2 Tesaloniceni 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Încolo, vreau, dragii mei frați,

Ca, pentru noi, să vă rugați,

Să fie, astfel, răspândit,

Neîncetat – și proslăvit –

Cuvântul Domnului apoi,

Așa precum este la voi.

2De oameni răi, nechibzuiți,

Rugați-vă ca izbăviți,

Să fim, mereu – de-i cu putință –

Pentru că nu toți au credință.

3Doar Domnul este credincios:

El vă-ntărește, ne-ndoios,

Căci voi sunteți poporul Său,

Și vă păzește, de cel rău.

4Încredere avem, apoi,

În Domnul nost’, precum că voi,

Întotdeauna – negreșit –

Veți face cum v-am poruncit.

5Domnul să-ndrepte, tot mereu,

Spre dragostea lui Dumnezeu

Și spre răbdarea lui Hristos,

Inima voastră, ne-ndoios!

6În Sfântul Nume-al lui Iisus,

Care se află-n ceruri, sus,

Vă poruncim, prea iubiți frați,

Ca voi să vă îndepărtați,

De frații care se vădesc

Precum că viața și-o trăiesc,

Mereu, în neorânduială

Și astfel – fără îndoială –

Aceștia au disprețuit

Învățătura ce-au primit,

Din partea noastră. Dar știți voi,

7Ce trebuie făcut apoi,

Spre a călca pe urma noastră.

Când ne-am aflat în preajma voastră,

Bine-ați văzut – fără-ndoială –

Căci nu în neorânduială,

Noi am trăit. Ați observat

8Că, de pomană, n-am mâncat

Pâinea cuiva, ci ne-am trudit

Și, zi și noapte, am muncit,

Ca nu cumva, s-ajungem noi,

A fi povară, pentru voi.

9Și nu că drept, n-am fi avut,

Dar, în noi înșine, am vrut

S-aveți o pildă de urmat,

Prin felu-n care ne-am purtat.

10Când, printre voi, noi ne-am găsit,

Vorbit-am clar și lămurit

Și-am spus că: „Cine nu muncește,

Acela nici nu trebuiește

Ca să mănânce”. Însă, noi

11Am auzit că, între voi,

Sunt unii cari – fără-ndoială –

Trăiesc în neorânduială:

Nu fac nimic – deci nu muncesc –

Ci doar, nimicuri, învârtesc.

12Pe toți acești oameni, dorim –

În Domnul – să îi sfătuim,

Să își mănânce pâinea, când

Au să o capete, lucrând.

13Voi – fraților – nu osteniți,

Când, binele, îl săvârșiți.

14Pe cel cari, întâmpla-se-va

Că nu va asculta, cumva,

De toate cele ce le-am zis

Sau, în epistolă, le-am scris,

Voi trebuie să-l însemnați

Și-n urmă, să vă-ndepărtați,

Cu toții, de omul acel.

Să n-aveți, legături, cu el,

Căci, la distanță, de-l veți ține,

Cuprins el fi-va, de rușine.

15Să nu cumva să-l socotiți

Drept un vrăjmaș, ci voi să știți,

Ca pe un frate, să-l mustrați,

Și-asemenea, să vă purtați.

16Al păcii Domn, vă dăruiască,

Neîncetat, pacea-I cerească.

Domnul Iisus, cu voi, să fie,

Să vă-nsoțească, pe vecie.

17Urările de sănătate,

Le-am scris eu, Pavel, al vost’ frate.

Acesta este semnul meu,

Pus, în epistole, mereu.

18Harul cel minunat, de sus,

Al Domnului Hristos Iisus,

Să îl aveți cu voi, din plin,

În vecii vecilor! Amin.”