Exodul 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Legi privitoare la dreptate

1„Nu-mprăștia zvonuri aflate

Și care nu-s adevărate.

Cu cel rău, să nu te unești

Și-apoi strâmb să mărturisești

Spre-a scoate, din cuvântul tău,

Folos – în urmă – omul rău.

2Să nu te iei dar, după turmă –

După mulțime – și pe urmă,

Să vezi că rău ai procedat,

Când după alții te-ai luat.

Dacă vorbești, la judecată,

Prin ce vei spune, niciodată

Să nu ții partea celor care

Sunt mulți și prin a ta purtare,

În fața celor judecați,

Dreptatea să nu o abați.

3De-asemeni, să nu-l părtinești

Pe cel sărac, dacă vorbești,

Când ești chemat la judecată –

Vorba să-ți fie-adevărată.

4Dacă boul vrăjmașului –

Sau poate că măgarul lui –

Îl afli, când s-a rătăcit,

Îl vei aduce, negreșit,

Acasă la dușmanul tău.

5Când întâlnești măgarul său

Și sub povară e căzut,

Să nu te faci că n-ai văzut

Și-apoi, pe lângă el, să treci.

Ci tu, atunci, să te apleci

Și-ajută-l ca acel samar,

Să îl dea jos de pe măgar.

6Nu te atinge, niciodată –

Când ai să fii la judecată –

De dreptul care îi revine

Săracului – așa e bine.

7Tu, tot mereu, să te ferești

Ca pe nedrept să-nvinuiești,

Pierzându-l pe nevinovat;

Căci Eu nu-l iert pe vinovat.

8De-asemenea, să te ferești

De daruri – să nu le primești;

Căci darurile îi orbesc

Pe toți acei ce le primesc,

Făcând ca ai lor ochi deschiși –

Când le primesc – să fie-nchiși;

Iar hotărârile luate

Nu vor mai fi adevărate.

Ele vor fi răstălmăcite,

De darurile ce-s primite.

9Pe cel străin, să te păzești,

Ca – în vreun fel – să-l asuprești,

Atuncea când va fi la tine.

Ce simte el, voi toți știți bine,

Căci în țara Egiptului,

Și voi ați fost, asemeni lui.”

Dragostea de aproapele

10„Ai șase ani, timp, să lucrezi,

Pământul să-l însămânțezi

Și-apoi, la vremea rodului,

Să strângi belșugul câmpului.

11Al șaptelea an, dă-i răgaz.

Să nu brăzdezi al său obraz,

Ci lasă-l să se odihnească.

Din al lui rod, să se hrănească

Săracii care vin la tine,

Iar ceea ce va mai rămâne –

Ce nu-i trebuie nimănui –

E-al fiarelor pământului.

12În șase zile, să lucrezi,

Dar în a șaptea zi, să șezi,

Căci este ziua de odihnă

Și trebuie să îi dai tihnă

Măgarului – vitelor tale –

Dar și fiului roabei tale;

Străinul o să dobândească

Și el, timp, să se odihnească.

13Tot ce v-am spus Eu, să păziți.

De-asemenea, să nu rostiți

Numele altor dumnezei,

Căci nu vreau să vorbiți de ei.

Când gura voastră-o să vorbească,

Numele lor, să nu-l rostească.”

Păzirea sărbătorilor

14„Pe an, de trei ori, vei avea –

Tu – sărbători, în cinstea Mea.

15Vei ține prima sărbătoare –

Cea a azimilor – în care,

Azimi mânca-vei, negreșit –

Așa precum ți-am poruncit,

În șapte zile, cât va ține

Praznicu-acesta, pentru tine.

Veți ține astă sărbătoare,

În luna spicelor, în care,

Voi – din robie – ați ieșit,

Când din Egipt v-am izbăvit.

Cu brațe goale-atunci, să știi

Ca înainte-Mi, să nu vii.

16Urmează altă sărbătoare –

A secerișului – în care

Va trebui să prăznuiești

Recolta ce o dobândești

Întâi, din lucrul câmpului,

Din roadele pământului.

Deci sărbătoarea roadelor –

Adică a strângerii lor –

Să știi că se sărbătorește

Atunci când anul se sfârșește –

Când strânge-vei rodul bogat,

Pe care câmpul ți l-a dat.

17Bărbații trebuie să știe

Că obligați sunt ca să vie,

Mereu, în fața Domnului.

