Numeri 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Slujbele chehatiților

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Să faci, acum, o numărare,

A fiilor pe care-i are

Chehat, printre Leviți aflați.

Aceștia fi-vor numărați

După familiile lor

Și casele părinților,

3De la treizeci de ani în sus,

Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,

În rândul lor, pe toți cei care

Se dovedesc a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

4Iată ce slujbe au avut

Ai lui Chehat fii, de făcut,

La cortul întâlnirii; ele –

Adică slujbele acele

Cari pentru-ai lui Chehat fii sânt,

Privesc doar Locul cel prea sfânt.

5Atunci când tabăra pornește,

Aron și-ai lui fii trebuiește

Să vină-n cort și să îi dea,

Perdeaua, jos. Apoi, cu ea,

Acoperit voiesc să fie,

Chivotul pentru mărturie.

6Să pună o învelitoare,

Din piele de vițel de mare,

Deasupra ei și să întindă

Și un covor – cari s-o cuprindă,

În întregime – peste ea.

Covorul de peste perdea,

Doar în albastru, să-l lucrați.

Apoi, vor trebui luați –

Și puși – drugii chivotului,

Cari sunt pentru mutarea lui.

7Covoru-albastru să-l întindă,

Astfel încât el să cuprindă

Și masa ce se folosește

La pâinea care trebuiește

Pusă în fața Domnului.

Să pună-apoi, deasupra lui,

Străchini, cățuie, cești, potire,

Cari date sunt spre folosire

La jertfele de băutură.

Apoi, lângă a lor măsură,

Pusă urmează-a fi, de-ndată,

Pâinea ce trebuie-așezată,

Mereu, ‘naintea Domnului.

8Deasupra tuturor, să pui

Un alt covor; cărămizie,

Culoarea lui, voiesc să fie.

O piele de vițel de mare,

Să aibă, drept învelitoare.

Drugii vor trebui aduși

Și-apoi, la masă, vor fi puși.

9Un alt covor – de-asemenea,

Albastru – are să se ia.

Cu el, va fi acoperit

Sfeșnicul Meu și, negreșit,

Și candelele ce le are,

Mucările și cenușare

Și vasele sfeșnicului,

În care-i pus uleiul lui.

10Sfeșnicul dar – cu tot ce are –

În piele de vițel de mare,

Trebuie-n urmă, îmbrăcat

Și-apoi, pe targă, așezat.

11Altarul care-i întocmit

Din aur, trebuie-nvelit

Cu un covor albastru; iar

Peste acesta, pe altar,

Să pună o învelitoare,

Din piele de vițel de mare.

Drugii, apoi, vor fi aduși,

Căci la altar, trebuiesc puși.

12Să ia uneltele, pe care

Locașul Meu cel sfânt le are,

Și să le pună-ntr-un covor

Albastru; iar deasupra lor,

Să pună o învelitoare,

Din piele de vițel de mare.

Pe targă, ele vor fi puse,

Spre a putea, apoi, fi duse.

13Cenușa, în altar aflată,

Va trebui a fi luată.

Cu un covor, alcătuit

Din purpură, va fi-nvelit,

În urmă dar, altaru-acel.

14Se vor mai așeza pe el,

Uneltele din slujba lui:

Tigăile altarului –

Pentru cărbuni – lopețile,

Ligheane, furculițele,

Iar peste ele-o-nvelitoare,

Din piele de vițel de mare.

Drugii, apoi, vor fi aduși,

Căci la altar, trebuiesc puși.

15După ce au ca să sfârșească,

Aron și-ai lui fii să-nvelească

Locașul sfânt al cortului

Și-uneltele ce-s ale lui,

Vor trebui a fi chemați

Să vină-ai lui Chehat bărbați,

Căci lor le sunt încredințate

Acestea, spre a fi purtate.

Să nu se-atingă – țineți minte! –

Cumva, de lucrurile sfinte,

Să nu se-ntâmple, bunăoară,

Ca atingându-le, să moară.

Aceste lucruri sunt lăsate –

Din cort – pentru a fi cărate,

De cei care s-au numărat

Printre feciorii lui Chehat.

16Al lui Aron fiu, Eleazar

Să privegheze așadar,

Uleiul ce se folosește

La sfeșnic. El mai trebuiește

De a veghea, cu grijă mare,

Tămâia cea mirositoare,

Pâinea de punere-nainte

Și-uleiul pentru ungeri sfinte.

Să aibă grija cortului,

Cu tot ce-i aparține lui –

Deci cu locașul Meu cel sfânt

Și sculele cari, în el, sânt.”

17Domnul, lui Moise, i-a vorbit –

Și lui Aron – și-a poruncit:

18„Vegheați să nu-i primejduiți,

Ca să nu fie nimiciți

Bărbații Chehatiților,

Din mijlocul Leviților!

19Iată ce-aveți a face voi,

Ca să nu moară ei apoi,

Atuncea când aproape sânt

De Locul care e prea sfânt:

Aron și-ai săi fii vor avea

Grijă, să vină și să-i ia,

Să-i pună-apoi, pe fiecare,

La sarcina pe cari o are.

20Să nu intre – luați aminte! –

Să învelească lucruri sfinte,

Să nu se-ntâmple, bunăoară,

Cumva, ca-n acest fel, să moară!”

Slujbele gherșoniților

21Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

22„Să faci, acum, o numărare,

A fiilor pe care-i are

Gherșon, în Israel aflați.

