Iosua 17 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ținutul căzut jumătății lui Manase

1Prin sorți, o parte căpătase

Și seminția lui Manase.

Manase-a fost primul născut

Pe care Iosif l-a avut.

Machir e fiul cel pe care

Manase-ntâi născut îl are.

Din el, Galaad s-a întrupat,

Acela care-a căpătat

Galaadul și Basanu-apoi,

Căci el era om de război.

2La sorți, în urmă, s-a tras iară

Și câte-o parte căpătară

Și ceilalți fii ieșiți din case

Cari fost-au ale lui Manase.

Ai lui Helec fii au venit

Și o moșie au primit.

Apoi ai lui Abiezer,

Ai lui Sihem și-ai lui Hefer.

Și Asriel a mai venit

Și-apoi Șemida, la sfârșit.

Ei sunt copiii cei pe care,

De parte bărbătească-i are

Manase – cel dintâi născut,

Pe care, Iosif l-a avut.

3Al lui Hefer fiu – Țelofhad –

Precum și al lui Galaad

Și-al lui Machir – cari, după case,

Venita-n lume din Manase –

Nu a avut nici un băiat

Ci fete doar a căpătat.

Mahla, întâia, s-a născut;

Noua apoi a apărut;

Hogla și Milca au urmat,

Iar Tirța, șirul, l-a-ncheiat.

4Fetele-acestea, așadar,

S-au dus până la Eleazar

Care era preotul mare,

Și pân’ la Iosua, cel care,

Pe Nun, îl avusese tată,

Și le-au vorbit, în ăst fel: „Iată

Că Dumnezeu a poruncit –

Când El, cu Moise, a vorbit –

Să ni se dea o moștenire,

Printre-ai noști’ frați, în stăpânire.”

Atuncea ele au primit

O parte – cum a poruncit

Domnul – printre acei pe care

Al lor părinte, frați, îi are.

5Sunt zece părți ce au căzut –

Când împărțirea s-a făcut –

În stăpânirea lui Manase,

Afară de ce mai rămase

Peste Iordan. Acolo sânt

Al Galaadului pământ,

Precum și-acel pământ pe care

Țara Basanului îl are.

6Căci fetele cari, după case,

Erau ieșite din Manase,

Au dobândit o moștenire –

Printre-ai săi fii – în stăpânire,

Iar țara Galaadului

E pentru ceilalți fii ai lui.

7Hotarul care-nconjurase

Pământurile lui Manase,

De la Așer se întindea

Și-n Micmetat el ajungea,

Având Sihemu-n răsărit.

Apoi, la dreapta, a cotit

Și spre En-Tapuah pornește.

8Ținutul care se numește

„Al Tapuahului”, rămase

În stăpânirea lui Manase;

Dar Tapuahul cel pe care

Manase, la hotar, îl are,

De Efraim, e stăpânit.

9Hotaru-n urmă a venit

Până la râul Cana, care –

Spre miazăzi – se pierde-n zare.

Cetățile lui Efraim,

Prinse-n Manase le găsim.

Hotarele care-au fost trase

Pentru toți fiii lui Manase

Urmau cursul pârâului,

Mergând de-a lungul malului

Din miazănoapte, după care

Acestea ajungeau la mare.

10Ținutu-n miazăzi aflat,

Lui Efraim, îi este dat.

În miazănoapte – negreșit –

E, de Manase, mărginit.

Marea este aceea care,

Lor le slujise drept hotare.

La miazănoapte se-ntâlneau

Doar cu Așer și îl aveau

Pe Isahar, în răsărit,

În care au și stăpânit.

11Iată ce stăpânire dar,

Avea Manase-n Isahar

Și în Așer: de la-nceput,

Copiii săi au deținut

Doar a Bet-Șeanului cetate,

Cu satele învecinate.

Apoi, Ibleamul l-au primit,

Cu-ale lui sate, negreșit,

Cu tot ținutul Dorului

Și satele din jurul lui;

Au stăpânit peste En-Dor

Și peste-al său întreg popor;

Peste-al Tanacului ținut

Cu satele ce le-a avut,

Peste Meghido – unde sânt

Trei înălțimi pe-al său pământ –

Cu satele ce-l însoțesc

Și cu cei ce le locuiesc.

12Nici oamenii cari, după case,

Coboară-n lume din Manase,

N-au reușit să-i scoată-afară

Pe Canaaniți, din a lor țară.

13Când Israelul s-a simțit

Puternic, nu i-a izgonit

Pe Canaaniți, ci i-a supus

Și-un bir, asupra lor, au pus.

14Fiii lui Iosif au venit

La Iosua și i-au vorbit:

„De ce ne-ai dat în stăpânire,

Ca să avem drept moștenire

Numai un sorț și doar o parte?

De ce în acest fel se-mparte,

Când noi suntem în număr mare

Și am ajuns un neam pe care

Domnul l-a binecuvântat?”

15Iosua zise: „Am aflat

Că sunteți mulți. Deci, să intrați

Iute-n pădure, s-o tăiați

Ca să vă faceți loc apoi,

Și-o să-ncăpeți, astfel, și voi,

În țara Fereziților,

Precum și-a Refaimiților;

Pentru că după cum vorbiți,

Prea strâmt, acuma, îl găsiți

Voi, muntele lui Efraim.”

16Ei au răspuns atuncea: „Știm

Că muntele ce l-am primit

Ca să-l avem de locuit,

E mic și nu e altă cale,

Căci Canaaniții cei din vale –

De la Bet-Șean și Izreel –

Care de fier au toți, la fel.”

17Către ale lui Iosif case –

Lui Efraim și lui Manase –

Iosua, astfel, a vorbit:

„Așa-i. Dar voi v-ați înmulțit,

Iar neamul v-a ajuns să fie

Mare în număr și-n tărie.

Numai un sorț, n-o să aveți.

18În munte, voi o să puteți,

Cu forța voastră să intrați

Și-apoi, pădurea s-o tăiați.

Toate ieșirile din coaste,

Atuncea, fi-vor ale voastre

Și astfel, o să reușiți

Să-i alungați pe Canaaniți,

Chiar dacă-i tare-al lor popor

Și sunt, din fier, carele lor.”