Deuteronomul 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pedepsirea prorocilor mincinoși

1„Când, dintre voi, din al vost’ loc,

O să se nască un proroc,

Sau va ieși un visător

De vise, care – la popor –

Despre un semn are a-i spune –

Ori îi vestește o minune –

2Și-atunci când se va fi-mplinit

Tot ceea ce el a vestit,

Are să spună „Să pornim

Pe-alți dumnezei să îi slujim” –

Pe care nu-i cunoașteți voi –

3Să n-ascultați de el apoi;

Pentru că Domnul Dumnezeu

O să vă-ncerce, tot mereu,

Să se convingă dacă știți,

Din inimă, să Îl iubiți

Și din tot sufletul, mereu.

4Să mergeți după Dumnezeu,

Temându-vă neîncetat,

De El. Tot ceea ce v-a dat –

Poruncile ce le primiți –

Va trebui să le păziți.

De glasul Lui să ascultați,

De El să nu vă-ndepărtați,

Ci-ntotdeauna să-I slujiți

Șezând mereu, de El, lipiți.

5Pe-acel prooroc sau visător,

Să-l ștergeți din al vost’ popor.

Cu moartea, fi-va pedepsit,

Căci el, prin ceea ce-a vorbit,

La răzvrătire a-ndemnat,

Față de Cel ce v-a scăpat

Din a Egiptului robie,

Dorind – prin a lui vorbărie –

Să vă abată, negreșit,

De la ceea ce-a poruncit

Domnul și de la calea Lui.

Din mijlocul poporului,

Să scoateți dar, răul acel,

Să nu fiți ispitiți de el.”

Pedeapsa pentru cel ce ațâță la închinarea la idoli

6„Dacă – mânat de un gând rău –

Are să vină frate’ tău –

Cari fiu îi este mamei tale –

Sau dacă va găsi cu cale,

Copila ce la tine crește

Sau soața cari se odihnește

La sânul tău, ori de-a venit

Prietenul cel mai iubit,

Și toți acești au să voiască,

În taină, să te-ademenească,

Spunându-ți: „Haidem să găsim

Alți dumnezei și să-i slujim” –

Pe care nu i-ai cunoscut

Și-ai tăi părinți nu i-au știut –

7Căci ei sunt ai popoarelor

Ce înconjoară-al tău popor –

8Să nu te învoiești cu ei,

Ca să slujești alți dumnezei.

Cu milă, să nu îi privești.

Să nu-i ascunzi, ci să-i lovești

9Cu moartea, pentru-al lor păcat.

Al tău braț fi-va ridicat

Întâi de toate-asupra lor

Și-apoi, a-ntregului popor.

Mânia cadă peste ei.

10Deci tu, pe oamenii acei,

Cu pietre să-i ucizi, îndat’.

Să moară, căci au căutat

Să te îndemne înspre rău

Și de la Dumnezeul tău

Cari din robie te-a scăpat,

Să te abată-au încercat.

11Să faci așa – de bună seamă –

Ca tot poporul să se teamă

Și ca să nu mai îndrăznească

Nicicând apoi, să săvârșească

Fapte de-acelea, socotite

A fi, mereu, nelegiuite.”

Pedeapsa pentru o cetate din care ies ațâțători

12„Dacă vei auzi, cumva,

Că o să spună cineva,

Despre cetățile pe care,

Domnul, să vi le deie, are –

Să le aveți în folosință

Ca să vă fie locuință –

13Cum că, din ele, au ieșit

Oameni ce-s răi și-au amăgit

Pe cei care în ele-au stat

Spunându-le: „Haidem, de-ndat’,

Alți dumnezei să ne găsim

Și pe aceia să-i slujim” –

Pe care nu i-ai cunoscut

Și-ai tăi părinți nu i-au știut –

14Tu cercetează, negreșit –

În amănunt – ce-ai auzit.

Dacă va fi adevărat

Zvonul acel și-ntemeiat –

Dacă această urâciune

A fost făcută – tu vei pune

15Mâna, pe garda sabiei

Și-apoi, prin ascuțișul ei,

Să treci ființele aflate

Acolo, în acea cetate.

Cetatea, cu desăvârșire,

S-o nimicești, de peste fire,

Cu tot ce va cuprinde ea –

Și vitele le vei tăia.

16Întreaga pradă, să o iei

Și-n urmă, în mijlocul ei –

Adică în piața care

Se află-n acea așezare –

Să o aduci și-n acel loc,

Ai să o arzi pe toată-n foc.

În fața Domnului – cu ea –

Ai să mai arzi de-asemenea,

Toată cetatea ceea, până

Când un morman o să rămână,

De dărmături și niciodată,

Nu va mai fi ea, ridicată.

17Nimic din ce e blestemat

Și trebuie a fi dărmat

Ca astfel să se nimicească,

De mâini să nu ți se lipească,

Pentru ca Dumnezeu să fie

Întors, de la a Sa mânie

Și să se-ndure-apoi, de tine,

Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine,

Să te-nmulțească ne-ncetat,

Așa precum El a jurat

Părinților, când le-a vorbit,

18Doar dacă tu vei fi păzit

Poruncile pe care eu

Ți le dau astăzi, tot mereu,

Și dacă-n fața Domnului

Vei face doar ce-I place Lui.”