1 Samuel 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

David uns împărat

1Domnul S-a dus la Samuel

Și îi vorbi, în acest fel:

„Oare-ai să plângi, neîncetat,

Pentru că Eu l-am lepădat

Pe Saul, de la-mpărăție?

Mult, plânsul tău o să mai ție?

Ascultă dar, al Meu îndemn:

„În corn, îți toarnă untdelemn

Și du-te la Isai, cel care

Este din Betleem. El are

Un fiu, care Îmi e pe plac

Și împărat am să îl fac,

Căci vreau ca să domnească el –

De-acuma – peste Israel.

2Dar Samuel a întrebat:

„Cum să mă duc? Căci imediat,

Când Saul, știre, va avea,

Despre-al meu drum, pe urma mea

Are să meargă și, ucis,

Am să fiu eu.” Domnul a zis:

„Să iei cu tine un vițel

Și să răspunzi, în acest fel:

„Mă duc în fața Domnului,

Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”

3Când pe Isai îl întâlnești,

La jertfă, vreau să îl poftești.

Am să-ți arăt – atuncea – Eu,

Care va fi alesul Meu.

Să faci precum am să te-ndemn

Și să îl ungi cu untdelemn.”

4Îndată, Samuel s-a dus

Și a făcut ce i s-a spus.

Atunci când s-a apropiat

De Betleem, întâmpinat

A fost de toți bătrânii care,

Locuitori, cetatea-i are.

Înspăimântați, la el s-au dus,

S-au închinat și-apoi au spus:

„Vorbește dar, ce fel de știre

Ne-aduce-acum, a ta venire?

Este de bine, sau de rău?”

5El a răspuns, la rândul său:

„Da! Iată că eu vin la voi,

Căci vreau ca să aduc apoi,

O jertfă-n cinstea Domnului.

Veniți și voi în fața Lui,

La jertfa pe cari – astăzi – vreau,

Lui Dumnezeu ca să o dau.”

Și pe Isai, el l-a poftit –

Dar mai ‘nainte la sfințit

Pe el și pe feciorii lui –

La jertfa dată Domnului.

6Isai, cu ai săi fii, s-a dus,

Așa cum Samuel le-a spus.

Isai, în casă, a intrat –

Fiind de-ai săi feciori urmat –

Iar Samuel, când l-a zărit

Pe Eliab, s-a și gândit:

„Acesta-i unsul Domnului.

El este împăratul Lui.”

7Domnul i-a zis lui Samuel:

„De ce privești așa, la el?

Nu te uita la-nfățișare,

Nici la statura ce o are,

Pentru că Eu l-am lepădat

Și nu va fi el, împărat.

Domnul, la inimă, privește

Și nu la ceea ce izbește –

Mai întâi – ochiul omului.”

8Isai, pe un alt fiu al lui,

Să vină-n față l-a chemat.

Feciorul care a intrat,

A fost, Aminadab, numit,

Iar Samuel, când l-a zărit,

A zis îndată: „Nici el nu-i.

Nu e alesul Domnului.”

9Isai, pe Șama, l-a chemat,

Iar Samuel a cuvântat:

„Nici el nu e alesul Lui,

Căci nu-i pe placul Domnului.”

10Isai trecut-a, în ăst fel,

Prin față, pe la Samuel,

Pe șapte dintre fiii lui,

Însă pe placul Domnului,

Nici unul nu a fost aflat.

11Când Samuel a întrebat:

„Aceștia sunt toți ai tăi fii?”,

Isai răspunse: „Nu. Să știi

Că încă un fecior am eu –

Cel mic – pe care, tot mereu,

Cu oile doar l-am trimis.”

Atuncea Samuel a zis:

„Trimite-ndată după el,

Să-l văd și eu, pe fiu-acel,

Pentru că nu vom sta la masă

Până sosește el, acasă.”

12Isai trimise după el.

Bălai era copilu-acel;

Față frumoasă el avea

Și ochi frumoși, de-asemenea.

Domnul i-a zis lui Samuel:

„Unge-l acum, pentru că el

Este alesul Domnului.”

13Cu untdelemn, din cornul lui,

S-a dus, îndată, Samuel,

Să-l ungă pe băiatu-acel.

La uns, atuncea, pe fecior,

Acolo-n văzul fraților.

În urmă, Duhul Domnului

S-a așezat asupra lui

Și de atuncea – negreșit –

Și-n alte zile a venit

Duhul, peste băiatu-acel,

Ca să Se-așeze peste el,

Spre-a-l întări, necontenit.

David, feciorul s-a numit.

Când Samuel a terminat

Lucrul ce îi fusese dat

De Dumnezeu, s-a-ntors apoi,

Și-a mers la Rama, înapoi.

David cântă din harpă lui Saul

14Duhul lui Dumnezeu, de-ndat,

De Saul S-a îndepărtat

Și un duh rău, asupra lui,

Veni din partea Domnului.

Duhul acest – necontenit –

L-a apăsat și l-a muncit,

15Iar slujitorii lui i-au spus:

„De către duhul rău, de sus –

Trimis de Domnul Dumnezeu –

Muncit ești Saule, mereu.

16Dă-ne poruncă și plecăm

Îndată, să îți căutăm

Un om, care, din harfă, știe

Să cânte. Când are să vie

Duhul cel rău asupra ta,

Omul acela va cânta

Din harfă și-astfel, imediat,

Te vei simți mai ușurat.”

17Saul a spus: „Bine! Plecați

Și peste tot să-mi căutați,

Un om, care să cânte bine,

Și-apoi aduceți-l la mine!”

18Un slujitor a cuvântat:

„Eu cred că omul căutat,

Îmi este bine cunoscut.

Știe să cânte. L-am văzut

Că este tânăr și voinic.

Este războinic. Ce să zic?

Vorbește bine și frumos;

La chip, el este arătos

Și-apoi să știi că Dumnezeu

Îl însoțește, tot mereu.

El este fiul cel pe care,

Isai – din Betleem – îl are.”

19Saul, îndată, a trimis,

Slugi la Isai, prin care-a zis:

„Cheamă-l pe David – te grăbește –

Pe cel ce oile păzește,

Și-apoi îndată de cum vine,

Te rog să îl trimiți, la mine!”

20Isai – atuncea – a făcut

Așa precum i s-a cerut.

Pe un măgar a încărcat,

Pâine apoi și-a așezat

Un ied, precum și-un burduf plin

Care a fost umplut, cu vin.

David, pe toate, le-a luat

Și-apoi la Saul a plecat.

21De Saul, când a fost văzut,

David – pe loc – a fost plăcut

Și-o slujbă i s-a-ncredințat:

Aceea de a fi purtat

Armele împăratului.

22Un slujitor – la tatăl lui –

Saul în grabă a trimis,

Care, în acest fel, a zis:

„Te roagă înălțimea-sa,

Acum, pe David a-l lăsa,

În slujba lui, căci a primit

Trecere-n față-i, negreșit.”

23Atunci când duhul rău venea –

Când Dumnezeu îl trimitea –

Și Saul era greu muncit,

David lua harfa, grăbit,

Se așeza în fața lui,

Cântându-i împăratului,

Un cântec blând, liniștitor,

Până când răsufla ușor,

Căci duhul rău îl părăsea

Și iarăși, liniște avea.