Ioan 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iisus spală picioarele ucenicilor Săi

1Era în prag de sărbătoare –

Se-apropia praznicul mare,

Cel ce, de Paști, e prăznuit.

Iisus știa că I-a sosit

Ceasul, când o să părăsească

Această lume pământească,

Urmând să fie înălțat,

La Tatăl, de unde-a plecat.

El, pe ai Săi – care erau

Din lume și-n ea rămâneau –

Îi iubea mult și i-a iubit,

La fel de mult, pân’ la sfârșit.

2La cină-apoi, în gând – cel rău –

A pus, în ucenicul Său –

În Iuda, zis Iscarioteanul,

Ce-a fost fiul lui Simon – planul

Ca să Îl vândă, pe Iisus.

3Hristos știind că-n mâini I-a pus,

Tatăl Său, tot – pentru că El

Era, de fapt, Fiul Acel

Plecat din cer, ca înapoi,

La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –

4Dintre ai Săi, S-a ridicat,

De haine, El S-a dezbrăcat

Și, un ștergar, la brâu, și-a pus.

5Într-un lighean, apă-a adus

Și a chemat, pe fiecare,

Din ucenici, ca, pe picioare,

Să-i spele, iar cu-acel ștergar,

Legat la brâu, să-i șteargă. Dar,

6Când Simon Petru a urmat,

Ca pe picioare-a fi spălat,

Îi zise: „Doamne, mă rog Ție,

Picioarele, să-mi speli Tu, mie?”

7Iisus răspunse: „Ce fac Eu,

Acuma, să-nțelegi, ți-e greu;

Dar vei pricepe, în curând.”

8Petru a zis: „Doamne, nici gând,

Să-mi speli picioarele!” Iisus,

„Dacă n-am să te spăl”– i-a spus –

„Parte, nu vei avea, cu Mine.”

9Petru răspunse-atuncea: „Bine,

Mă spală – precum zici, eu fac –

Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!”

10„Acela care s-a scăldat” –

Zise Iisus – „spre-a fi curat,

Acum, doar trebuință are

Să se mai spele pe picioare.

Iar voi, care în juru-Mi stați,

Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”

11El a vorbit, căci l-a știut

Pe cel ce-n urmă L-a vândut,

Spunându-le: „Voi, cei ce stați

Aici, nu toți sunteți curați”.

12Când, al picioarelor spălat,

Sfârși, se îmbrăcă și-a stat,

Cu ei, la masă și-a vorbit:

„Acuma, voi v-ați dumirit?

Ați înțeles ce ați văzut?

Ați priceput ce v-am făcut?

13„Învățător”, Mie-Mi spuneți,

Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți,

Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat

14Picioarele, v-am arătat

Ce-aveți a face fiecare:

Cum v-am spălat Eu, pe picioare –

Eu care-s Domn și-nvățător –

Să vă spălați și voi. Dator,

E fiecare dintre voi,

Să-l spele pe-altul, mai apoi,

15Pentru că Eu, pildă, v-am dat.

Să faceți, cum v-am arătat!

16Nu poate robul să-l întreacă

Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă

Apostol, decât acel care

Îl va trimite, nu-i mai mare.

17Când știți aceste lucruri voi –

Și le veți împlini apoi –

Doar un cuvânt mai am a zice:

De voi, atunci, va fi ferice.”

Descoperirea vânzătorului

18„Nu zic de toți – M-ați înțeles? –

Căci vă cunosc și v-am ales

Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit,

Tot ce Scripturile-au vestit:

„Cel ce cu Mine a mâncat

Pâine, acel a ridicat,

Călcâiul, împotriva Mea”.

19V-am amintit ce se spunea,

Mai dinainte, ca să știți,

Și astfel, pregătiți să fiți

A crede – când al Meu cuvânt

Se va-mplini – cum că Eu sânt.

20Adevărat vă spun, căci cine

Primește, pe acel ce vine

Din partea Mea, pe Mine chiar,

Mă găzduiește. Așadar,

Prin Mine, poarta s-a deschis,

Pentru Cel care M-a trimis.”

21Când a sfârșit de cuvântat,

Iisus, în duh, S-a tulburat

Și a continuat apoi:

„Vă spun că, unul dintre voi

O să Mă vândă.” Toți tăceau,

22Uimiți, căci nu înțelegeau

De cine, oare, le-a vorbit.

23Un ucenic – cel mai iubit –

La masă stând, capul și-a pus,

Pe pieptul Domnului Iisus.

24Simon – zis Petru – i-a făcut

Un semn, cum că n-au priceput,

Iar el, să-ntrebe – deslușit –

De cine-anume le-a vorbit.

25Discipolul care și-a pus,

Capul, pe pieptul lui Iisus,

Și-a-ntors privirile spre El,

Zicând: „Doamne, cine-i acel?”

26„Cel căruia îi voi întinde

Eu, bucățica, Mă va vinde!” –

A zis Iisus, și a luat

O bucățică, de i-a dat,

Lui Iuda, zis Iscarioteanul –

Acela ce iubea mult banul.

27Când Iuda – bucățica dată,

De Domnul – o luă, îndată,

În el, Satana a intrat.

Iisus, atunci, a cuvântat:

„Fă, repede, ce-ai de făcut!”

28Dar nimenea n-a priceput –

Precum a fost și mai ‘nainte –

De ce-i spunea aste cuvinte.

29Unii din ei au înțeles

Că pentru Iuda – cel ales

A îngriji punga – Iisus,

Vorbindu-i astfel, ar fi spus

Să cumpere ce trebuia,

De praznic, sau că poruncea

Să dea, ceva, săracilor.

30Iuda plecă, din fața lor,

Când bucățica și-a luat.

Afară, noaptea s-a lăsat.

Iubirea frățească

31Iuda ieșise, iar Iisus,

Celor care-au rămas, le-a spus:

„A fost, acuma, proslăvit

Al omului Fiu și vădit

Este că tot acum, prin El,

S-a proslăvit – în acest fel –

Și Dumnezeu. Deci, Domnul, dacă

32E proslăvit, are să facă

Același lucru și – la fel –

Va proslăvi pe Fiu-n El –

Și Îl va proslăvi îndată.

33Mă ascultați copilași: iată

Că doar puțin, mai sunt, cu voi;

O să Mă căutați apoi,

Dar – cum le-am zis Iudeilor,

Vă spun și vouă dragilor –

Unde merg Eu, voi nu puteți,

Cu nici un chip, să ajungeți.

34De-aceea, am să vă dau vouă,

Acuma, o poruncă nouă:

Să vă iubiți, necontenit,

Așa precum Eu v-am iubit.

35Dacă, mereu, voi o să știți

Ca – între voi – să vă iubiți,

Ceilalți, prin asta, au să știe

Că Îmi sunteți ucenici, Mie.”

Înștiințarea lui Petru

36„Unde mergi Doamne?”, a-ntrebat

Simon, zis Petru, imediat.

El spuse: „Acum e-n zadar –

Să Mă urmezi; tu nu poți. Dar,

Târziu, veni-vei, după Mine.”

37„De ce nu pot veni cu Tine,

Acuma, Doamne?” – a voit

Petru a ști. „Sunt pregătit

Să-mi dau chiar viața, pentru Tine!”

38„Să îți dai viața, pentru Mine?”–

Zise Iisus. „Adevărat

Îți spun, că nu va fi cântat

Cocoșul – chiar în noaptea asta –

Și-atunci, când va veni năpasta,

Ai să te lepezi, de trei ori,

De Mine, Petre, până-n zori!”