1Trei zile au trecut îndată.
Apoi Estera, îmbrăcată
În haina sa împărătească,
Merse în curtea cea domnească.
Pe jilțul său de împărat,
Ahașveroș sta așezat,
Atunci când ea a îndrăznit
2Să-i vină-n față. Uluit,
Când împăratul a zărit-o
Stând în picioare, a privit-o
Cu bunătate și cu drag.
A-ntins, spre ea, al său toiag
Drept semn că poate să poftească
În casă și să îi vorbească.
3Atunci, Estera a intrat,
Iar împăratul a-ntrebat:
„Ce vrei, împărăteasa mea?
Cere-mi, și chiar dacă vei vrea
Jumate din împărăție,
Cu drag am să ți-o dau eu ție.”
4„Atâta cer, măriei tale:
Dacă cumva, găsești cu cale,
Te rog să vii, astăzi, la mine.
Să-l iei și pe Haman cu tine,
Căci un ospăț am pregătit.”
5Ahașveroș a poruncit:
„Voi, slujitori, grabnic plecați
Și pe Haman să mi-l chemați,
Precum Estera a dorit!”
Haman, îndată, a venit
Și însoțit de împărat
Se duse la ospățul dat
De-mpărăteasă. Când ședeau
6La masa-ntinsă și vin beau,
Către Estera a privit
Ahașveroș și i-a vorbit:
„Spune-mi, căci te voi asculta.
Care îți e dorința ta?
Sunt hotărât să ți-o-mplinesc,
Chiar dacă-mi ceri să-ți dăruiesc
Jumate din împărăție.
Să-mi ceri doar, și a ta să fie!”
7„Iată-mpărate, ce doresc” –
A zis Estera – „eu voiesc –
8De trecere am dobândit
În fața ta – ca negreșit,
Să vii iar, la ospăț, la mine.
Să-l iei și pe Haman cu tine,
Căci mâine am să îndrăznesc
Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”
Planul lui Haman9În ziua ‘ceea, a ieșit
Haman, vesel și mulțumit,
Dar s-a-ntâlnit cu Mardoheu.
Când a văzut că ăst Iudeu
Nu-i dă respectul cuvenit –
Căci nici măcar nu s-a clintit
În fața lui – s-a supărat,
Și tare s-a mai mâniat.
10S-a purtat însă, chibzuit,
Căci furia și-a stăpânit
Și către casă a plecat.
Pe-ai săi prieteni i-a chemat
La el și a cerut să vie
Acolo, și a sa soție.
Aceasta, Zereș, s-a numit.
11Apoi, Haman le-a povestit
Despre-ale sale bogății;
Le-a spus și despre ai săi fii,
Le-a spus și despre împărat,
Câte-a făcut, cum l-a-nălțat
Atât de mult în vrednicie,
Punându-i scaunul să-i fie
Mai sus decât al oricărui
Slujbaș al împăratului.
12Sfârșind, a mai adăugat:
„Eu singur, doar, am fost chemat,
Pe împărat să-l însoțesc
La un ospăț împărătesc,
Dat de Estera. Mâine, eu
Poftit sunt cu-mpăratul meu,
Ca să ne ducem iar, la masă,
La prânzul dat de-mpărăteasă.
13Acestea nu mă mulțumesc;
În ochii mei, nu prețuiesc
Nimic, atâta timp cât eu
Îl voi vedea pe Mardoheu,
La poarta împăratului.”
14Atunci Zereș – soția lui –
Și-ai săi prieteni îi vorbiră
Și-n acest fel îl sfătuiră:
„E bine, de Evreul moare.
Ridică o spânzurătoare;
S-o faci înaltă – dacă poți –
Să aibă vreo cincizeci de coți,
Iar mâine, du-te la-mpărat
Și să îi ceri ca spânzurat
Să fie Mardoheu. Apoi,
Vesel vei merge înapoi,
Cu împăratul, la ospăț.
Acesta e al nost’ învăț.”
Haman le-a ascultat vorbirea,
Și i-a plăcut povățuirea
Ce a primit-o. Imediat,
Spânzurătoare-a ridicat.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
