1„Când, ne-nțelegeri, între voi,
Se vor ivi, mergeți apoi,
Ca pricina s-o-nfățișați
Și judecată s-așteptați,
De la acei nelegiuiți?
2Dar vă întreb: oare, nu știți
Că sfinții sunt aceia care
Vor judeca, pe fiecare,
Din astă lume? Dacă voi
Aveți a-i judeca apoi,
Pe toți, nevrednici vă găsiți,
Ca judecată să rostiți
În lucruri mici și ne-nsemnate
Cari, între voi, au fost iscate?
3Nu știți că-i veți judeca voi,
Chiar și pe îngeri, mai apoi?
Și-atunci, vă-ntreb, dragii mei frați:
Oare, nu o să judecați
Și lucrurile mici, pe care,
Viața, de pe pământ, le are?
4Când ne-nțelegeri, voi aveți,
În lucrurile vieții, vreți,
Judecători să căutați,
Cari nici măcar nu sunt luați
În seamă, de cei sfinți, pe care
Biserica, în ea, îi are?
5Lucrul acesta-i spus de mine,
Ca să vă facă de rușine.
Nu se găsește, printre voi,
Un înțelept, care – apoi –
Să judece dar, cu dreptate,
Între un frate și alt frate?
6Când e o pricină-ntre frați,
Voi, însă, grabnic, alergați
La cei necredincioși apoi,
Ca ei să judece-ntre voi.
7Chiar faptul că vă judecați,
E un cusur, dragii mei frați.
Dacă sunteți nedreptățiți,
De ce nu vreți să suferiți?
Oare de ce nu încercați,
Ca paguba, să o răbdați?
8Voi singuri, însă-i păgubiți
Și singuri îi nedreptățiți –
Prin felu-n care vă purtați –
Pe cei cari sunt ai voștri frați!
9Nu știți căci cei ce se vădesc
A fi nedrepți, nu moștenesc
Împărăția cea pe care,
Al nostru Dumnezeu o are?
De-aceea, zic, dragii mei frați,
Ca nu cumva să vă-nșelați
Voi singuri, în astă privință.
Pentru că nu e cu putință
Ca cineva, dintre cei cari
Se dovedesc a fi curvari,
Sau cineva dintre cei care
Le-aduc, la idoli, închinare,
Sau cei care sunt preacurvari,
Ori sodomiți, sau acei cari
Malahi se dovedesc să fie,
10Hoți, sau cu patimi de beție,
Ori lacomi și defăimători,
Sau hrăpăreți și-asupritori,
Să poată ca să moștenească
Împărăția cea cerească –
Pe care-o are Dumnezeu –
Spre a o stăpâni, mereu.
11Așa au fost unii din voi –
Precum am spus. Însă, apoi,
Ați fost spălați și-ați fost sfințiți
Și socotiți neprihăniți,
În Sfântul Nume-al lui Iisus,
Prin Duhul Tatălui de Sus.”
Despre curvie12„Să știți că, pe acest pământ,
Îngăduite, toate-mi sânt.
Dar nu tot ce se-ngăduiește
Înseamnă că îmi folosește.
Chiar dacă am îngăduire
Față de toate, stăpânire,
Nu va putea pune, nimic,
Asupra mea. De-aceea, zic:
13Mâncărurile s-au făcut
Doar pentru pântec, și-i știut
Că pântecul – la fiecare –
Este făcut pentru mâncare.
Acestea toate sunt vădite
Că au să fie nimicite,
De către Dumnezeu. Se știe,
Că trupul nu-i pentru curvie,
Ci, pentru Domnul, este el,
Iar Domnu-i pentru trup, astfel.
14Deci, Dumnezeu, cari L-a-nviat
Pe Domnul – sunt încredințat –
Căci cu puterea Sa, apoi,
O să ne-nvie și pe noi.
15Nu știți că trupul vostru este
Un mădular, care zidește
Al lui Hristos trup? Așadar,
Cum să iau eu, un mădular,
Al lui Hristos, și să-ndrăznesc,
Drept mădular, să-l folosesc
Pentru o curvă? Nu, nici gând!
Nu pot să fac așa, nicicând!
16Nu știți că cine s-a lipit
De-o curvă, a și devenit
Un singur trup cu ea, apoi?
Căci este scris: „Astfel – cei doi –
Un singur trup, alcătuiesc.”
17Cu-aceia care se lipesc,
De Domnul, este tot la fel:
Un singur duh, vor fi, cu El.
18Deci, fiecare, vreau să știe,
Să se ferească de curvie;
Un alt păcat de-i săvârșit,
Nu este-n trup înfăptuit.
Însă, acela ce curvește,
Să știe că păcătuiește
Chiar împotriva trupului,
Adică împotriva lui.
19Nu știți că trupul se vădește
Templul, în care locuiește
Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit
Și-i de la Dumnezeu venit?
De-asemenea, nu știți că voi
Nu mai sunteți ai voștri-apoi?
20Căci cu un preț, dragii mei frați,
Ați fost, acuma, cumpărați.
În al vost’ trup și duh, mereu,
Să-L proslăviți pe Dumnezeu,
Căci duhul și cu trupul sânt
Ale lui Dumnezeu Cel Sfânt.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
