Estera 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Răzbunarea Iudeilor

1În luna doisprezece dar –

Chemată și luna Adar –

În ziua a treisprezecea

Când împlinită trebuia

Porunca împăratului,

Pe când dușmanii neamului

Iudeilor s-au veselit

Gândind că timpul a sosit

De-a stăpâni peste Evrei,

S-au pomenit a fi chiar ei

Intrați sub stăpânirea lor,

Supuși astfel, Iudeilor.

2Toți, în întinsa-mpărăție,

Așteptau ceasul ca să vie.

Stând în cetăți și strâns uniți,

Iudeii fost-au pregătiți

Să pună mâna pe cei care

Ar fi-ncercat să îi omoare.

Dar împotrivă, nu le-a stat

Nimeni. Pe toți i-a apucat

O frică mare, de Evrei,

3Căci sprijiniți fuseră ei,

De-ai oștilor conducători,

De către marii dregători,

De capii oricărui ținut,

Fiindcă – frică – au avut

De Mardoheu care-nălțat

Era în casă la-mpărat.

4Avea putere Mardoheu,

La împărat, și-astfel, mereu,

Faima-i spori și cunoscut

Ajunse-n orișice ținut.

5Cu sabia, au fost loviți

Toți cei cari fost-au dovediți

A fi dușmani pentru Iudei.

6În Susa doar, au ucis ei,

Cinci sute din vrăjmașii lor.

7Din numărul dușmanilor,

Iată-i pe cei înjunghiați,

Care în Susa-au fost aflați:

Dalfon, Aspata, Parșandata;

8La rând urmă apoi Porata,

Aridata, Adalia;

9Dar lista nu se încheia:

Urmă Parșmata și-Arizai

Și Vaiezata și-Aridai,

10Cei zece fii ce îi avea

Haman – cari fiu i se vădea

Lui Hamedata – Haman care

Era dușmanul cel mai mare

Al neamului Iudeilor.

Nu au luat averea lor,

Ci numai i-au înjungheat.

11În ziua ‘ceea, a aflat

Ahașveroș, câți au ucis

12Evrei-n Susa, și a zis,

Esterei: „Eu am auzit,

Cum că Iudei-au prăpădit

Pe toți ai lui Haman feciori,

Plus cinci sute dintre ai lor

Vrăjmași, aflați în capitală –

În Susa – fără de sfială.

Dar ce măcel poate să fie,

Atuncea, în împărăție,

Până în ultimul ținut?

Mă-ntreb, ce oare-or fi făcut?…

Dar, în sfârșit, vom mai vedea.

Tu însă, spune-mi ce-ai mai vrea?

Tor ceea ce-ți dorești, doar cere,

Iar eu îți dărui, cu plăcere!”

13Ea îi răspunse: „De găsești

Cu cale să îngăduiești

Să-i lași în Susa, pe Iudei,

La fel să facă mâine. Ei

Să-i ia pe-ai lui Haman feciori,

Să-i pună în spânzurători.”

14Ahașveroș a poruncit

Să fie-așa cum a dorit.

Ai lui Haman fii, spânzurați,

Au fost atunci. Iudei-aflați

15La Susa, în a paișpea zi

A luni-Adar, în zori de zi,

Pe-ai lor vrăjmași au tăbărât

Și trei sute au doborât,

Dar nici acum – ca prima dată –

Averea nu le-a fost prădată.

16În toată-ntinsa-mpărăție,

S-au strâns Iudeii, ca să fie

În felu-acesta apărați.

De-ai lor dușmani fiind scăpați,

Au avut parte de odihnă,

Iar viața lor s-a scurs în tihnă.

Cam șaptezeci și cinci de mii –

Atuncea – șterși dintre cei vii

Fost-au, de săbiile lor –

De cele-ale Iudeilor.

Dar nimeni nu a jefuit

Averea celor ce-au pierit.

Sărbătoarea Purim

17Lucrul acesta s-a-ntâmplat,

În luna care s-a chemat

Adar, în ziua treisprezece.

În următoarea-n paisprezece,

Iudeii toți s-au odihnit

Și un ospăț au rânduit,

Făcând – apoi – ca ea să fie

O zi de mare bucurie.

