1 Cronici 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Chivotul adus de David în casa lui Obed-Edom

1David ținu apoi, un sfat,

La care-atunci s-au adunat

Toți cei care se dovedeau

Drept căpetenii că erau,

Peste-ai lui Israel copii,

Alcătuind cete de mii

Sau sute. El a mai chemat

La sine, pentru-a ține sfat,

Pe oamenii aceia cari,

Peste popor, erau mai mari

2Și a vorbit în acest fel,

Copiilor lui Israel:

„Dacă, cu cale ați găsit

Și credeți că e potrivit

Să faceți precum vă spun eu,

Gândind că de la Dumnezeu

Lucrul acest acum vine,

Sunt de părere că e bine,

La frații noștri – risipiți,

În Israel – și la Leviți,

Soli să trimitem, ca apoi,

Cu toții să vină la noi;

3Iar după ce ne adunăm,

Doresc să mergem să luăm

Chivotul Domnului, de care,

Nimeni acum, grijă, nu are,

Căci de când Saul a domnit,

De el, noi nu ne-am îngrijit.”

4Atunci, întreaga adunare

A hotărât – cu mic, cu mare –

Că așa trebuie făcut,

Căci lucru bun li s-a părut

A împlini ce-a cuvântat

David, față de-ntregul sfat.

5David a strâns apoi, la el,

Întreg poporul Israel.

Era o parte din popor

Venită de pe la Șilhor,

Din al Egiptului ținut.

O altă parte, s-a văzut

Că e de la intrarea care,

Hamatu-n fața sa o are.

Spre Chiriat-Iearim, de-ndat’,

Oameni-acei s-au îndreptat,

Să ia chivotul Domnului.

6David și tot poporul lui,

Apoi, spre Bala, au pornit,

Cu gând s-ajungă – negreșit –

La Chiriat-Iearim, ținut

Aflat în Iuda. Ei au vrut

Să ia chivotul cari, mereu,

Fusese-al neamului Evreu,

Pentru că înaintea lui,

Chemat era, al Domnului

Nume mărit și-nfricoșat,

Cari e-ntre heruvimi aflat.

7S-au dus cu toții, așadar,

Și-au pus chivotul, într-un car.

Carul ce fost-a folosit,

Era un car nou întocmit.

Pe-atunci, chivotul s-a aflat

În casa celui cari chemat

Era Abinadab. S-au dus

La el și-apoi, în car, l-au pus.

Uza și Ahio erau

Acei care îl cârmuiau.

8David – și-alăturea de el,

Întreg poporul Israel –

În fața Domnului, jucau

Și plini de râvnă Îi cântau.

Ei însoțeau carul, pe cale,

Cu harfe, trâmbițe, chimvale

Și alăute. Mai aveau

Tobe în cari, mereu, băteau.

9Când a ajuns al lor sobor

Lângă al lui Chidon ogor,

Boii aproape-au răsturnat

Chivotul. Uza a-ncercat

Să-l sprijine și a întins

Mâna, însă, când l-a atins,

10Domnul, pe loc, S-a mâniat

Și-atuncea l-a ucis de-ndat’,

Căci, să atingă, a voit,

Chivotul. Astfel, a murit

Uza, în fața Domnului,

Din cauza chivotului.

11David, văzând ce s-a-ntâmplat,

Pe Dumnezeu s-a mâniat

Și tare mult s-a necăjit,

Căci El, pe Uza, l-a lovit.

Apoi, „Pereț-Uza” i-a spus

Acelui loc. Numele pus,

Este „A lui Uza spărtură!”.

12Acest fapt fost-a în măsură,

Pe David să-l neliniștească

Și teama-n sine-i să se nască.

De-aceea, el, înspăimântat,

În acea zi, s-a întrebat:

„Cum să aduc, la mine, eu,

Chivotul de la Dumnezeu?”

13De-aceea, în cetatea lui,

N-a dus chivotul Domnului,

Ci la Obed-Edom din Gat,

S-a dus și-n grijă, i l-a dat.

14Astfel, chivotul Domnului,

Trei luni, a stat, în casa lui.

Domnul l-a binecuvântat,

Pe-acel Obed-Edom din Gat.