1Pe Israel, s-a mâniat
Satana și l-a ațâțat
Pe David, care s-a gândit
Precum că este potrivit
Să facă o numărătoare
Să știe dar, câți oameni are,
Cât e de mare Israel.
2Atuncea, pe Ioab, la el,
Îndată, David l-a chemat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Ai să pornești prin Israel,
Și-l vei străbate-n acest fel,
De la Beer-Șeba începând,
În Dan în urmă ajungând!
Numeri poporul, ca să poți
Să-mi spui câți oameni sunt, de toți!”
3Ioab a zis către-mpărat:
„Domnul să facă, ne-ncetat,
Să se sporească-al tău popor,
Să vezi numărul tuturor
Crescând de-o sută de ori dar,
În al lui Israel hotar!
De ce vrea domnul meu, acum,
Ca să pornesc la acest drum?
De ce să-l faci, pe Israel,
Ca să păcătuiască-astfel?”
4David, însă, a stăruit
În ceea ce a poruncit;
Ioab, atuncea, a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Când a-mplinit ce i s-a spus,
Iar, la Ierusalim s-a dus.
5Ioab a mers la împărat
Să-i spună ceea ce-a aflat.
În tot poporul Israel –
Așa cum numărase el –
Au fost o mie dar, de mii
Și încă o sută de mii,
De oameni care mânuiau
Săbii și de război erau;
În Iuda numărat-a deci,
La patru sute șaptezeci
De mii de oameni; fiecare
Să poarte arme-a fost în stare.
6Pe cei ce-au fost de neam Levit
Și-asemenea și Beniamit,
Ioab nu i-a mai numărat.
Porunca dată de-mpărat,
În nici un fel, nu îi plăcea,
Căci urâciune îi părea.
Ciuma7Ceea ce David a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.
De-aceea, S-a mâniat El
Și l-a lovit, pe Israel.
8Domnului, David i-a vorbit:
„Mare păcat am săvârșit,
Când acest lucru l-am făcut!
Abia acuma am văzut,
Că lucru-acesta este rău!
Doamne, greșit-a robul tău!
Iartă a sa nelegiuire,
Căci a făcut-o fără știre!
O Doamne, trebuie să-Ți spun
Că am lucrat ca un nebun!”
9Către prorocul Gad – pe care
David, drept văzător, îl are –
Domnul, din ceruri, a vorbit:
10„Spune-i lui David: „M-am gândit
Ca trei nenorociri s-adun
Și-n a ta față să le pun.
Alege una – cum vei vrea –
Iar Eu te voi lovi vu ea!”
11Atuncea, Gad iute s-a dus
Până la David și i-a spus:
„Ascultă dar, cuvântul meu:
Așa vorbește Dumnezeu:
12„Vrei, șapte ani, acum, să-ți vie,
În care foamete să fie?
Sau vrei, trei luni, când, urmărit
Ești de vrăjmași și nimicit?
Ori vrei, trei zile, bunăoară,
Când ciuma va lovi în țară?
Alege dar” – Gad l-a-ndemnat –
„Și cheamă-mă apoi, de-ndat’,
Să știu ce voi avea de zis,
Către Cel care m-a trimis.”
13David apoi, îngândurat,
I-a zis lui Gad: „Sunt strâmtorat!
Și mie, și poporului,
Mai bine-n mâna Domnului
O să ne fie, de cădem,
Căci îndurări, la El, avem;
Și știu că o să fim iertați,
Căci iarăși fi-vom ridicați.
Știu că-ndurarea Lui cea mare
E veșnică, fără hotare.
Mai bine-n mâna Domnului,
Decât în mâna omului!”
14Domnul – așa precum a zis –
Ciumă-n Israel, a trimis.
Pierit-au șaptezeci de mii,
Dintre-ai lui Israel copii.
15Pe când îngerul Domnului
Își întinsese brațul lui –
Către Ierusalim, cătând
Spre-al nimici cât mai curând –
Domnul, din ceruri, S-a căit
De răul ce s-a săvârșit;
A zis dar, îngerului care
Se pregătise să omoare
Poporul din Ierusalim:
„Gata! E timpul să sfârșim!” –
Și a adăugat apoi –
„Îți trage brațul, înapoi!”
