Geneza 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Sămânța lui Avram

1După aceste întâmplări,

Cuvântul Domnului, din zări,

Pân’ la Avram veni, de sus,

Și-ntr-o vedenie i-a spus:

„Avrame! Nu te-nspăimânta!

Sunt scutul tău. Răsplata ta,

În fața Mea, e foarte mare.”

2Avram răspunse: „Doamne, oare

Ca să primesc, ce aș putea,

Căci am să mor făr’ a avea

Copii? Moștenitorul, peste

Tot ce am eu, Elizer este,

3Cel din Damasc.” El a mai zis:

„Sămânță, precum mi-ai promis,

Eu, de la Tine, n-am văzut,

Iar cel în casa mea născut –

Argatul meu – mă moștenește

Și tot ce am, el dobândește.”

4Atunci, Cuvântul i-a vorbit:

„Nu de el fi-vei moștenit.

Cel cari din tine-o să se nască,

Urmează să te moștenească.”

5L-a scos afară și i-a spus:

„Privește cerul! Colo sus!

Numără stelele, de poți,

Sau, într-un calcul, să socoți

Câte, pe bolta sa, vor sta –

Așa va fi sămânța ta!”

6Avram, pe Domnul, L-a crezut,

Iar crezul său i-a fost știut,

De Cel ce-i mai presus de fire,

Precum că e neprihănire.

Țara făgăduită seminței lui Avram

7Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt!

Eu doar, după al Meu cuvânt,

Te-am scos din Ur și din Haldeea.

Când ai plecat din țara ‘ceea,

Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta

Pentru că-ți dau țara aceasta.”

8Avram, pe Domnul, L-a-ntrebat:

„Prin ce voi fi-ncunoștiințat,

Că am să fiu stăpân în țară?”

9Domnul, atunci, i-a vorbit iară:

„Să iei o juncă de trei ani,

O capră și-un berbec – ca ani,

Sa fie cu junca la fel –

O turturea și-un porumbel.”

10Avram, pe toate, le-a luat

Și-n două, el le-a despicat.

A pus fiecare bucată

În fața alteia. Dar iată,

Pe păsări nu le-a despicat.

11Păsări de pradă au zburat

Și peste stârvuri au venit,

Însă Avram le-a izgonit.

12În zare, soarele-a apus.

De-un somn adânc, a fost răpus

Avram – apoi s-a-nspăimântat,

În întuneric cufundat.

13„În vremile ce au să vină” –

Domnul a spus – „va fi străină,

Sămânța ta, în altă țară.

Roabă va fi și grea povară –

În patru secole-ncheiate –

Are a-i apăsa pe spate.

14Dar neamul cari robi i-a luat,

De Mine, fi-va judecat.

Iar când ieși-vor din robie,

Primi-vor multă bogăție,

Dobândind multe avuții.

15Tu vei pleca – așa să știi –

Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace.

Până atunci însă, voi face

Să ai o viață împlinită

Și-o bătrânețe fericită.

16Și patru neamuri se vor scurge,

Până când iarăș’ vor ajunge

În țara care le-o dau lor.

Căci răul Amoriților,

De pe al țării larg cuprins,

Încă nu este prea întins.”

17Când soarele a asfințit,

O beznă grea s-a-nstăpânit,

Și-un fum – precum cel de cuptor –

S-a repezit, fulgerător,

Prin animalele-așezate,

De-Avram – prin cele despicate.

18Un legământ a încheiat

Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat:

„Dau țara, seminției tale.

Ea se întinde de din vale

De Nilul Egiptenilor,

Și-atinge unda apelor

Marelui fluviu Eufrat.

Pământu-acesta minunat,

Îl dau pentru al tău popor.

19Acum e al Cheniților,

Al neamului de Cheniziți,

De Cadmoniți și de Hetiți;

20Este al Fereziților,

Precum și-al Refaimiților,

21Al neamului de Amoriți,

A celor ce sunt Canaaniți,

Precum și-al Ghirgasiților

Și-n fine-al Iebusiților.”