Exodul 31 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Rânduirea meșterilor

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Eu l-am ales pe Bețalel;

Fiul lui Uri este el,

Și al lui Hur. Precum se știe,

Din a lui Iuda seminție

Coboară acest om; iar Eu

3Am pus Duhul lui Dumnezeu,

În el, și astfel înzestrat,

Înțelepciune-a căpătat,

Pricepere și iscusință.

A dobândit mare știință,

Lucrări putând să făurească.

4I-am dat puteri să născocească

Lucruri adânci, meșteșugite,

Care apoi, închipuite

Pot fi în aur sau aramă,

Sau în argint, de bună seamă.

5Sapă în pietre-n chip și fel,

Și poate să le lege, el.

Lucrează lemnul cum îi place,

Și felurite lucrări face.

6Acum i-am dat și-un ajutor:

Pe-al lui Ahisamac fecior;

Oholiab, el e numit –

Din al lui Dan neam e venit.

La toți cei cari s-au arătat

Că iscusiți sunt, Eu le-am dat

Pricepere și, negreșit,

Vor face ce ți-am poruncit.

7Vor face cortul întâlnirii,

Apoi capacul ispășirii

Peste chivotul cel chemat

„Al mărturiei” așezat,

Și-uneltele ce-s rânduite,

La cort, spre a fi folosite;

8Masa, uneltele din jur;

Și sfeșnicul de aur pur,

Cu tot tacâmul ce se cere;

Altarul pentru tămâiere,

9Altarul arderii de tot,

Cu ale lui scule cu tot;

Ligheanul cu piciorul lui;

10Veșmintele preotului:

Cele de slujbă, și veșminte

Pentru Aron, care sunt sfinte;

Veșminte pentru fiii lui

Aflați în slujba Domnului,

Cari sunt veșminte preoțești;

11Uleiul ce îl folosești

La ungere; tămâia care

Trebuie-a fi mirositoare

Și e pentru locașul sfânt.

Aceste toate câte sânt,

Ei le vor face, negreșit,

Așa precum ți-am poruncit.”

Ținerea Sabatului

12Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

13„Copiilor lui Israel,

Să le vorbești în acest fel:

„Să nu-ndrăznească nimenea

A Îmi nesocoti, cumva,

Sabatele! Când au să vină,

Să nu cumva să nu se țină

Aste Sabate, ale Mele!

Un semn urmează a fi ele,

Aflat de-acuma, între noi –

Deci între Mine și-ntre voi,

Și între cei ce au să fie

Urmași ai voștri, pe vecie.

Prin semnu-acesta, pe pământ,

Veți ști cum că Eu Domnul sânt –

Acela care vă sfințesc.

14De-aceea, Eu vă poruncesc:

Țineți Sabate, câte sânt,

Ca pe ceva ce este sfânt!

Cine îl calcă, negreșit,

Cu moartea fi-va pedepsit.

15Ai șase zile să muncești

Și lucrul să ți-l isprăvești.

A șaptea zi când va să vie,

Cu toții trebuie să știe

Cum că Sabatul a sosit

Și orice lucru oprit.

Sabatu-i ziua de odihnă –

E ziua-n care capeți tihnă –

Căci este ziua minunată

Cari Domnului îi e-nchinată.

Acel ce îndrăzneală are

Să săvârșească vreo lucrare

Când e Sabatul, negreșit,

Cu moarte fi-va pedepsit.

16Fiii lui Israel, mereu,

Vor respecta Sabatul Meu –

Urmașii lor, asemenea.

Sabatul Meu îl vor avea

Cu ei, ca pe un legământ

Care e veșnic pe pământ.

17Un semn este acest Sabat,

Cari între Mine-i așezat

Și între-ai lui Israel fii –

Veșnic e acest semn, să știi!

Căci șase zile a muncit

Domnul, atunci când a zidit

Cerul, pământu-acesta mare.

Când a sfârșit astă lucrare,

A șaptea zi, Domnul a stat:

S-a odihnit și-a răsuflat.”

Tablele legii

18Domnul, cu Moise, când vorbea,

Pe muntele Sinai ședea.

Când a sfârșit de cuvântat,

Table de piatră, El i-a dat,

Lui Moise. Două au fost ele.

S-a scris, pe tablele acele,

Cu degetul lui Dumnezeu,

Pentru ca astfel, tot mereu,

Bine păstrate, să se ție,

Spre a servi drept mărturie.