Ioan 14 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Îmbărbătarea ucenicilor

1„Să fiți tari, să nu vă lăsați,

În inimi, a fi tulburați!

Aveți credință-n Dumnezeu

2Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu,

Multe locașuri se găsesc.

Eu vreau ca să vă pregătesc

Un loc – de-aceea voi fi dus;

Așa de n-ar fi, v-aș fi spus.

3După ce-am să vă pregătesc

Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc,

Cu Mine-acolo, să vă iau,

Să fiți, unde Eu am să stau.

4Voi știți unde am a Mă duce

Și calea ce-ntr-acolo duce.”

5„Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm

Unde Te duci; cum să găsim

Calea-ntr-acolo?” Dar, Iisus

6L-a privit blând și-apoi a spus,

Pe înțelesul lor, pe față:

„Cale și adevăr și viață,

Sunt Eu! Și nimenea nu vine,

La Tatăl Meu, decât prin Mine!

7Pe Mine, de M-ați fi știut,

Pe Tatăl L-ați fi cunoscut;

De-acum, Îl veți cunoaște dar,

Pe Tatăl, și L-ați văzut chiar!”

8Filip a zis: „Doamne, ne-arată –

Căci ni-e de-ajuns – pe al Tău Tată!”

9„De-atâta vreme sunt aici,

Și nici voi, ai mei ucenici” –

Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut?

Cel ce Mă vede, L-a văzut

Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată,

Acuma dar, pe al Tău Tată”?

10Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine –

A crede-așa ceva, nu-ți vine?

Cuvintele ce le-am spus Eu,

Nu-s de la Mine; Tatăl Meu

Care, în Mine, locuiește,

Lucrările-Și înfăptuiește.

11Să credeți că-n Tatăl sunt Eu,

Și-n Mine este Tatăl Meu!

Pentru lucrările aceste

Măcar, credeți că așa este!

12Adevărat spun, cel ce crede

În Mine, tot ceea ce vede

Că Eu, aicea, am făcut –

Lucrările ce le-ați văzut –

Și el putea-va să le facă.

V-am spus în ce fel: numai dacă

Va crede-n Mine. Va putea,

Lucrări mai mari ca acestea,

Să facă el; pentru că Eu

Am să Mă duc la Tatăl Meu

13Și astfel, orișice veți cere,

În al Meu Nume, am putere

Să fac a fi înfăptuit,

Pentru ca Tatăl, proslăvit,

Să fie-n Fiul Său, mereu.

14Când cereți în Numele Meu,

Ceva, încredințați să fiți,

Că face-voi ca să primiți.”

Păzirea poruncilor

15„De Mă iubiți cu-adevărat,

Poruncile ce vi le-am dat,

Cu strășnicie, le păziți!

16Îl rog pe Tatăl, să primiți

Un alt Mângâietor, să fie

Cu voi, în lume, pe vecie.”

(„Mângâietorul”, în grecește,

Prin „Paraclet” se tălmăcește;

La fel, și prin „apărător”,

Dar înseamnă și „ajutor”.)

17Mângâietoru-acest, anume,

E Duh de adevăr. De lume,

Nu e primit, căci nevăzut

Îi este și necunoscut.

Îl veți cunoaște numai voi,

Pentru că va rămâne-apoi,

Ca El să vă călăuzească

Și-n voi are să locuiască.

18N-am să vă las orfani, pe voi,

Ci am să Mă întorc ‘napoi.

19Puțin timp va mai fi trecut,

Iar Eu nu voi mai fi văzut,

De lume, doar voi veți putea,

Atuncea, a Mă mai vedea.

Cum Eu trăiesc, și voi – să știți –

Asemeni, că o să trăiți.

20În acea zi, veți ști apoi,

Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi,

Sunteți în Mine, și că Eu,

În voi, sunt și voi fi mereu.

21Acela care Mă iubește,

Poruncile, Mi le păzește.

Acel, de care-s iubit Eu,

Iubit va fi, de Tatăl Meu,

Iar Eu îl voi iubi pe-acel

Și-am să Mă las văzut de El.”

22Iuda – nu cel ce s-a numit

Iscarioteanul – a venit,

În față, și-a zis: „Cum asta?

Cum Doamne, Te vei arăta

Nouă, și nu lumii?” Iisus,

23Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus:

„Cineva, dacă Mă iubește,

Cuvintele, Mi le păzește

Și astfel, el va fi iubit,

De al Meu Tată. Negreșit,

Atunci, la el, vom merge Noi,

Să locuim cu el apoi.

24Acel care nu Mă iubește,

Cuvintele, nu Îmi păzește.

Cuvântul care-l auziți,

Nu e al Meu – așa să știți –

Ci este – precum am mai zis –

Al celui care M-a trimis.

25V-am spus acestea, cât mai sânt,

Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,

26Acel Mângâietor, pe care,

Tatăl Îl va trimite, are

A vă-nvăța tot și, mereu,

Va aminti de ce-am spus Eu.

27Eu vă dau, vouă, pacea Mea –

N-o dau cum lumea ști s-o dea.

În inimi, nu vă tulburați,

Și nici să nu vă-nspăimântați.

28V-am spus că plec, însă, apoi,

Mă voi întoarce iar, la voi.

De-n adevăr M-ați fi iubit,

Atunci când v-am mărturisit

Că „Merg la Tatăl”, imediat,

Cu toții v-ați fi bucurat,

Căci – decât Mine – Tatăl Meu

Este mai mare. Acum, Eu

29V-am spus aceste lucruri toate,

‘Nainte de-a fi întâmplate,

Ca voi, atunci când le vedeți

Că se întâmplă, să credeți.

30N-am, multe, să vă mai vorbesc.

Curând, am să vă părăsesc.

Stăpânitorul lumii vine,

Însă, nimic n-are, cu Mine;

31Dar vine ca să dovedesc,

Lumii întregi, că Îl iubesc,

Pe Tatăl și sunt pregătit

Să fac precum Mi-a poruncit.

Acum, haideți să ne sculăm

Și, din acest loc, să plecăm!”