Ioan 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iisus este dat în mâinile Iudeilor

1Apoi, Pilat, ostași a pus,

Ca să Îl bată, pe Iisus.

2Ei, o cunună-au împletit,

Din spini, și L-au împodobit

Cu ea. O haină, au luat,

De purpură; L-au îmbrăcat

3Și-apoi, în față-I, se-nchinau

Și „Plecăciune” – Îi spuneau –

„Mare-mpărat, peste Iudei!”,

Iar fiecare dintre ei,

Pe rând, cu palma, L-au lovit.

4Pilat, afară, a ieșit

Și-a zis Iudeilor: „Vă spun,

Că nici o vină, n-am să-I pun,

În seamă, omului Acel –

Eu, vină, nu găsesc, în El!

Deci, înăuntru-am să mă duc

Și-apoi, la voi, am să-L aduc.”

5În purpură-mbrăcat, Iisus –

Și-ncoronat cu spini – adus

A fost afară, iar Pilat,

„Da! Iată omul!” – a strigat.

6Când preoții cei mai de seamă

Și-aprozii lor – de bună seamă –

Strigară, de cum L-au zărit,

„Iisus să fie răstignit!”,

7„Luați-L voi!” – zise Pilat –

„Căci, nici o vină, n-am aflat,

În El!” Iudei-au spus apoi:

„O Lege, însă, avem noi

Și, după Lege, omu-Acel

E vrednic ca să moară! El,

Pe Sine, S-a făcut, mereu,

Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”

8Auzind vorba lor, Pilat,

De frică, s-a cutremurat.

9S-a-ntors apoi, încă odată,

În sala pentru judecată,

Ca să-L întrebe, pe Iisus:

„De unde vii?” Dar El n-a spus

Nici un cuvânt. Atunci, Pilat,

10Uimit, din nou, a întrebat:

„Nu vrei ca să vorbești, cu Mine?

Eu am putere, peste Tine!

De vreau, pot să Te răstignesc,

Sau pot ca să Te slobozesc!”

11„Nici o putere, n-ai avea” –

I-a zis Iisus – „asupra Mea,

Dacă ea nu ți-ar fi fost dată,

De sus, de către al Meu Tată.

Cel care-n mâna ta M-a dat,

A săvârșit un greu păcat!”

12De-atunci, Pilat, necontenit,

Cătă un mijloc potrivit

Să Îi dea drumul. Nu voiau,

Însă, Iudeii, și-i strigau:

„Dacă-i dai drumul, omului

Acestuia, Cezarului,

Nu-i ești prieten! Orișicine

Se face împărat, pe sine,

Nu este al Cezarului

Prieten, ci dușmanul lui!”

13Când auzi Pilat, ce-au spus,

L-a scos afară, pe Iisus,

Și-n jilțul de judecător,

S-a așezat, tremurător,

În locul care s-a numit,

Atunci, cu „Pietre pardosit” –

Care, „Gabata”, se numește,

De-i tălmăcit în evreiește.

14Era în ziua Pregătirii

De Paște; după mersul firii,

Era ceasul al șaselea.

Către mulțimea ce ședea

În fața lui, privea Pilat.

„Iată-l pe-al vostru Împărat!”

A zis, apoi, către Iudei.

15„Să-L răstignești!”– strigară ei.

„Voi vreți, pe-al vostru Împărat,

Să-L răstignesc?” – zise Pilat.

16Preoții mari spuseră: „Dar,

Împărat, numai pe Cezar,

Noi îl avem!” Atunci, Pilat,

În a lor mână, L-a lăsat,

Iar ei, îndată, s-au grăbit

Să-L ducă spre-a fi răstignit.

Răstignirea

17Iisus, cu crucea-I, a suit

Pe-al „Căpățânii” deal – numit

„Golgota”, în vorbirea lor,

Aceea a Iudeilor.

18Acolo-a fost crucificat;

Alăturea, I-au ridicat

Și doi tâlhari. În mijloc pus –

Între tâlhari – a fost Iisus.

19Pilat puse o însemnare,

Pe crucea lui Iisus, pe care,

Scrisese: „Iisus, Împărat,

Peste Iudei”. Mulți au urcat,

20Pe deal – fiind lângă cetate,

Crucile-acelea, ridicate –

Și au văzut că-n evreiește,

În latinește și grecește,

Pe crucea lui Iisus, s-a scris.

21Atunci, preoții mari au zis,

Nemulțumiți, către Pilat:

„De ce ai scris tu, „Împărat,

Peste Iudei”? Nu-i bine scris!

Ci tu scrie căci El a zis

Că „Eu sunt marele-mpărat,

Peste Iudei, încoronat”.”

22„Ceea ce-am scris, rămâne scris!”,

Iudeilor, Pilat le-a zis.

23După ce fost-a răstignit

Iisus, ostași-au împărțit

Hainele Sale, fiecare

Luând a patra parte, care –

De drept – pe un soldat, venea.

