Iosua 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Partea lui Simeon

1A doua parte-a revenit

Lui Simeon. El a primit

A doua parte de moșie,

În a lui Iuda seminție.

2Astă moșie a avut

Cuprinsă în al ei ținut,

Multe cetăți: întâi Beer-Șeba;

Urmând Molada și cu Șeba;

3Hațar-Șual a mai venit,

Bala s-a mai adăugit,

Iar după ea Ațem urma,

4Cu Eltolad, Betul, Horma;

5Continua al lor șirag,

Cu Hațar-Susa și Țiclag;

La rând era Bet-Marcabot,

6Șaruhen și Bet-Lebaot.

Deci treisprezece-au fost de toate,

Cetăți cu sate-nvecinate.

7Eter, Așan, Ain au urmat;

Rimonul s-a adăugat,

Fiind patru cetăți de toate,

Cu satele alăturate.

8Acel ținut a mai cuprins

Și satele ce s-au întins

Pân’ la Balat-Beer – cel care

Se știe că și-alt nume are:

E cunoscut și ca Ramat,

Și-n miazăzi e așezat.

Aceasta-i moștenirea care

Neamul lui Simeon o are,

După familiile lor

Și casele părinților.

9El a luat-o-n stăpânire,

Din partea dată moștenire

Pentru-a lui Iuda seminție

Căci s-a vădit acea moșie

Dată lui Iuda, mult mai mare,

Față de fiii ce îi are.

De-aceea, din moșia lor,

S-a dat Simeoniților.

Partea lui Zabulon

10A treia parte-a revenit

Lui Zabulon. El a primit

Astfel, atuncea, o moșie,

Pentru întreaga-i seminție.

11Hotarul ei se întindea

Pân’ la Sarid și se suia

Către Mareala – până sus –

În drumul său către apus,

Mergând la Dabeșet, în zare,

Și atingea pârâul care

Curgea pe la Iocneam. Apoi,

12De la Sarid cotea-napoi

Și către răsărit mergea,

Iar în Chislot-Tabor sosea.

De-acolo, spre Dabrat, pornește

Și-apoi, în Iafia, sosește.

13La răsărit de locul care,

Ghita-Hefer drept nume, are,

Hotaru-n urmă a pătruns,

Prin Ita-Cațin și-a ajuns

Drept la Rimon și-apoi, la Nea.

14La miazăzi se întindea

Spre Hanaton, prinzând astfel,

Valea chemată Iftah-El.

15Între hotare s-a aflat

Șimron, Ideala și Catat;

Și Nahalalul s-a găsit,

Cu Betleemul la sfârșit.

Douăsprezece au fost toate

Cetățile, cu-ale lor sate.

16Aceasta-i moștenirea care,

Neamul lui Zabulon o are.

Partea lui Isahar

17A patra parte-a revenit

Lui Isahar. El a primit

Astfel, atuncea, o moșie,

Pentru întreaga-i seminție.

18Hotarul ei se întindea

Din Izreel și ajungea

La Chesulot. Apoi se-ntinde

Până, Sunemul, îl cuprinde.

19De-acolo, dacă-l urmărim,

Ajunge la Hafaraim,

Șion și-apoi Anaharat.

20Rabitul l-a înconjurat,

Urmând Chișionul și Abeț;

21Apoi En-Hada, Bet-Pațeț,

Remetul și cu En-Ganim.

22Pe la Tabor îl mai găsim,

La Șahațima și-n sfârșit,

Pe la Bet-Șemeș a ieșit,

Iar apele Iordanului

S-au așezat în calea lui.

Deci șaisprezece-au fost de toate,

Cetățile, cu-ale lor sate.

23Aceasta-i moștenirea care,

Neamul lui Isahar o are,

Cu tot șirul cetăților

Și satele din jurul lor.

Partea lui Așer

24A cincea parte-a revenit

Pentru Așer. El a primit

Astfel, atuncea, o moșie,

Pentru întreaga-i seminție.

25Hotarele ei începeau

De la Helcat și cuprindeau

Hali, Beten, Acșaf și trec

26Pe la Amead, Alamelec

Și-apoi Mișeal. Înspre apus,

Pân’ la Carmel ele s-au dus

Și-acolo au înconjurat

Ținutul lui Șihor-Libnat;

27Apoi porneau spre răsărit,

La Bet-Dagon, și au ieșit

La Zabulon, la Iftah-El,

La miazănoapte de Neiel

Și Bet-Emec. Mergeau apoi,

Către Cabul și înapoi,

Spre stânga, ele se-ntorceau.