Aceștia fi-vor numărați,

După familiile lor

Și casele părinților,

23De la treizeci de ani în sus,

Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,

În rândul lor, pe toți cei care

Se dovedesc a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

24Iată ce slujbe au avut,

Ai lui Gherșon fii, de făcut:

25Atunci când tabăra pornea,

Familia lui Gherșon ducea

Covoarele ce-alcătuiau

Cortu-ntâlnirii; mai cărau,

Apoi, a lui învelitoare,

Din piele de vițel de mare,

Perdeaua ușii cortului

26Și pânzele din curtea lui;

Ei mai duceau perdeaua care

Era drept ușă de intrare

În curte, funiile lui –

Aflate-n slujba cortului –

Precum și sculele acele

Care, legate sunt, de ele.

27În slujbele ce-s date lor –

Deci casei Gherșoniților –

Toți acești fii ai lui Gherșon

Sunt sub porunca lui Aron,

Precum și a fiilor lui.

Ei, la mutarea cortului,

În a lor grijă, vor fi pus,

Ceea ce vor avea de dus.

28Acestea-s slujbele pe care

Familia lui Gherșon le are,

La cortul Meu, de împlinit

Și totodată, de păzit.

Toți acești fii ai lui Gherșon,

De către fiul lui Aron,

Vor fi vegheați. Acela dar,

Are să fie Itamar.”

Slujbele fiilor lui Merari

29„Să faci apoi, o numărare

A fiilor pe care-i are

Merari-n Israel aflați.

Aceștia fi-vor numărați,

După familiile lor

Și casele părinților,

30De la treizeci de ani în sus,

Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,

În rândul lor, pe toți cei care

Se dovedesc a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

31Iată care e slujba lor –

Acea a Merariților –

În rânduiala cortului:

Vor duce scândurile lui,

Drugii și stâlpii ce îi are,

Precum și ale lor picioare;

32Stâlpii din curtea cortului,

Picioarele stâlpilor lui,

Țărușii, funiile lor

Pentru-ntărirea stâlpilor;

Uneltele ce țin de-acele

Lucruri, lăsate vor fi ele,

Pentru mutări, în grija lor –

Deci casei Merariților.

La toate, le spuneți pe nume,

Ca ei să știe ce anume

Au de făcut, ce-au de luat,

Și ce va trebui cărat.

33Acestea sunt slujbele lor –

Slujbele Merariților –

Pe care o să trebuiască,

La cortul Meu, să le-mplinească.

Să-și facă slujba așadar,

Vegheați fiind de Itamar.”

34Moise și-Aron au împlinit

Ceea ce Domnu-a poruncit.

Mai marii adunări-apoi,

I-au ajutat pe amândoi

Și au făcut o numărare

A fiilor pe care-i are

Chehat, în Israel aflați.

Aceștia fost-au numărați

După familiile lor

Și casele părinților,

35De la treizeci de ani în sus,

Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.

În rândul lor, erau cei care

S-au dovedit a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

36Astfel, ieșit-au două mii

Și șapte sute cincizeci fii,

37Atuncea când s-au numărat

Familiile lui Chehat.

În al lor număr, sunt cei care

S-au dovedit a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

Moise și-Aron au împlinit

Ceea ce Domnu-a poruncit

Prin Moise-atunci când l-a chemat

Și când, poruncile, i-a dat.

38Ei au făcut o numărare

A fiilor pe care-i are

Gherșon, în Israel aflați.

Aceștia fost-au numărați

După familiile lor

Și casele părinților,

39De la treizeci de ani în sus,

Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.

În rândul lor, erau cei care

S-au dovedit a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

40Astfel, ieșit-au două mii

Și șase sute treizeci fii,

Atunci când fost-au numărați

Ai Gherșoniților bărbați.

41În al lor număr, sunt cei care

S-au dovedit a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având în ei destoinicie.

Moise și-Aron au împlinit

Ceea ce Domnu-a poruncit,

Și astfel, fost-au numărați

Ai Gherșoniților bărbați.

42Ei au făcut o numărare

A fiilor pe care-i are

Merari-n Israel aflați.

Aceștia fost-au numărați

După familiile lor

Și casele părinților,

43De la treizeci de ani în sus,

Pân la cincizeci – precum s-a spus.

În rândul lor, erau cei care

S-au dovedit a fi în stare,

În slujba cortului să fie,

Având, în ei destoinicie.

44Erau, în număr de trei mii

Și două sute de copii,

Atunci când fost-au numărați

Ai Merariților bărbați.

45Acesta-i numărul celor

Din neamul Merariților.

Moise și-Aron au împlinit

Ceea ce Domnu-a poruncit,

Și astfel, fost-au numărați

Ai Merariților bărbați.

46Moise și-Aron și cu cei care

Mai mari erau peste-adunare,

În Israel – cum s-a cerut –

Încă un lucru-au mai făcut,

Pentru a fi totu-mplinit:

Au numărat neamul Levit,

După familiile lor

Și casele părinților,

47De la treizeci de ani în sus,

Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.

I-au prins, în astă numărare,

Pe cei ce s-au vădit în stare,

În slujba cortului să fie,

Având, în ei, destoinicie.

48Erau în număr de opt mii

Cincisute și optzeci de fii,

Din ramura Leviților.

49Astfel, numărătoarea lor –

Așa cum Domnu-a poruncit

Prin Moise – s-a înfăptuit

Și fiecare a știut

Ceea ce are de făcut,

Căci tuturora li s-a spus,

Ce lucruri vor avea de dus.

Deci s-a făcut o numărare,

În tabără, la fiecare,

Așa cum Domnu-a poruncit,

Cu Moise-atunci când a vorbit.