Cămașa-I, pentru că n-avea

Nici urmă de vreo cusătură –

Fiindcă dintr-o țesătură

Întreagă era ea, de sus

Și până jos – ostași-au spus:

24„Păcat e să o sfâșiem.

Haideți, mai bine, să punem

Sorții s-aleagă între noi,

Cui să-i rămână ea, apoi.”

În acest fel, s-a împlinit

Scriptura care-a glăsuit:

„Și-au împărțit hainele Mele –

Cămașa a rămas, din ele,

Și-au pus sorții să-l hotărască,

Pe cel care-o s-o dobândească”.

25În deal, la crucea lui Iisus,

Dintre femei, doar trei s-au dus:

Maria – mama Domnului –

Cu sora ei – soția lui

Clopa – chemată tot Maria,

Precum și cealaltă Maria –

Zisă și Magdalina. Când,

26Iisus Își văzu mama stând

Cu ucenicul Său iubit,

La poala crucii, i-a vorbit:

„Femeie, iată fiul tău!”,

27Iar către ucenicul Său,

A zis: „Iat-o pe mama ta!”,

Iar ucenicul acesta

O și luă, din acel ceas,

La el, unde a și rămas.

28Iisus – știind că s-a sfârșit

Totul, dar trebuie-mplinit

Ce-a zis Scriptura – a strigat:

„Mi-e sete!” Grabnic, au luat

29Ostași-un băț – un ram adus,

Dintr-un isop – și-n el, au pus,

Iute-un burete, înmuiat

Bine-n oțet, din vasu-aflat

Acolo, pentru-așa ceva.

A-nălțat bățul cineva,

La gura lui Iisus, iar El,

30Când a gustat oțetu-acel,

Strigă: „Acum, totu-i sfârșit!”,

A plecat capul și-a murit.

Moartea lui Iisus dovedită

31Acestea fost-au întâmplate,

În ziua Pregătirii, toate,

Urmând, apoi, un nou Sabat.

Iudeii, toți, s-au agitat

Ca nu cumva, în timpul lui,

Pe cruci, pe coama dealului,

Trupuri să zacă, atârnate.

Atunci, gloatele adunate,

Au mers, degrabă, la Pilat

Și, să zdrobească, l-au rugat,

Fluierele picioarelor,

Tuturor răstigniților,

Să-i dea, apoi, jos, de pe cruce,

La groapă, să îi poată duce.

32Soldați-ntâi, tâlharilor,

Fluierele picioarelor,

33Le-au sfărâmat; când au venit

Și au văzut că a murit

Iisus, în pace, L-au lăsat.

34Doar un ostaș a ridicat,

O suliță, și I-a străpuns

Coasta, iar – din locul împuns –

Apă și sânge au ieșit.

35Acest fapt e adeverit

De-acela care l-a văzut –

El este demn de-a fi crezut:

Tot ce a spus, e-adevărat,

Căci știe ce s-a întâmplat

Acolo, și-adevăr rostește;

Iar prin aceasta, urmărește

Ca voi, acuma, să puteți,

Tot ce s-a zis, ca să credeți.

36Așa, ceea ce au vestit

Scripturile, s-a împlinit:

„Un os, nu Îi va fi sfărmat”.

37În altă parte-a arătat

Scriptura: „Iată, au ajuns

Să vadă pe cine-au împuns”.

Îngroparea lui Iisus

38Un om, cari Iosif s-a numit

Și-n Arimatia-a locuit,

Să-l roage – pe Pilat – s-a dus,

Să îi dea trupul lui Iisus.

Era și Iosif, ucenic

Al lui Iisus, însă, nimic –

Pe față – nu destăinuia,

Căci, de Iudei, el se temea.

Când învoire a primit,

De la Pilat, el a venit

Și-a luat trupul lui Iisus,

39Iar Nicodim, iute-a adus

Un fel de-amestec aromat,

Ce-l foloseau la-mbălsămat.

Această amestecătură –

Pe care, cei doi o avură –

Era aproape către-o sută

De litri și era făcută

Din smirnă și aloe, care

Se foloseau la-nmormântare.

Pe acest om – pe Nicodim –

La începuturi, îl găsim,

Noaptea, când – pe ascuns – mergea

Și, cu Iisus, se întâlnea.

40Al lui Iisus trup, au luat –

Cei doi – și l-au înfășurat

În pânză-apoi, de in, curată,

Care fusese-nmiresmată,

Precum era datina lor,

Adică, a Iudeilor.

41Acolo unde, răstignit,

A fost Iisus, ei au găsit –

Într-o grădină-apropiată –

Un mormânt nou, ce, niciodată,

Nu mai fusese folosit.

42Din pricină că s-au grăbit –

A Pregătirii zi sosise,

Iar timpul, mereu, îi zorise –

Locul fiind apropiat,

Cei doi discipoli au luat

Trupul și la mormânt l-au dus,

În el, să-L pună, pe Iisus.