Romani 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

1„Acuma, noi, aceia cari

Ne-am dovedit a fi mai tari,

Suntem datori să încercăm,

Ca slăbiciunea s-o răbdăm,

Celor care-s mai slabi ca noi,

Ca lor să le plăcem apoi,

Nu nouă înșine, vezi bine.

2De-aceea spun că, orișicine

Va trebui, astfel, să facă,

Încât aproapelui să-i placă

Făcând, atunci, prin a lui fire,

Posibilă a sa zidire.

3Căci și Hristos – prin ce-a făcut –

Nu Sie Însuși Și-a plăcut,

Ci a făcut precum s-a zis,

Precum e, în Scriptură, scris:

„Ocara ce lovea în Tine,

Iată, căzut-a peste Mine.”

4Deci, să luăm bine aminte

La ce s-a scris mai înainte,

Căci tot ce-i scris, e pentru noi,

Ca să putem lua, apoi,

Învățătură, fiecare,

Prin mângâiere și răbdare

Cari, în Scriptură, le găsim,

Și astfel, să nădăjduim.

5Al mângâierii Dumnezeu –

Și al răbdării – tot mereu,

Să facă să aveți, în voi,

Unii față de alți-apoi,

Un simțământ venit de sus,

Pildă fiind Hristos Iisus.

6Căci, împreună – toți, apoi,

O inimă și-o gură – voi

Să Îl slăviți, neîncetat,

Pe Cel cari, pe Hristos, L-a dat,

Pe Dumnezeul Cel de Sus,

Tată al Domnului Iisus.

7Unii pe alții, vreau, apoi,

La fel, să vă primiți și voi,

Cum v-a primit Hristos, mereu,

Spre lauda lui Dumnezeu.”

Hristos a întărit făgăduințele

8„Hristos fusese, fraților,

Într-adevăr, un slujitor

Pentru tăierea împrejur,

Spre-a dovedi, celor din jur,

Credincioșia Domnului

Și-a întări cuvântul Lui –

Adică ce-a făgăduit

Părinților, necontenit –

9Ca Neamurile, tot mereu,

Slavă să-I dea, lui Dumnezeu,

Tocmai așa precum s-a zis

Și cum e, în Scriptură, scris:

„De-aceea printre Neamuri, eu

Am să Te laud, tot mereu,

Și voi cânta, pentru-al Tău Nume,

Neîncetat, oriunde-n lume.”

10De-asemenea, iarăși s-a zis

Și, în Scriptură, este scris:

„Voi Neamurilor, hai, veniți!

Cu-al Său popor, vă veseliți!”,

11Sau: „Neamuri! Să Îl lăudați

Pe Domnul; slavă să Îi dați,

Necontenit, Domnului Sfânt,

Orice popor, de pe pământ.”

12Isaia tot așa a zis

Și-n prorocia lui a scris:

„În vremile ce au să vină,

Din Iese, crește-o Rădăcină,

Ca peste Neamuri să domnească,

Iar ele să nădăjduiască

În al Său Nume, tot mereu.”

13Vreau, al nădejdii Dumnezeu,

Să toarne bucurii apoi,

Să toarne pacea, peste voi,

Căci ele sunt de trebuință

Și le primiți doar prin credință,

Ca în nădejde, tari să fiți,

Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”

Pavel despre slujba lui

14„Acum – la voi, referitor –

Încredințat sunt, fraților,

Că sunteți plini de bunătate,

De cunoștință și dreptate,

Încât, în stare, o să fiți

Ca-n toate să vă sfătuiți.

15Totuși, v-am scris, fără-ndoială,

Pe ici, pe colo – cu-ndrăzneală,

Ca să v-aduc aminte iar,

De-aceste lucruri așadar,

Doar prin puterea harului

Ce-l am din partea Domnului,

16Ca printre Neamuri, cum am spus,

Să fiu slujbaș al lui Iisus.

Eu, slujba mea, o împlinesc

Cu scumpătate, și trudesc,

În Evanghelia Domnului,

Ca Neamurile-n fața Lui,

Să poată fi jertfa primită

Bine, prin Duhul Sfânt, sfințită.

