Leviticul 14 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Curățirea leprei de pe om

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit,

Și iată ce i-a poruncit:

2„Îți dau acum, o lege care

E pentru cel ce, lepră, are.

În ziua curățirii lui,

Dus trebuie, preotului.

3Din tabără – cum știți și voi –

Acesta va ieși apoi,

Să-l cerceteze pe lepros.

Dacă-l găsește sănătos,

4Va porunci a fi luate,

Din păsări care sunt curate,

Două bucăți; să fie vii.

Voiesc apoi ca să mai știi

Că, lemn de cedru, trebuiește,

Pentru cel cari se curățește.

Cârmâz, isop de-asemenea,

Va trebui ca să mai ia.

5O pasăre veți lua voi,

Pe care-o junghiați apoi,

În vasu-anume pregătit

Cari, din pământ, e întocmit

Și, într-o apă curgătoare,

E așezat. Preotul are

6Să ia cârmâz, pasărea vie,

Cedrul, isopul și să vie

Să le înmoaie-n vasul care

Este în apa curgătoare,

În sângele păsării dată

Întâi, cari fost-a junghiată.

7De șapte ori va fi stropit

Omul cari este curățit

De lepra ce l-a încercat.

Să îl declare-apoi curat,

Iar pasărea care e vie,

Eliberată o să fie,

8Pe câmp. Cel ce s-a curățit

Să-și spele haina, negreșit,

Să-și radă părul și scăldat

Să fie, pentru-a fi curat.

În urmă, poate ca să vie

În tabără, însă să știe

Că trebuie ca să rămână –

Afar’ din cort – o săptămână.

9A șaptea zi – precum socot –

Din nou, să-și radă părul tot –

Și cap și barbă, după care,

Sprâncenele. În urmă, are

Să-și scalde trupul; îmbăiat

Astfel fiind, va fi curat.

10A opta zi, omul să ia,

Doi mielușei; de-asemenea,

Va mai lua o oaie care

Numai un an de zile are.

Mieii și oaia – să se știe –

Fără cusur doresc să fie.

Iar dintr-o efă de făină,

Cu trei zecimi, el să mai vină,

Căci floarea de făină are

Dată a fi, dar de mâncare,

Cu untdelemn amestecat.

Ulei mai trebuie luat –

Un log (adică un pahar) –

Să însoțească acest dar.

11Preotu-n urmă trebuiește,

Pe cel care se curățește,

Să-l ducă-n fața Domnului,

Cu toate darurile lui,

La ușa cortului chemat

„Al întâlnirii”, de îndat’.”

12Preotu-apoi, un miel, să ia,

Jertfă de vină, ca să-l dea.

Mielul să fie însoțit

De untdelemnul dăruit.

Acestea fi-vor legănate,

Mai înainte de-a fi date,

Pentru că daru-nfățișat

Este un dar ce-i legănat.

13S-aducă mielu-n locul sfânt –

Deci unde dobitoace sânt

Aduse-a fi sacrificate,

Pentru a fi, drept jertfe, date.

Acolo fi-va-njunghiat

Mielul care a fost luat.

Al preotului o să fie

Acesta, căci – precum se știe –

Al său e orice dobitoc

Adus ca jertfă-n acel loc,

Fie că jertfa este dată

De ispășit, sau e luată

Jertfă de vină. Să se știe

Că acest lucru o să fie,

Pentru Israel, pe pământ,

Un lucru care e prea sfânt.

14Sângele jertfei cu menire

De jertfă pentru ispășire,

Va fi luat de preot care,

Apoi cu el, să ungă are,

Pe omul cari s-a curățit,

Așa cum este rânduit,

Așa precum Eu v-am cerut:

Urechea dreaptă la-nceput –

Pe vârful ei – degetul mare

Al mâinii drepte, după care,

Degetul mare e și el –

De la piciorul drept – la fel,

Cu sânge, uns. Preotu-apoi,

15Se va întoarce înapoi

Ca, untdelemn, din log, să ia.

În palma stângă, va avea

Să-și toarne din uleiu-acel.

16Să-și moaie degetul în el

Și să stropească-n fața Lui –

Adică-n fața Domnului –

De șapte ori deci, după care,

17Cu untdelemnul ce-l mai are

În palma stângă, să-l stropească,

Pe cel ce-o să se curățească,

Așa precum este cerut:

Urechea dreaptă, la-nceput –

Moalele ei – degetul mare

Al mâinii drepte, după care,

Degetul mare e și el –

De la piciorul drept – la fel,

Uns cu ulei. Ungerea lui

Va fi deasupra sângelui

Jertfei de vină, ce s-a dat.

18Restul uleiului, aflat

La preot – deci în palma lui –

Va fi, pe capul omului,

Care acum s-a curățat

De lepra lui, apoi turnat.