18Cei care-n Susa s-au aflat,

În treisprezece au luptat,

În paisprezece-au biruit

Și-n urmă doar, s-au odihnit

Abia-n a cinsprezecea zi,

Când au făcut din ea o zi

De-odihnă și de bucurie,

De-ospețe și de veselie.

19La fel, Iudeii de la țară –

Cei care locuiesc afară,

Deci în cetăți ne-mprejmuite

Cari nu-s cu ziduri întărite –

Fac din a paisprezecea zi

Din luna lui Adar, o zi

De minunată sărbătoare

Și-și trimit daruri fiecare.

20Aceste lucruri au fost scrise

De Mardoheu și-apoi trimise

Iudeilor ce-au locuit

În țară. El le-a poruncit

21Ca-n ziua paisprezece dar

Și-a cincisprezecea lui Adar –

22În care-au căpătat odihnă

Scăpând de-ai lor dușmani, în tihnă

Să țină-o mare sărbătoare,

Când prăznui-vor luna-n care

S-a preschimbat necazul lor,

În bucurie. Tuturor,

De-asemeni, le-a mai poruncit

Ca-n aste zile, negreșit,

Să își trimită fiecare,

Cadouri – daruri de mâncare;

Iar darul trebuia-mpărțit

Cu cel care era lipsit.

23Aceste lucruri le știau

Iudeii și le împlineau

Demult, de-aceea au primit

A împlini ce-a poruncit,

Prin scrierea sa, Mardoheu.

24Dușmanul neamului Iudeu –

Haman, fiul lui Hamedata –

A plănuit să îi dea gata,

Să-i piardă neîntârziat;

De-aceea, „pur”, a aruncat –

Adică „sorții”, tălmăcit.

25Estera, însă, a venit

În mare grabă la-mpărat,

Iar el, în scris, porunci a dat

Ca răul pe care Haman,

Iudeilor, l-avuse-n plan

Să-l făptuiască, înapoi,

Peste al său cap – iar apoi,

Peste ai săi feciori – să cadă.

Toți au putut, astfel, să vadă

Cum pe Haman l-au spânzurat

Și cum feciorii i-au urmat.

26De-aceea, zilele acele,

„Purim”, au fost chemate. Ele,

Numele-acest l-au dobândit

Din „Pur” – sau „sorți” – și-i potrivit

Cu ce s-a scris, cu ce-am văzut,

Cu tot ceea ce s-a făcut.

27O hotărâre au luat

Iudeii. S-au îndatorat

Atunci, nu numai pentru ei,

Însă și pentru toți acei

Care urmau să se lipească

De ei, cu ei să viețuiască.

De-asemenea, s-au obligat

Și pentru cei ce le-au urmat,

Ca să păzească fiecare,

Mereu, această sărbătoare,

Când este vremea potrivită,

Așa cum fost-a rânduită,

Așa precum a fost lăsată.

Nicicând, ea nu va fi schimbată.

28Aceste zile pomenite

Au trebuit și prăznuite

Din neam în neam, de fiecare

Familie, de prin orișicare

Cetate sau ținut ședeau.

Nicicând, ele nu trebuiau

Să fie desființate. Deci,

Purim era astfel, pe veci,

La toți Iudeii, așezat,

Și la acei ce le-au urmat.

29Estera și cu Mardoheu

Au scris, poporului Iudeu –

Din nou – cu stăruință mare,

Spre-a întări prima scrisoare

Ce la Purim s-a referit –

Cum trebuie sărbătorit.

30Au cunoscut, ale lor fapte,

Osută douăzeci și șapte

De zone – de ținuturi – care

Formau împărăția mare.

Ținuturile au primit

Scrisoarea lor și au găsit

Cuvinte-n ea, de bucurie,

De pace și credincioșie,

31Fiind în ăst fel întărite

Acele zile rânduite

Pentru Purim, de Mardoheu

Și de Estera. Tot mereu,

Aceste zile s-au serbat,

Din neam în neam, neîncetat,

În amintirea postului

Ținut și al necazului

Ce a lovit al lor popor,

Pricinuind plânsetul lor.

32Estera, prin porunca dată,

A întărit, încă odată,

Purim – această sărbătoare

Cari la Evrei e foarte mare.

Porunca merse-n orice parte

A țării și-a fost scrisă-n carte.