2 Împărați 14 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Amația, împăratul lui Iuda

1Doi ani avea Ioas – cel care,

Pe Ioahaz, părinte-l are –

De când pe tron urcase el

Și stăpânea în Israel.

În vremea ‘ceea, a venit

Și peste Iuda a domnit

Amația, acela care –

Părinte – pe Ioas, îl are.

2Ani douăzeci și cinci avuse,

Când împărat el se făcuse

Și două’șinouă împlinise,

Cât – la Ierusalim – domnise.

Amația este cel care,

Mamă, pe Ioadan, o are.

3Amația – cum e știut –

Doar lucruri bune a făcut,

Mereu, în fața Domnului;

Dar nu ca David, tatăl lui –

Ci ca Ioas – al său părinte –

Care domnise înainte.

4Dar înălțimi tot mai erau.

Noroadele, încă, mergeau

Pe înălțimi, tămâie-arzând,

Precum și jertfe aducând.

5Apoi, când el și-a întărit

Împărăția, i-a lovit

Pe cei cari îl slujiseră

Și care îl uciseră

Pe tatăl său, când – împărat –

Fusese-n Iuda așezat.

6Dar n-a ucis pe fiii lor –

Pe cei ai slujitorilor –

Căci Moise-n legea lui a scris:

„Nu trebuie a fi ucis

Părintele, pentru-al săi fiu,

Ci trebuie-a fi lăsat viu.

Să nu ia viața fiilor

Nimeni, pentru părinții lor,

Ci fiecare – negreșit –

Are să fie pedepsit,

Doar pentru ceea ce-a făcut”.

7Amația a mai bătut

Și zece mii de Edomiți,

Cari după pradă-au fost veniți,

În Valea Sării. Cu război,

El a luat Sela apoi

Și „Iocteel”, nume, i-a dat,

Cari până astăzi s-a păstrat.

8Către Ioas – acela care,

Pe Ioahaz, părinte-l are

Fiind fiul lui Iehu el

Și împărat în Israel –

Amația, soli, a trimis,

Prin care în ăst fel a zis:

„Vino și fața îți arată!”

9Ioas trimise soli de-ndată

Și lui Amația, i-a spus:

„Spinul, cel din Liban, a pus

Ca cedrului să i se spună:

„Ascultă dar, cu vorbă bună,

Și fă după cum îți cer eu:

Nevastă, pentru fiul meu,

Pe fiica ta o vreau, de-ndată!”

Atunci, au năvălit, deodată,

Fiarele câmpului, pe care

Ținutul – din Liban – le are

Și în picioare au călcat

Spinul care s-a-ncumetat,

Să-i poruncească cedrului.

10Tu, oștile Edomului –

Precum aflat-am – le-ai bătut

Și văd că a și început

Să-ți crească inima. Mai bine –

Cred eu – că este, pentru tine,

La a ta casă de vei sta

Mândrindu-te cu slava ta.

De ce vrei să stârnești un rău –

Acuma – peste capul tău,

Prin cari distrusă o să fie

Și a lui Iuda-mpărăție?”

11Amația n-a ascultat

Și-atunci Ioas l-a atacat,

Lângă Bet-Șemeșul pe care

Iuda în stăpânire-l are.

12Iuda a fost – în locu-acel –

Bătut de către Israel,

Și fiecare-alergat

La cortul său, înspăimântat.

13Ioas – cel care a domnit

În Israel – a reușit

Să-l prindă pe Amația –

Pe fiul lui Ahazia

Și-al lui Ioas – pe-acela care

Fusese-n Iuda cel mai mare.

Lângă Bet-Șemeș se găsea –

Când a fost prins – Amația.

Către Ierusalim s-a dus

Ioas apoi, unde a pus,

Ca să se spargă zidul lui.

Deci de la poarta unghiului,

Până la cea pe care-o știm

Că este a lui Efraim,

Zidul întreg a fost surpat.

Atuncea când s-a măsurat –

Coți – patru sute a avut

Spărtura care s-a făcut.