Astfel, în timpul anului,

De trei ori se vor prezenta

Și-n fața Domnului vor sta.

18Sângele jertfei Mele-apoi –

Atunci când îl aduceți voi –

Nu trebuie a fi-nsoțit

De pâinea care a dospit.

Încă ceva, poruncesc Eu:

Grăsimea praznicului Meu,

Să nu rămână, noaptea toată,

Până când zorii se arată.

19S-aduci, în casa Domnului,

Pârga din roada câmpului.

Iedul care a fost tăiat,

Nu-l fierbe-n laptele luat,

‘Nainte, de la mama lui –

Deci de la mama iedului.”

Dumnezeu izgonește pe canaaniți

20„Un înger îți trimit acum,

Cari te va ocroti pe drum.

‘Naintea ta, o să pășească

Și are ca să te păzească,

Mereu, s-ajungi nevătămat,

La locul care-ți este dat,

Cari pentru tine-i pregătit.

21S-asculți ce-ți va fi poruncit,

Și ochi-n patru să îi ai.

În fața Lui, când ai să stai,

Să nu I te împotrivești,

Fiindcă nu ai să găsești

Iertare, pentru-al tău păcat,

La El, căci Eu am așezat,

Numele Meu, în El, acum.

22Dar dacă voi, pornind la drum,

Veți asculta de glasul Lui,

Împlinind voia Domnului,

Vrăjmaș – atuncea – voi fi Eu,

Pentru ai tăi dușmani, mereu.

23Îngerul Meu, neîncetat,

În față-ți va fi așezat.

Va merge înaintea ta

Și astfel, El te va purta

La Amoriți și la Hetiți,

La Fereziți și Canaaniți;

La Iebusiți, El te va duce

Și la Heviți și-ți va aduce

Izbândă, pentru-al tău popor,

Căci nimici-voi neamul lor.

24A te-nchina, să te păzești

Și-asemenea să nu slujești,

Cumva, la ai lor dumnezei!

Nici în purtări, să nu te iei

După popoarele acele.

Să nu cumva să faci ca ele,

Ci vreau ca să le nimicești.

Oriunde ai ca să găsești,

Ale lor capiști înălțate,

De-ndat’ trebuie dărâmate.

25Voi trebuie, ca tot mereu,

Să Îl slujiți pe Dumnezeu;

Iar Eu voi binecuvânta,

Mereu, pâinea și apa ta,

Și toate bolile apoi,

Am să le-ndepărtez de voi.

26În țara ce îți va fi dată,

Nici o femeie – niciodată –

Nu are, stearpă, ca să fie.

Nicicând, nu o să se mai știe

Că vreo femeie și-a lăsat

Copilul – că l-a lepădat.

27Eu, groaza Mea, am s-o trimit

‘Nainte-ți, și vor fi fugit

Popoarele, din calea ta.

În față-ți, ele nu vor sta,

Ci dosul au să-l dea, cu toate,

Când vei veni, înspăimântate.

28Viespi bondărești am să trimit.

Acestea vor fi izgonit

Hetiții, din ‘naintea ta.

Nici Canaaniți nu vor sta,

Căci și ei fi-vor fugăriți

Atunci, alături de Heviți.

29Nu dintr-odată-i izgonesc,

Din calea ta, căci nu voiesc

Să fac, din țară, o pustie,

Care – apoi – plină să fie

De fiarele pământului.

30Popoarele ținutului,

Încet am să le izgonesc,

Și-n acest timp, te întăresc.

Te fac, în număr, să sporești,

Ca țara să o stăpânești.

31Hotarele îți voi întinde

Și a ta țară va cuprinde

Ținuturile care sânt

Al Filistenilor pământ –

Marea cea Roșie va sta,

Ca pavăză, în coasta ta.

Hotarul se va-ntinde-n lat,

De la pustiu, la Eufrat.

Popoarele cari sunt aflate

Acolo, ție-ți vor fi date.

Pe oamenii ce-ai să-i găsești

Acolo, să îi izgonești.

32Să nu faci legământ cu ei

Și nici cu ai lor dumnezei!

33În țara ta, nu vor ședea,

Ca nu cumva-mpotriva Mea

Ei să te facă să greșești –

Adică să păcătuiești.

Căci de slujești alți dumnezei,

Ai fi la fel precum sunt ei.

Dacă la tine îi vei ține,

Vor fi o cursă, pentru tine.”