Preotul, prin a sa menire,

Are să facă ispășire

Apoi, în fața Domnului.

19S-aducă jertfa omului,

Care acum s-a curățit,

Ca jertfă pentru ispășit

Și să îi facă ispășire,

Așa cum e a lui menire.

În urmă, fi-va-njunghiată

A doua jertfă ce-a fost dată,

Adică mielul ce-l socot

Să-Mi fie ardere de tot.

20Să ducă jertfa pe altar

Și să-i alăture un dar,

Care e dat pentru mâncare,

Iar la sfârșit, preotul are –

Așa cum e a lui menire –

Ca să îi facă ispășire,

Celui care s-a vindecat

Și astfel, el va fi curat.

21Dacă-i sărac omul acel,

S-aducă doar un singur miel;

Cu-acesta, trebuie să vină,

Să îl dea jertfă pentru vină.

De preot, el va fi luat –

După ce-ntâi l-a legănat –

Să facă pentru omu-acel,

O ispășire-n acest fel.

Deci dacă e sărac și n-are,

Să ia din a făinii floare,

Doar o zecime-amestecată

Cu untdelemn și frământată.

Un log de untdelemn să ia

Și preotului să îl dea.

22După cum poate omu-acel,

Să ia doi pui de porumbel,

Sau poate două turturele.

Drept jertfe-s păsările-acele:

Una să aibă drept menire

De jertfă pentru ispășire,

Iar pe cealaltă o socot

Să-Mi fie ardere de tot.

23A opta zi când o să fie,

Cu-aceste lucruri, el să vie

Și pentru curățirea lui,

O să le dea preotului.

Aceste lucruri vor fi date

La ușa cortului. Luate

Vor fi, din mâna omului,

Acolo-n fața Domnului.

24Mielul pe care o să-l dea

Jertfă de vină, să îl ia

Preotu-n urmă, însoțit

De untdelemnul dăruit.

Acestea când vor fi luate,

Trebuie-a fi și legănate,

În fața Domnului, de-ndat’,

Căci darul este legănat.

25Să-njunghii mielul ce-o să țină

Locul de jertfă pentru vină,

Iar al său sânge, adunat,

La preot, trebuie-a fi dat.

El o să-l ieie, după care,

Cu sânge să îl ungă are,

Pe omul cari s-a curățit

Așa cum este rânduit,

Așa precum a fost cerut:

Urechea dreaptă, l-a-nceput –

Pe vârful ei – degetul mare

Al mâinii drepte, după care,

Degetul mare e și el –

De la piciorul drept – la fel,

Cu sânge, uns. Preotu-apoi,

26Se va întoarce înapoi

Ca, untdelemn, din log, să ia.

În palma stângă, va avea

Să-și toarne din uleiu-acel.

27Degetul drept, să-și vâre-n el

Și să stropească-n fața Lui –

Adică-n fața Domnului –

De șapte ori deci, după care,

28Cu untdelemnul ce-l mai are

În palma stângă, să-l stropească

Pe cel ce-o să se curățească,

Așa precum este cerut:

Urechea dreaptă, la-nceput –

Marginea ei – degetul mare

Al mâinii drepte, după care,

Degetul mare e și el –

De la piciorul drept – la fel,

Uns cu ulei. Ungerea lui

Va fi deasupra sângelui

Jertfei de vină, ce s-a dat.

29Restul uleiului aflat

La preot – deci în palma lui –

Va fi, pe capul omului,

Care acum s-a curățat

De lepra lui, apoi, turnat.

Preotul, prin a sa menire,

Are să facă ispășire

Apoi, în fața Domnului.

30După putere omului,

Un porumbel, el să mai dea,

Sau poate și o turturea.

31O pasăre are menire

De jertfă pentru ispășire,

Iar pe cealaltă o socot

Să-Mi fie ardere de tot.

Așa cum e a lui menire,

Preotul face ispășire,

Pentru-acel om, în fața Lui –

Adică-n fața Domnului.

32Această lege vi s-a dat,

Pentru cel cari s-a curățat,

De lepra lui și cari nu poate

S-aducă lucrurile toate –

Adică tot ce-i rânduit,

Pentru că fost-a curățit.”

Curățirea leprei de pe case

33Domnul, lui Moise, i-a vorbit –

Și lui Aron – și-a poruncit:

34„Atuncea când o să intrați

În Canaan, când o să stați

În țara de cari aveți știre

Că vă voi da-o-n stăpânire,

De cumva întâmpla-se-va,

Pe-o casă, să trimit, cumva,

O rană care se vădește

A fi de lepră, trebuiește

35Ca omul care-n ea va sta,

La preot, a se prezenta,

Pentru a-i spune: „Mi se pare

Că a mea casă-o rană are.”

