1Ani douăzeci i-au trebuit
Lui Solomon, pân’ a zidit
Și casa împăratului,
Precum și Casa Domnului.
2De-asemenea, a întărit
Cetățile ce le-a primit
De la Hiram, și-n ele-ndat’,
Oameni de-ai săi a așezat.
3A pus sub stăpânirea lui,
Țoba și a Hamatului
Cetate. A mai întărit
4Tadmorul, în pustiu găsit,
Și-apoi cetățile pe care
Ținutul din Hamat le are –
Cetăți în care se-adunau
Merindele ce se strângeau.
5Apoi, întărituri a pus
La Bet-Horonul cel de sus;
A întărit – neîndoios –
Și Bet-Horonul cel de jos.
Cetățile acestea toate,
Cu ziduri, sunt înconjurate,
Iar ale lor porți se vădeau
Precum că ivăre aveau.
6Balatul fost-a întărit
Și-apoi, cetăți, a mai zidit
Și în Liban – după cum știm –
Precum și la Ierusalim
Așa cum a găsit cu cale
După dorința voii sale.
Cetăți – de-asemeni – a zidit
În orice loc a stăpânit.
Ele, mereu, îi foloseau
Drept magazii și-adăposteau
Carele împăratului,
Precum și călărimea lui.
7Toți cei rămași dintre Hetiți,
Dintre Heviți, dintre-Amoriți,
Din rândul Feresiților,
Precum și-al Iebusiților –
Cari nu erau din Israel,
8Ci numai au rămas în el,
Căci n-au fost, cu desăvârșire,
Înlăturați, când, stăpânire,
Israeliți-au pus pe țară –
Au fost drept oameni de povară.
De Solomon au fost găsiți,
Pentru corvoadă potriviți
Și la corvoadă au rămas
Până acum, în acest ceas.
9Căci Solomon nu a luat –
Pentru corvoadă – vreun bărbat
Dintre copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are.
Ei erau oameni de război:
Slujbași și căpitani apoi,
Cârmuitorii carelor
Precum și-ai călăreților.
10Mulți supraveghetori erau;
Oameni-aceștia îi vegheau
Pe lucrători. Ei sunt cei cari
Au fost aleși a fi mai mari,
De Solomon chiar, să vegheze
În ce fel o să se lucreze.
Numărul lor fusese, deci,
De două sute și cincizeci.
11Apoi, soața lui Solomon –
Copilă a lui Faraon –
Din a lui David cetățuie,
A trebuit ca să se suie
În casa ce i s-a zidit,
Căci împăratu-a glăsuit:
„A mea nevastă n-o să stea
În casa care o avea
David, când fost-a așezat
În Israel, drept împărat,
Pentru că iată – negreșit –
Locul în care-a poposit
Chivotul Domnului, e sfânt
Și-aceste locuri, sfinte, sânt.”
Rânduiala slujbei12În urmă, Solomon s-a dus
Și-arderi de tot el a adus
Pe-altarul care îl zidise.
Altaru-acela se găsise
În față la pridvorul care
Casa lui Dumnezeu îl are.
13Jertfele fost-au dăruite
După cum fost-au rânduite
De către Moise: se dădeau
Jertfe cari zilnice erau,
Jertfe, apoi, pentru Sabat,
Jertfe care s-au așezat
La lună nouă, jertfe care
Se aduceau de sărbătoare –
De trei ori, într-un an, la rând –
De fiecare dată când
E praznicul azimilor,
Sau cel al săptămânilor,
Precum și-atuncea când apare
A corturilor sărbătoare.
14A pus apoi, în slujba lor,
Și cetele preoților,
Cum cerea rânduiala dată
De către David, al său tată.
Leviții fost-au așezați
În slujbe și însărcinați
Să-L laude pe Dumnezeu
Și să-L cinstească, tot mereu.
Cetele ușierilor
Puse au fost la locul lor,
Așa precum a poruncit
David, pe când a-mpărățit.
15În tot ceea ce a făcut,
Nicicând, el nu s-a abătut
De la poruncile lăsate
De David, spre a fi urmate,
În ce-i privește pe preoți
Precum și pe Leviții toți.
A împlinit, cu strășnicie,
Porunca pentru visterie
Și cele care se vădeau
Că alte lucruri rânduiau.
16În felu-acesta s-a sfârșit
Lucrul pe care l-a pornit
Chiar Solomon, când a-nceput,
O casă, de a-I fi făcut
Lui Dumnezeu, Acel pe care,
Poporul Israel Îl are.
17După aceea, a pornit
Spre locul care s-a numit
Drept Ețion-Gheber, aflat
Lângă Elot și așezat
La marea Roșie, căci el –
Adică tocmai locu-acel
Unde corăbii s-au făcut –
E-n al Edomului ținut.
18Hiram, corăbii, i-a adus,
Iar pe ai săi slujbași i-a pus,
Corăbiile să le ia,
Lui Solomon ca să le dea,
Căci marinari ei se vădeau,
Iar marea bine-o cunoșteau.
Cu slujitorii cei pe care
În slujbă Solomon îi are,
Aceștia, la Ofir, s-au dus,
De unde aur au adus,
Cari foarte mult fusese. Deci,
La patru sute și cincizeci
Talanți, fusese prețuit
Auru-acela, negreșit.
El, în corăbii, a fost pus,
Fiind la Solomon adus.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