14Ioas – cu sine – a luat

Mult aur și argint aflat

Atât în Casa Domnului,

Cât și a împăratului.

Ostatici a mai luat el

Și-apoi s-a-ntors în Israel

Și în Samaria a stat,

Unde fusese împărat.

15Dar toate câte le-a făcut

Ioas, oare nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Care-au domnit în Israel?

Războiul ce-a fost dus de el –

Cu cel ce-n Iuda stăpânea

Și se chema Ahazia –

Nu tot acolo-i amintit?

16Când împăratul a murit,

Fost-a-n Samaria-ngropat.

Pe tron, în locu-i, s-a urcat

Ieroboam, care – astfel –

A-mpărățit în Israel.

17Amația – acela care,

Părinte, pe Ioas, îl are –

Ani cincisprezece a trăit

Și-n Iuda a împărățit

După ce fost-a îngropat

Ioas, cel care, împărat,

Fusese peste Israel.

Fiu, al lui Ioahaz, e el.

18Dar toate câte le-a făcut

Amația, nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Care în Iuda au domnit?

19În contra lui, s-a uneltit

Chiar la Ierusalim. Astfel,

A trebuit să fugă el,

Pân’ la Lachis. Dar n-a scăpat.

Uneltitorii l-au aflat

Și-acolo și l-au omorât.

20L-au pus pe cai și-au pogorât,

Astfel, cu toții, înapoi,

Iar la Ierusalim apoi,

Cu-ai săi părinți l-au îngropat.

Mormântul său este aflat

Chiar în cetatea cea pe care,

David, în stăpânire-o are.

21Azaria, al său fecior,

A devenit stăpânitor

În Iuda, unde – împărat –

Al său popor l-a așezat.

Când – împărat – el se făcuse,

Doar șaisprezece ani avuse.

22În timpul său, a reușit –

Elatul – de l-a dobândit

Și după ce-l luă-napoi,

L-a rezidit iar, mai apoi.

Ieroboam al doilea

23Amația – acela care,

Părinte, pe Ioas, îl are –

De cincisprezece ani ședea –

În Iuda – și împărățea,

Când în Samaria-a venit

Și-n Israel a stăpânit

Ieroboam, acela care,

Părinte, pe Ioas, îl are.

Ani patruzeci și unu-a stat,

Pe scaunul de împărat.

24El a făcut ce este rău,

La fel ca-naintașul său –

Ieroboam – acela care,

Părinte, pe Nebat, îl are,

Și – în păcate – după el,

A tras întregul Israel.

Tot ceea ce el a făcut,

Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.

25Ieroboam luă apoi,

Hoatrul țării, înapoi –

Din a Hamatului intrare

Și până la câmpul cel mare –

După cuvântul Domnului

Rostit prin Iona, robul Lui,

Pe care îl avea proroc.

Din Gat-Hefer era, de loc,

Prorocul. El este cel care,

Pe Amitai, părinte-l are.

26Domnu-a văzut necazul greu,

În care se zbătea, mereu,

Poporul său. Greu o duceau

Și cei care robiți erau,

Dar și cei slobozi, tot la fel,

Căci nimenea, lui Israel,

Nu îi venea în ajutor.

27De-aceea, un izbăvitor,

Domnul, atuncea, S-a gândit

Să îi ridice – negreșit –

Să nu ajungă ca să piară

Întregul Său popor, din țară.

Ieroboam a fost găsit,

Izbăvitorul potrivit.

Ieroboam este cel care,

Părinte, pe Ioas, îl are.

28Dar toate câte le-a făcut

Ieroboam, nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Ce-n Israel au stăpânit?

Nu este oare, pomenit

În Cronici, de al său război,

Prin care-adus-a înapoi –

În stăpânire-n Israel –

Damascul și-alături de el

Hamatul care s-a aflat

Sub al lui Iuda împărat?

29Când împăratul a murit,

În Israel a stăpânit

Al său fecior – ca împărat –

Cari, Zaharia, s-a chemat.