36Acesta – pân’ nu intră-n ea –

Poruncă trebuie să dea,

Ca să se scoată tot, afară,

Să nu se-ntâmple, bunăoară,

Ca tot ce-n casă s-a aflat,

Să fie-n urmă, necurat.

Doar după ce goală-i lăsată,

De preot, fi-va cercetată.

37El va privi la rana care,

Pe-ai săi pereți, casa o are.

De au să fie observate

Niște gropițe colorate –

Verzui, cu roșu împletit –

Care, în zid, s-au adâncit,

38Să-ncuie casa. Să rămână,

Închisă, timp de-o săptămână.

39A șaptea zi, preotul are

Să facă-o nouă cercetare.

De va vedea că s-a întins

Rana și-n jur, zid, a cuprins,

40Va porunci ca să se scoată,

Din locu-acela, piatra toată.

Pietrele trebuie luate

Și scoase-afară din cetate,

Iar locu-n cari s-au aruncat,

Are să fie necurat.

41Se rade tencuiala toată,

Căci trebuie ca să se scoată

Apoi, cu pietrele luate,

Afară din acea cetate.

Iar locu-n cari s-a aruncat,

Are să fie necurat.

42Să poruncească să se-adune,

Pietre, din nou, pentru-a se pune

În locul celor necurate,

Care au fost, din zid, luate,

Iar casa astfel primenită,

Trebuie – toată – tencuită.

43Dar dacă rana va apare

Când s-a sfârșit astă lucrare –

Când pietre s-au înlocuit

Și când pereți s-au tencuit –

44Preotul se va-ntoarce-n ea.

Atuncea, dacă va vedea

Că rana leprei s-a întins

Și că pereți noi a cuprins,

Va ști că lepra-i învechită,

Iar casa fi-va părăsită,

Pentru că este necurată.

45Casa să fie dărâmată,

Iar tencuiala să se ia –

Și lemnul ei asemenea –

Căci toate fi-vor lepădate,

Îndat’, afară din cetate.

Locul în cari s-au aruncat,

Are să fie necurat.

46Dacă se va-ntâmpla, cumva,

Să intre-n casă cineva,

Cât timp e-nchisă, să se știe

Că necurat are să fie,

Până când se va fi-nserat.

47Cel care-n casă s-a culcat,

Să-și spele haina, negreșit.

La fel și cel care-a dormit,

Cumva, în casele acele:

Și-acela, hainele, să-și spele.

48Când preotul se-ntoarce-n ea,

Iar rana pe cari o avea,

Pe-ai ei pereți, nu s-a întins

Și-n juru-i, ziduri, n-a cuprins,

După ce fi-va-nlocuită

Piatra, iar casa tencuită,

Să o declare drept curată,

Căci rana este vindecată.

49Iată ce trebuie-mplinit,

Pentru al casei curățit:

Întâi vor trebui luate,

Din păsări care sunt curate,

Două bucăți. Să se mai ia

Cârmâz, isop. De-asemenea,

Și lemn de cedru trebuiește

La casa ce se curățește.

50O pasăre veți lua voi,

Pe care-o junghiați apoi,

În vasu-anume pregătit

Cari, din pământ, e întocmit

Și într-o apă curgătoare,

E așezat. Preotul are

51Să ia cârmâz, pasărea vie,

Cedrul, isopul și să vie

Să le înmoaie-n vasu-n care

Este în apa curgătoare,

În sângele păsării dată

Întâi, cari fost-a junghiată.

De șapte ori va fi stropită

Casa cari este curățită.

52Deci pentru-a casei curățare,

Trebuie apă curgătoare,

Sângele păsării jertfite;

De-asemeni, fi-vor folosite

Cedru, cârmâz precum se știe,

Isop și pasărea cea vie.

53Păsării vii, drumul, să-i dați.

Pe câmp – afară – s-o lăsați,

Ca să se-nalțe peste fire.

Astfel va face ispășire,

Pentru-acea casă curățată,

Iar ea, atunci, va fi curată.

54Aceasta-i legea privitoare

La rana leprei, când apare,

În orice loc. De-asemenea,

Și pentru râie-i dată ea –

Pentru cea cari, pe cap, apare.

55Această lege-i privitoare,

Apoi, la lepra hainelor,

La fel și la a caselor;

56La umflăturile crescute,

Dar și la petele-apărute;

Și la pecingini – s-aveți știre –

Legea mai face referire.

57Această lege va fost dată,

Căci doar prin ea, vi se arată

Dacă un lucru e curat,

Sau dacă este necurat.

Deci astă lege, voi să știți,

La lepră, să o folosiți.”