Ezra 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Venirea lui Ezra la Ierusalim

1Când Artaxerxe stăpânea

Peste întinsa Persia,

Ezra, în țară, a venit.

Al său părinte e numit

Seraia. Spița neamului

Arată că-i și fiul lui

Azaria și Hilchia,

2Șalum, Țadoc – și-asemenea –

Și al lui Ahitub, urmând –

3Apoi – Amaria la rând;

În urmă, Ezra se vădea

Drept fiu al lui Azaria

Și Meraiot și-apoi – la fel –

4Al lui Zerahia, e el.

Fiu al lui Uzi, s-a vădit,

Fiu al lui Buchi, negreșit,

5Și al lui Abișua, dar

Și al lui Fineas, Eleazar,

Și-al lui Aron – într-un sfârșit –

Cari mare preot s-a vădit.

6Ezra, din Babilon, venise.

În Legea ce o dăruise

Domnul lui Moise, s-a vădit

Că este foarte iscusit.

El fost-a însoțit, mereu,

De către Domnul Dumnezeu.

De-aceea, el a căpătat

Tot ce-a cerut, de la-mpărat.

7Când Artaxerxe împlinea

Ani șapte de când stăpânea,

Plecară mulți Israeliți,

Cu ai lor preoți și Leviți,

Cu slujitorii Templului,

Apoi cu ușierii lui

Și cu cei care s-au vădit

Drept cântăreți. Ei au pornit,

În grabă, și s-au îndreptat

Către Ierusalim, de-ndat’.

8A cincea lună se-mplinea,

Iar anu-a fost al șaptelea,

De când ajunse ca să fie

Pus Artaxerxe, la domnie.

În acel timp, Ezra pornise

Și la Ierusalim, venise.

9Când luna-ntâia începea –

Fiind întâia zi din ea –

Ezra, din Babilon, ieșise

Și spre Ierusalim pornise.

A cincea lună începea –

Fiind întâia zi din ea –

Când Ezra, drumul, și-l sfârșise,

Căci la Ierusalim sosise.

El fost-a însoțit, mereu,

De către Domnul Dumnezeu.

10Când la Ierusalim s-a dus

Ezra, în inimă, și-a pus

Să îl învețe, pe popor,

Poruncile Domnului lor,

Așezând Legea Domnului,

În mijlocul neamului lui.

11Iată dar, ceea ce a scris

Chiar Artaxerxe, când trimis

Fusese Ezra-n Israel.

Scrisoarea lui suna astfel:

12„Eu, Artaxerxe, așezat,

Peste-mpărați, drept împărat,

Către cel care-i iscusit

În Legea Domnului, vădit

Preot a fi și cărturar,

Cari este Ezra. Așadar,

13Porunci am dat de-a fi lăsați

Toți cei care au fost luați

Din Israel – și sunt la mine –

Să plece, dacă vor, cu tine.

Dacă sunt preoți și Leviți

Aflați aici, sunt învoiți

Ca la Ierusalim, ‘napoi,

Cu tine a pleca apoi.

14Tu ești trimis, de împărat

Și de-ai săi sfetnici – totodat’ –

Care, în număr, șapte sânt

Și au rostit acest cuvânt.

În Iuda, la Ierusalim,

Tu ai să mergi, căci noi dorim

Să cercetezi țara de-ndată,

După cum cere Legea dată

De Dumnezeu. Noi știm prea bine,

Că Legea e în mâini la tine.

15Argintul ce l-ai căpătat

Și aurul ce ți-a fost dat –

Din partea împăratului,

Precum și-a sfetnicilor lui –

Îl duci dar, în Ierusalim,

Pentru că noi îl dăruim,

Din inimă, pentru Acel

Care e Domn, în Israel.

16Apoi, argintul cel pe care

Ținutul Babilon îl are –

Cu al său aur – însoțit

De ceea ce-a fost dăruit

De bună voie, de popor,

Precum și de preoții lor,

Vei duce la Ierusalim.

Acestea toate, poruncim

Să fie date Domnului,

Pentru folosul Casei Lui.

17Cu-argintul ce îl dobândești,

Trebuie ca să târguiești

Apoi, berbeci, precum și miei

Și de asemeni și viței.

Să iei și lucrurile care

Sunt pentru jertfa de mâncare

Și băutură, să le duci –

Când la Ierusalim te duci –

Pe-altarul Casei Domnului,

Spre cinstea și spre slava Lui.

18Cu-argintul ce va rămânea –

Și aurul de-asemenea –

Să faci după a ta știință,

După cum crezi de cuviință,

Că este voia Domnului.

19Vei pune înaintea Lui,

Uneltele ce-ți vor fi date,

Unelte ce au fost aflate

În slujba Casei cea pe care,

Al vostru Dumnezeu o are.

20Ce cheltuieli au să mai fie,

Le vei plăti din visterie.

Am dat porunci să se plătească –

Din visteria-mpărătească –

Tot ceea ce va fi văzut

Precum că trebuie făcut

La lucrul Casei cea pe care

Al vostru Dumnezeu o are.

21Eu, Artaxerxe, așezat

Pe scaunul de împărat,

Porunci trimis-am tuturor –

Adică visteriilor

De dincolo de Râu – să știe

Că Ezra are ca să vie,

Curând, în a lui Iuda țară,

Și să-i dea tot ce o să ceară.

22O sută de talanți găsești,

Cari din argint o să-i primești.

Din grâu, are să ți se dea

O sută cori; de-asemenea,

Din vin și untdelemn – în bați –

Câte o sută-ți vor fi dați,

Iar sare, voie vei avea,

Fără opreliști, cât vei vrea.

23Să se-mplinească, negreșit,

Tot ceea ce a poruncit

Acela care e, mereu,

Al cerurilor Dumnezeu,

Ca nu cumva să vină-apoi

A Lui mânie, peste noi!

24Vă facem cunoscut, să știți

Că peste preoți și Leviți

Sau ușieri și cântăreți,

Să puneți biruri, nu puteți.

Nici dări, nici vamă – negreșit –

Să puneți nu e-ngăduit,

Pe slujitorii Templului,

Aflați în slujba Domnului.

25Tu, Ezra, ai să rânduiești –

Cu-nțelepciunea ce-o vădești

Din partea Celui cari, mereu,

E-adevăratul Dumnezeu –

În urmă, niște dregători.

Vei pune și judecători,

Cari dincolo de Râu, să fie.

Aceștia trebuie să știe

Să judece poporu-n toate

Și să-mpărțească-apoi dreptate,

Cum cere Legea Domnului.

Fă cunoscută Legea Lui,

La toți cei care se vădesc

Că-n neștiință se găsesc.

26Acela care îndrăznește

Și-ntocmai nu îndeplinește

Această Lege-a Domnului –

Și legea împăratului –

Are să fie surghiunit,

La moarte fi-va osândit,

O gloabă va avea de dat

Sau fi-va-n temniță-aruncat.”

27Să binecuvântăm, mereu,

Pe-al nostru Domn și Dumnezeu,

Acela care a lucrat

La inimă, la împărat,

Spre a slăvi Casa pe care

Domnu-n Ierusalim o are!

28Să fie binecuvântat

Domnul, care a îndreptat,

Asupra mea, bunăvoința –

Și-asemenea – îngăduința

Din partea împăratului,

Apoi și-a sfetnicilor lui,

Precum și-a tuturor cei cari,

În a lui țară, sunt mai mari!

Eu, Ezra, întărit mereu,

De către-al nostru Dumnezeu,

Pe căpeteniile care

Neamul lui Israel le are,

Le-am adunat, ca să pornim,

Cu toții, spre Ierusalim.