Ezechiel 48 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Iată numele tuturor,

Numele semințiilor.

La marginea ce se găsește

În miazănoapte și pornește

Mergând de-a lungul drumului

Cari este al Hetlonului,

Ținând-o drept către Hamat

Pân’ la ținutul cel chemat

Hațer-Enon și, mai departe,

Lungindu-se această parte

Spre-ale Damascului hotare

Mergând pe lângă ele-n zare,

Ca s-o apuce imediat,

La miazănoapte de Hamat –

Din marginea din răsărit

Și până-n cea din asfințit –

Are să fie partea care,

În stăpânire, Dan o are.

2Lângă hotarul însemnat

Lui Dan, trebuie așezat

Așer, pornind din răsărit

Și ajungând în asfințit.

3Lângă hotarul însemnat

Pentru Așer, e așezat

Neftali, de la răsărit,

Mergând până în asfințit.

4Lângă hotarul însemnat

Pentru Neftali, așezat

Manase e, din răsărit,

Mergând până în asfințit.

5Lângă hotarul însemnat

Pentru Manase, așezat

E Efraim, din răsărit,

Mergând până în asfințit.

6Lângă hotarul însemnat

Lui Efraim, e așezat

Ruben, pornind din răsărit

Și ajungând în asfințit.

7Lângă hotarul însemnat

Lui Ruben, fi-va așezat

Iuda, pornind din răsărit

Și ajungând în asfințit.

8Lângă hotarul însemnat

Lui Iuda, fi-va așezat

Acel ținut, acel pământ

Care în țară va fi sfânt,

Pornind chiar de la răsărit

Și ajungând în asfințit.

Acest pământ, voiesc să știți

Că trebuie să-l despărțiți.

Când faceți acest lucru voi,

În coți să-l socotiți apoi.

La două’șicinci de mii, în lat,

El o să fie măsurat,

Iar în lungime va avea

Atâta cât se va vedea

Că este de la răsărit,

Mergând până la asfințit.

În mijlocul ăstui pământ,

Are a fi Locașul sfânt.

9Partea pe care-o despărțiți

Ca Domnului s-o dăruiți,

Să aibă două’șicinci de mii

De coți lungime. Zece mii

De coți apoi, lățime, ea,

Va trebui de a avea.

10Această parte sfântă, toată

Să fie preoților dată.

Partea ce e pentru preoți,

La două’șicinci de mii de coți,

În miazănoapte, va avea

Și-n miazăzi de-asemenea.

Acest pământ dat la preoți,

Să aibă zece mii de coți

Lățime, înspre răsărit

Și tot la fel în asfințit.

Locașul sfânt al Domnului

E-n mijlocul pământului.

11Această parte, arătată,

Trebuie preoților dată,

Care sfințiți sunt și pe care

Țadoc, urmași, în lume-i are,

Preoți cari nu s-au rătăcit

Asemeni neamului Levit,

Neam ce s-a rătăcit și el,

Alăturea de Israel.

12Partea ce o să li se dea,

Parte prea sfântă va fi ea,

Parte din țară provenită,

Fiind, de Domnul, osebită,

Lângă hotarul cel pe care

Neamul Leviților îl are.

13Să le mai dați, Leviților,

Alăturea preoților –

Adică la al lor hotar –

Un alt pământ. Acesta dar,

La douăzeci și cinci de mii

De coți va fi, și zece mii

De coți are-a avea în lat.

Pământu-acesta, măsurat,

De două’șicinci de mii lungime

Va fi și, zece mii lățime.

Terenul dat lângă preoți,

Să fie măsurat în coți.

14Câmpul pe care-l vor avea,

Să-l vândă, ei nu vor putea.

Nici să îl schimbe nu pot, dacă,

Voiesc cumva, un schimb să facă.

Pârga aceasta-n țară-aflată

Nu poate fi înstrăinată,

Căci ea este a Domnului

Fiindu-I închinată Lui.

15Ceilalți cinci mii de coți, în lat,

Care drept rest s-au arătat,

În fața lotului cel care –

Coți – douăzeci și cinci mii are,

Să-i dați cetății, negreșit,

Ca și un loc obișnuit,

Pe care case se vor pune,

Sau va fi loc pentru pășune.

Cetatea ce va fi-nălțată,

În mijloc fi-va așezată.

16Iată mărimile cerute,

Cari, de cetate, sunt avute:

Coții care sunt măsurați

Sunt patru mii cinci sute dați,

În miazănoapte. Mai apoi,

Tot patru mii cinci sute, voi,

În miazăzi, să măsurați.

La fel aveți să procedați

Și-n partea de la răsărit,

Precum și-n cea din asfințit.

17O-mprejmuire, să lăsați

Cetăți-n jur. Să măsurați,

În coți, în miazănoapte deci,

La două sute și cincizeci.

În miazăzi, să căutați

Ca tot la fel să măsurați.

La fel faceți în răsărit

Și-n urmă și în asfințit.

18Ceea ce va mai rămânea

De la lungime, va avea –

În coți, de fi-va socotit –

La zece mii, în răsărit.

Tot zece mii, de-asemenea,

În asfințit va mai avea.

Acest pământ e așezat

Lângă cel cari „sfânt” e chemat.

El o să fie folosit

Pentru venitul rânduit

Spre-ai întreține pe cei care,

Drept lucrători, cetatea-i are.