28Înspre Ebron se îndreptau,

Rehob și Cana și Hamon,

Ieșind în urmă la Sidon.

29Coteau de-acolo, înapoi,

Spre Rama, ajungând apoi,

Lângă cetatea ‘ceea tare

A Tirului, ieșind la mare,

Spre Hosa, după ce-au tăiat

Acel ținut, Aczib, chemat.

30Între hotarele întinse,

Uma, Afec, Rehob sunt prinse.

Sunt douăzeci și două toate

Cetățile acolo-aflate

Și-nconjurate se găseau

De satele ce le-nsoțeau.

31Aceasta-i moștenirea care,

Familia lui Așer o are.

Partea lui Neftali

32A șasea parte-a revenit

Pentru Neftali. A primit

Și el, atuncea, o moșie,

Pentru întreaga-i seminție.

33Hotarul ei se întindea

De la Helef și-asemenea,

De la Alon, trecând apoi,

Prin Țananim și înapoi,

Prin Adami-Necheb. Astfel,

Ajunge pân’ la Iabneel

Și la Lacum; iar drumul lui

Se-oprea-n apa Iordanului.

34Către Aznot-Tabor, în sus,

Se întorcea către apus

Și se ducea către Hucoc.

Se atingea, în acel loc,

Cu Zabulon – în sud găsit –

Cu-Așer și Iuda-n asfințit.

La răsăritul soarelui,

Era apa Iordanului.

35Cetățile ce le aveau

Ai lui Neftali fii, erau:

Țidimul, Țerul și Hamat

Și Chineretul și Racat;

36Adama, Rama și Hațor,

37Chedeș, Edrei și En-Hațor;

38Și Iireonu-apoi era,

Bet-Șemeș se mai înșira

Și Migdal-El; au mai urmat

Horemul și cu Bet-Anat.

Nouăsprezece-au fost de toate,

Cetăți, cu sate-nvecinate.

39Aceasta-i moștenirea care,

Familia lui Neftali-o are,

Cu tot șirul cetăților

Și satele din jurul lor.

Partea lui Dan

40A șaptea parte-a revenit

Apoi, lui Dan. El a primit

Astfel, atuncea, o moșie,

Pentru întreaga-i seminție.

41Din Țorea, granița pornea

Spre Eștaol și ajungea

La Ir-Șemeș, apoi mergând

42La Șalabin și atingând

Itla, intrând în Aialon,

43Elon, Timnata și Ecron,

44Elteche, Ghibeton, Balat,

45Iehud, Bene-Berac de-ndat’,

Mergând până la Gat-Rimon,

46La Me-Iarcon și la Racon

Pân’ la acel hotar pe care

Iafo, în fața sa, îl are.

47Fiii lui Dan au mai avut

În stăpânire și-alt ținut,

Căci la Leșem ei s-au suit

Și prin război l-au cucerit.

Prin ascuțișul sabiei,

Au fost trecuți atunci toți cei

Care-n acel ținut au stat.

Fiii lui Dan s-au așezat

Acolo-apoi, de-au locuit.

Ținutul, „Dan”, ei l-au numit,

Iar numele care l-au dat

E după tatăl lor luat.

48Aceasta-i moștenirea care,

Întreg neamul lui Dan o are,

Cu tot șirul cetăților

Și satele din jurul lor.

Partea lui Iosua

49După ce fost-a isprăvit

Pământul țării de-mpărțit

Pe numărul de seminții,

Cu toți ai lui Israel fii

Au hotărât ca să îi dea

Lui Iosua – cel ce-l avea,

Pe Nun, părinte – stăpânire,

Peste-o anume moștenire,

Pe cari s-o aibă, în popor,

Aflată în mijlocul lor.

50După porunca Domnului,

Ei au făcut pe voia lui,

Dându-i cetatea ce-o dorea.

Timnat-Serah, ea se numea

Și așezată o găsim,

În muntele lui Efraim.

Cetatea astfel dobândită,

A fost, din nou, de el, zidită,

Iar după ce a isprăvit,

În ea a stat de-a locuit.

51Acestea-s părțile-așadar,

Pe cari preotul Eleazar,

Cu Iosua – acela care,

Pe Nun, ca și părinte-l are –

Precum și cu aceia cari

Sunt, peste seminții, mai mari,

Le-au dat, prin voia sorților,

În stăpânire, la popor.

Cortu-ntâlnirii s-a aflat

La Silo, când au aruncat

Sorții în fața Domnului,

Pentru-a-mpărți poporului,

Țara aceea minunată

Care, de Domnul, le-a fost dată.