17Acum, pot să mă laud eu,

Că în Hristos – pe Dumnezeu –

Întotdeauna, Îl slujesc.

18N-aș îndrăzni să pomenesc

Un lucru, ce n-a fost făcut,

Chiar de Hristos, de la-nceput –

Prin mine – spre-a aduce-astfel,

La ascultare, pentru El,

Pe orice Neam, de pe pământ:

Fie prin faptă sau cuvânt,

19Fie prin semnele făcute,

Ori prin minunile văzute,

Sau poate prin puterea mare,

Pe care Duhul Sfânt o are.

De la Ierusalim plecând,

Prin țările din jur trecând,

Pân’ la Iliric, am umblat

Și-am răspândit, neîncetat,

Această Evanghelie care

E-a lui Hristos. Cu-nfrigurare,

20Necontenit, m-am străduit

Și, Evanghelia, am vestit,

În locuri, unde, nimenea,

Despre Hristos, știre, n-avea,

Căci n-am voit ca să zidesc

Pe temelia ce-o găsesc

Pusă, de altul – cum s-a zis,

21Și după cum rămas-a scris –

„În locu-n cari nu s-a vorbit

Și n-a fost propovăduit

Despre Hristos, în locu-acel

Au să asculte toți, de El.

În vremea care o să vie,

Îl vor vedea și au să-L știe.”

Planurile apostolului

22„Lucrul acesta, ne-ncetat,

Să vin la voi, m-a-mpiedicat.

23Acuma însă, eu vă zic,

Precum că nu mai am nimic,

Pe-acest meleag, de cari, oprit,

Să mai pot fi și, negreșit,

De ani de zile, îmi doresc,

Fierbinte, să vă întâlnesc.

24De-aceea, în nădejdea mea,

Eu cred că pot a vă vedea,

Măcar în treacăt, când apuc

Spre Spania ca să mă duc.

Până acolo, vreau, apoi,

Ca însoțit să fiu, de voi,

Dar nu-nainte să-mplinesc,

Măcar în parte, ce-mi doresc,

Și-anume, să vă pot vedea,

Ca împreună a ședea.

25Eu, la Ierusalim, mă duc,

Ca ajutoare să le-aduc,

Acuma, sfinților. Aflați

26Precum că toți ai noștri frați,

Din Macedonia – pe care

I-au susținut, cu mic cu mare,

Cei din Ahaia – au găsit,

Că este foarte potrivit,

Ca să le dea ajutorare,

Săracilor pe care-i are

Ierusalimul, printre sfinți.

27Au arătat că sunt cuminți

Și bunătate-au dovedit,

Însă aceasta, negreșit,

Luată poate ca să fie –

Față de sfinți – drept datorie.

Căci Neamurile au avut

Parte – așa cum am văzut –

De binecuvântări cerești

Ce se vădesc duhovnicești.

De-aceea zic dar, fraților,

Că e de datoria lor,

Să-i sprijine pe sfinți-acei,

Cu lucruri pământești, și ei.

28Închei a mea însărcinare,

Ducând aceste daruri, care

Le-am dobândit acum, și-apoi –

În drum spre Spania – la voi,

O vreme, am să poposesc.

29Dacă, la voi, am să sosesc,

Am, după-a mea încredințare,

Deplină binecuvântare,

De la Hristos. Acuma dar,

30Iată că eu vă îndemn iar –

Pentru al nostru Domn, Iisus,

Și pentru Duhul Cel de Sus –

Când, rugăciuni, voi înălțați,

Lui Dumnezeu, să vă luptați,

Cu mine-alături, negreșit,

31Să scap – să fiu dar, izbăvit,

De răzvrătiții din Iudeea –

Să-mi împlinesc, după aceea,

Slujba cari pusu-m-a pe drum,

Către Ierusalim, acum,

Spre-a fi, de sfinți, bine primită.

32Când treaba fi-va împlinită,

Cu voia Domnului, apoi,

Cu bucurie, vin la voi,

Căci vreau ca să mă răcoresc,

Atunci când am să vă-ntâlnesc.

33Vreau ca al păcii Dumnezeu,

Să vă-nsoțească, tot mereu,

Acum, în anii care vin,

Și până la sfârșit! Amin.”