Geneza 40 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iosif tâlcuiește visurile în temniță

1În vremea ‘ceea, s-a-ntâmplat

Că Faraon s-a supărat

Pe doi slujbași împărătești –

Paharnic și pitar. Acești,

2Ceva anume-au săvârșit,

Astfel încât au reușit,

Asupra lor, ca să stârnească

Toată furia-mpărătească.

3Așa se face că-au fost puși

Sub paza străjilor și duși

În temnița, unde ședea

Și Iosif prins, asemenea.

4Iar căpitanul străjilor

Îl puse supraveghetor –

Peste acești doi demnitari –

Pe Iosif – robul Evreu – cari

Făcea de slujbă, lângă ei.

Au stat, închiși, oameni-acei,

Mai multă vreme. S-a-ntâmplat

5Că într-o noapte au visat –

Cei doi – câte un vis, și care

Putea chiar o interpretare

Ca să primească, negreșit.

6În zori, când Iosif a venit,

Văzându-i triști, i-a întrebat:

7„Spuneți, ce vi s-a întâmplat?

De ce, în astă zi-nsorită,

Fața vă e așa mâhnită?”

8Ei au răspuns: „Noi am visat

Câte un vis foarte ciudat.

Dar nimeni n-o să se găsească,

Să poată să le tălmăcească.”

„Ăst înțeles e-al Domnului,

Dar fiecare – visul lui –

Vă rog să mi-l istorisiți –

Bine-nțeles, dacă doriți.”

9Paharnicul, atunci, a zis:

„Bine. Ascultă al meu vis:

Priveam și, înaintea mea,

O vie falnică creștea.

10Dădu lăstari via din vis,

Iar apoi, floarea și-a deschis,

Și-n urmă, struguri a făcut.

11Atunci, în mână am avut

Chiar al lui Faraon pahar.

Eu, struguri, stors-am în el, iar

Apoi, paharul i l-am dat

Lui Faraon. Asta-am visat.”

12Iosif i-a spus: „Ascultă dar:

Mlădițele-s trei zile, iar –

13După trei zile – ieși-vei,

Din temniță. Din nou, fi-vei

Paharnic. Deci, în slujba ta,

Ai să fii pus. Vei căpăta

Locul avut. Stăpânul tău

Își va primi, paharul său,

Din mâna ta, ca mai ‘nainte.

14Te rog numai, adu-ți aminte –

Când iarăș’ fi-vei fericit –

De mine și de ce-am vorbit.

Vreau să te porți cu bunătate,

Să pui o vorbă – de se poate –

La Faraon, și pentru mine –

Să ies din casa asta! Bine?

15Cu sila, eu am fost luat,

Din țara mea, și aruncat

În temniță. Dar n-am greșit –

Nimica rău, n-am săvârșit.”

16Mai marele pitarilor

A ascultat vorbirea lor,

Iar tălmăcirea ce-a fost dată

De Iosif, i-a plăcut și-ndată,

Plin de speranță, el a zis:

„Iată acum, și al meu vis:

Pe cap, trei coșuri, eu purtam –

Cu pâine albă. Mai aveam,

17În coșul ce era mai sus,

Doar prăjituri – căci eu le-am pus,

Lui Faraon, să i le dau;

Dar păsările, stol, veneau

Și din acel coș au mâncat.

Acesta-i visul ce-am visat.”

18Iosif a spus pitarului:

„Iată-nțelesul visului:

19Trei zile, coșurile sânt

Și șters vei fi, de pe pământ,

Pentru că fi-vei spânzurat.

De-un lemn, vei sta tu, atârnat,

Și păsări se vor înfrupta,

În acest timp, din carnea ta.”

20A treia zi, s-a întâmplat

Că Faraonul și-a serbat

Ziua aniversării sale.

El a găsit, atunci, cu cale,

Un praznic mare ca să dea,

Slujbașilor ce îi avea.

21Paharnicul a fost adus

Și-n slujba lui, a fost repus,

22Iar pe mai marele pitar,

L-a spânzurat. Fusese dar,

Precum Iosif a tălmăcit.

23Paharnicul nu s-a gândit

La Iosif – la ce l-a rugat –

Ci, pur și simplu, a uitat.