Leviticul 21 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Porunci privitoare la preoți

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

„Fiilor lui Aron, le spui:

„Nu îi este, preotului –

În nici un fel – îngăduit

Ca pe cel care a murit,

Să îl atingă, căci astfel,

Ajunge necurat și el;

2Să se atingă, va putea,

De rudele ce le avea

Mai de aproape: mama lui,

Frate, tatăl preotului,

Fiul, sora-i cari, bunăoară,

3Nu-i măritată ci-i fecioară

Și lângă el a viețuit.

Pe-aceștia-i, este-ngăduit

Să îi atingă, dar altfel,

Pe alții, nu-i atinge el,

4Căci e fruntaș considerat

Și nu poate ca necurat

A fi făcut că și-a întins

Mâna și, morții, i-a atins.

5În cap, preotul să nu-și facă,

Nicicând, un loc pleșuv, chiar dacă

Are un mort apropiat.

De-asemeni, nu-și va fi tăiat

Semne, în carne – să se vadă.

Nici colțul bărbii, să nu-și radă.

6Deci pentru al lor Dumnezeu,

Preoții, sfinți, vor fi, mereu.

Ei trebuie să se păzească

Și nu cumva, să necinstească

Chiar Numele lui Dumnezeu,

Pentru că ei I-aduc, mereu,

Domnului, jertfe mistuite

De foc și care sunt menite

A fi a Domnului mâncare.

Deci sfinți să fie fiecare.

7Ei, de neveste, să nu-și ieie,

Vreo curvă, sau poate-o femeie

Cari, de bărbat, a fost lăsată –

Ori una care e spurcată –

Căci, pentru Domnul lor, se știe

Că sfinți, ei trebuie să fie.

8Să-l socotești sfânt, pe cel care

I-aduce Domnului mâncare.

El – pentru tine – este sfânt,

Căci sfânt, de-asemeni, și Eu sânt –

Eu, Domnul care vă sfințește.

9Atuncea când se necinstește

O fată, prin a ei curvie –

Iar tatăl ei are să fie

Preot – pentru că a curvit,

Pe tatăl ei, l-a necinstit.

Pedeapsa, să i-o dați, pe loc:

S-o ardeți de îndată-n foc.”

Marele preot

10„Cât despre preotul cel care

E, între frați, preotul mare,

Pe capul cărui s-a turnat

Uleiul sfânt – și închinat

A fost, în slujba Domnului,

Cu straie sfinte-asupra lui –

Să știți că nu-i e-ngăduit,

Capul, a-și fi descoperit;

Nici voie, el nu va avea,

Veșmântul, de a-și sfâșia.

11La nici un mort, nu e lăsat,

Să meargă el, ca necurat

Să nu se facă. E oprit –

Chiar dacă tatăl i-a murit –

De a se fi atins de el.

Cu mama sa, este la fel:

Oprit este, de-asemenea,

De a se fi atins, de ea.

12Este oprit să părăsească –

Să nu cumva să necinstească –

Sfântul locaș al Domnului,

Căci el poartă asupra lui,

Uleiul ungerii pe care,

Cunună, pe-al său cap, îl are.

13Femeia ce-i va fi soție,

Fecioară, trebuie să fie.

14Oprit e, văduvă, să-și ia

Sau curvă și de-asemenea,

Nici pe cea care-i despărțită

De soț, ori este dovedită

A fi spurcată. Soața lui,

Din fiicele poporului,

Are să fie, bunăoară,

Și trebuie a fi fecioară.

15El, astfel, o să se ferească,

Sămânța, să își necinstească

În mijlocul poporului,

Căci Eu sunt Dumnezeul lui,

Pe care, preotu-L slujește –

Sunt Domnul care îl sfințește.”

Însușirile preotului

16Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

17„Vorbește-i lui Aron și zi-i:

„Nimeni, din al tău neam – să știi –

Sau din urmașii tăi, pe care,

Îi vei avea, de cumva are

Vreo meteahană-n trupul lui,

Să nu-i aducă, Domnului,

Mâncarea. De asemenea,

18Acela care va avea

O meteahană, să nu vină,

Ci el, deoparte, să se țină.

Orbul și șchiopul e oprit;

De-asemeni, nu-i e-ngăduit

Să vină, nici acelui care

Nas cârn, este vădit că are.

Oprit mai este, așadar,

Și cel cari are-un mădular

Mai lung; sau toți cei care sânt

19Cu mâna, ori piciorul frânt.

20Nici un ghebos nu e primit,

Nici cel care-i pipernicit;

Cel cu albeață, cel cu râie,

Cel cu pecingini, să rămâie

Deoparte, căci este oprit;

La fel e și cu cel boșit.

21Deci lui Aron, tu să îi spui

Că orice om, din neamul lui

Care, vreo meteahană are,

Oprit e, jertfa de mâncare,

Să o aducă, Domnului.

Să nu vină, în fața Lui,

S-aducă jertfele menite

A fi, de flăcări, mistuite,

Dacă cumva, din întâmplare,

Al său trup, vreo meteahnă, are.

22Îngăduit îi este lui

Ca, din mâncarea Domnului –

Fie că lucrurile-s sfinte,

Fie că ele sunt prea sfinte –

Pentru folosul său, să ia.

23Dar să nu meargă, la perdea,

Cari înlăuntru e aflată.

Să nu se-apropie, vreodată,

Nici de altarul Domnului –

Din pricina metehnei lui –

Ca nu cumva să-Mi necinstească,

Prin meteahana sa trupească,

Locașurile Mele, sfinte.

De-aceea, să luați aminte,

La tot ce Eu vă poruncesc:

Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”

24Către Aron, Moise-a vorbit,

Așa precum i-a poruncit

Domnul. De-asemeni, a mai spus

Și fiilor lui și s-a dus,

În urmă, de-a vorbit la fel,

Copiilor lui Israel.