19Mulțimea lucrătorilor

Cetății fi-va din popor,

Din semințiile pe care

Neamul lui Israel le are.

20Partea cari „sfântă” e chemată,

În coți trebuie măsurată.

Lungimea ei, precum se știe,

De două’șicinci de mii să fie.

Lățimea ce o va avea,

La fel are a fi și ea.

Pământul ce s-a măsurat

Alcătui-va un pătrat

Și împreună o să fie

Cu partea dată drept moșie

Cari de cetate se va ține,

Spre folosință. Ce rămâne

21Este a domnitorului.

Lotul care îi e dat lui,

Va fi pe laturile care

Partea cari sfântă e, le are,

Și a moșiei așezate

Acolo, chiar lângă cetate.

Moșia domnitorilor,

De ambele părți ale lor

Se va întinde, negreșit,

La granița de răsărit

Care, în coți, e măsurată

Și două’șicinci de mii arată,

Ținând de partea osebită

Care drept „sfântă” e numită;

Apoi se-ntinde, negreșit,

La granița de asfințit

Care în coți e măsurată

Și două’șicinci de mii arată,

Ținând de părțile lăsate

La seminții spre a fi date.

Partea cea sfântă și la fel

Locașul sfânt apoi, și el,

În mijloc, se vor fi aflat.

22Pământul care va fi dat

Leviților și-asemenea

Moșia ce o va avea

Cetatea, fi-vor – negreșit –

În locul ce e cuvenit

A fi al domnitorului,

Aflânduse-n mijlocul lui.

Ce-o să se afle – așadar –

Între-al lui Israel hotar

Și-ntre hotarul cel pe care

Neamul lui Beniamin îl are,

Va fi a domnitorului

Căci are să-i revină lui.

23Iată și celelalte case

Cari sunt în Israel rămase.

Din partea de la răsărit,

Mergând până în asfințit,

Are a fi partea pe care

Neamul lui Beniamin o are.

24Lângă hotarul însemnat

Lui Beniamin, e așezat

Și Simeon, din răsărit,

Mergând până în asfințit.

25Lângă hotarul însemnat

Lui Simeon, e așezat

Și Isahar, din răsărit,

Mergând până în asfințit.

26Lângă hotarul însemnat

Lui Isahar, e așezat

Și Zabulon, din răsărit,

Mergând până în asfințit.

27Lângă hotarul însemnat

Lui Zabulon, e așezat

Și Gad, pornind din răsărit,

Mergând până în asfințit.

28Lângă hotarul însemnat

Părții lui Gad și așezat

Cu-ncepere din răsărit,

Mergând până în asfințit,

Continuă acel hotar

Căci se îndreaptă spre Tamar,

Până la apele chemate

Meriba, în Cades aflate,

Până la râul cel pe care

Țara Egiptului îl are,

Ca să ajungă mărginit

De malul mării, negreșit.

29Aceasta-i țara ce-o primiți

Drept moștenire, s-o-mpărțiți

La semințiile pe care

Neamul lui Israel le are.

Țara ce vă e dăruită,

Prin sorți trebuie împărțită” –

Zice Acela cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu.

30„Iată ieșirile pe care

Astă cetate-n zid le are.

În partea care e aflată

În miazănoapte așezată,

E-o-ntindere ce o socoți

La patru mii cinci sute coți.

31Ca semințiile aflate,

În Israel, vor fi chemate

Toate acele porți pe care

Cetatea-n al ei zid le are.

Trei dintre porțile aflate,

În miazănoapte-s așezate.

Una din porți se dovedește

Că, „a lui Ruben”, se numește.

Apoi, cealaltă poartă, iată,

Drept „a lui Iuda”, e chemată,

Iar cea de-a treia, s-a vădit

Că „a lui Levi”, s-a numit.

32În partea care se vădește

În răsărit că se găsește,

E-o-ntindere ce o socoți

La patru mii cinci sute coți.

Trei dintre porțile aflate,

În răsărit sunt așezate.

Una din porți se dovedește

Că „a lui Iosif” se numește.

Apoi cealaltă poartă, iată,

E „a lui Beniamin” chemată,

Iar cea de-a treia s-a vădit

„Poarta lui Dan”, că s-a numit.

33În partea care se vădește

În miazăzi că se găsește,

E-o-ntindere ce o socoți

La patru mii cinci sute coți.

Trei dintre porțile aflate,

În miazăzi sunt așezate.

Una din porți – de bună seamă –

Drept „a lui Simeon” se cheamă.

Apoi cealaltă poartă, iată,

E „a lui Isahar” chemată,

Iar cea de-a treia e vădită

Drept „a lui Zabulon”, numită.

34În partea care se vădește

În asfințit că se găsește,

E-o-ntindere ce o socoți

La patru mii cinci sute coți.

Trei dintre porțile aflate,

În asfințit sunt așezate.

Una din porți se dovedește

„Poarta lui Gad” că se numește.

Apoi cealaltă poartă, iată,

„A lui Așer” este chemată,

Iar cea de-a treia – negreșit –

„A lui Neftali” s-a numit.

35În jurul ei, cetatea are

Un loc anume, un loc care

Ajunge-vei să îl socoți

La optsprezece mii de coți.

Cetatea o să dobândească

Un nume și-o să se numească,

„Domnul e-aicea!” Negreșit,

Acesta-i numele primit,

Nume ce îl va căpăta

Și din acea zi-l va purta.”