a odăilor pe care,

Casa lui Dumnezeu le are.

29De-asemenea, ei îngrijeau

De pâinile care erau

La Casa Domnului aduse,

Pentru a fi în față-I puse;

Vegheau la a făinii floare,

Din care, daruri de mâncare,

Lui Dumnezeu I se-aduceau.

Apoi, în grijă mai aveau –

După cum Domnul a lăsat –

Plăcintele fără-aluat,

Turtele-anume rânduite,

Coapte-n tigaie sau prăjite.

Măsurile – precum se cere –

Pentru lungime și-ncăpere,

Care la Templu foloseau,

Tot în a lor grijă erau.

30În zori și seara – ne-ncetat –

Ei trebuiau de a fi stat

La Templu, laude-nălțând

Și Domnului, mărire, dând.

31De-asemenea, ei aduceau

Și jertfele ce se dădeau

Lui Dumnezeu și se socot

A fi drept ardere de tot,

Așa cum fost-a așezat

A fi în zile de Sabat,

Percum și-n lună nouă, ori

În zilele de sărbători.

Ei făceau ce s-a poruncit,

Prin obiceiul rânduit.

32Ai lui Aron fii sunt acei

Care, alăturea de ei,

Vegheau la cortul Domnului

Precum și la locașul Lui.

Ei și Leviții, frați, erau

Și împreună îngrijeau

Atât de Casa Domnului,

Cât și de slujba Casei Lui.