Lângă o arie ședea
Îngerul Domnului, iar ea
Fusese-a unui Iebusit
Care, Ornan, era numit.
16David, ochii, și-a ridicat,
Iar când spre cer el s-a uitat,
De-ndat’, pe înger, l-a văzut.
Îngeru-acela a șezut
Între pământ și cer. Privea
Către Ierusalim și-avea
O sabie înfricoșată,
Către cetate îndreptată.
David și toți bătrânii lui
Din mijlocul poporului,
Jos, la pământ, s-au azvârlit.
Și-n saci, trupul, și-au învelit.
17David, la Domnul, s-a-nchinat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Iată că am păcătuit!
Eu sunt de vină, negreșit!
Dar aste oi ce au făcut?
Mânia ce s-a abătut,
Spre mine să o-ndrepți, mereu,
Spre casele tatălui meu!”
18Îngerul Domnului s-a dus
Până la Gad și-apoi i-a spus
Că trebuie să îi vorbească,
Lui David și să-l sfătuiască
Să meargă la Ornan, cel care,
Iebusit este, din născare,
Și un altar al Domnului,
Să-nalțe, pe câmpia lui.
19David s-a dus și a făcut
Așa precum i s-a cerut.
20Ornan, în zare, a privit
Și-atunci, pe înger, l-a zărit.
Cu patru fii ai săi, era,
La câmp, și grâu-l treiera.
O mare spaimă i-a pătruns
Și au fugit de s-au ascuns.
21Ornan, apoi, iar s-a uitat
Și l-a văzut, pe împărat
Cu slujitorii săi venind,
Către al său ogor grăbind.
În fața lui, a alergat
Grabnic, și i s-a închinat.
22David se-apropie de el
Și îi vorbi, în acest fel:
„Aicea – Domnului Ceresc –
Vreau, un altar, să Îi zidesc.
Îmi vinde dar, aria asta,
Să pot opri, astfel, năpasta.”
23Ornan răspunse: „Cum dorești!
Ia aria, să pregătești
Jertfe, lui Dumnezeu. De vrei,
Îți dau, ca jertfe, boii mei.
Uneltele, carele mele,
Lemne de foc să-ți fie ele.
Îți dau și acest grâu, pe care
Să-l dai drept jertfă de mâncare,
Căci, împărate – iată – vreau,
Tot ce îți trebuie, să-ți dau.”
24David a spus: „Nu mă-nvoiesc!
Al tău dar, nu pot să-l primesc!
Ci vreau să cumpăr, de la tine,
Totul, pe-argint! Așa e bine!
Nu pot – și nu voiesc – să iau,
Ca Domnului apoi să-I dau
Jertfe pe cari le-am căpătat
Și cari, nimic, nu m-au costat!”
25Ogorul care l-a primit
David, în aur, l-a plătit
Și șase sute sicli, el
A dat, pentru locul acel.
26În urmă, pe ogorul lui,
Pentru cinstirea Domnului,
El, un altar, a ridicat
Pe care-apoi, jertfe, I-a dat.
Acestea au avut menire
De jertfe pentru mulțumire,
Iar ele, date se socot,
Că fost-au ardere de tot.
David, pe Domnul, L-a chemat,
Iar El, din cer, răspuns i-a dat,
Prin focul cere a venit
Peste altar și-a mistuit
Jertfele de deasupra lui.
27Domnul i-a zis îngerului,
Să-și pună sabia la loc,
Adică să și-o vâre-n toc.
28David, văzând că-i ascultat
De Domnul, a continuat
Ca jertfe să-I aducă Lui,
În mijlocul ogorului
Pe care-l cumpărase el,
De la Ornan, de la acel
Care, de neam, e Iebusit.
29Însă, locașul cel zidit
De Moise-n cinstea Domnului –
Și-asemenea, altarul Lui –
Se-afla, pe-atuncea, în pustie,
Nu în a lui Ornan câmpie.
Pe-o înălțime se găsea,
Care, de Gabaon, ținea.
30David, după ce l-a văzut,
Pe înger, nu a mai putut
Să meargă la acel altar
Ca să aducă jertfe-n dar
Lui Dumnezeu, căci l-a cuprins
O frică mare – de ne-nvins –
De acea sabie pe care,
Îngerul Domnului o are.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
