Leviticul 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Jertfele de mâncare

1„Dacă-I aduce cineva,

Lui Dumnezeu, un dar, cumva,

Și-acesta e o jertfă care

Luată este din mâncare,

Darul cu care o să vină

Va fi din floarea de făină.

Iată cum fi-va pregătită:

Cu untdelemn va fi stropită,

Apoi tămâie-adăugată.

2Ea, preoților, va fi dată.

Aceștia – precum bine știi –

Vor fi ai lui Aron copii.

Un pumn, din floarea de făină,

Să ia preotul și să vină

Ca s-o arunce pe altar,

Unde va arde acest dar,

Care întâi s-a pregătit

Cu untdelemn – cum am dorit –

Și cu tămâia ce o are.

Acesta-i darul din mâncare,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

3Apoi, ceea ce va rămâne

Din daru-acesta, se cuvine

Ca preoților a fi dat.

Deci de Aron va fi luat,

În urmă, restul darului,

Precum și de feciorii lui.

Din darurile câte sânt,

Acesta e un dar prea sfânt,

Adus în fața Domnului

Și ars de para focului.

4Atunci când jertfa de mâncare

Luată e din ceva care

Copt e-n cuptor, vreau să se știe

Că ea va trebui să fie

Numai din turte nedospite

Și din plăcinte pregătite,

Ce din făină-s frământate

Și-s cu ulei amestecate.

5De vei aduce un dar care

Îl dai drept jertfă de mâncare,

Și e o turtă nedospită –

Ce în tigaie-i pregătită –

Darul acesta – să se știe –

Cum că făcut are să fie

Doar din făină frământată,

Cu untdelemn amestecată.

6Turta-n bucăți să o-mpărțești

Și, cu ulei, să o stropești.

Aceasta este un dar care

E dat drept jertfă de mâncare.

7Dacă ai să aduci, în dar,

O turtă coaptă pe grătar –

S-o dai ca jertfă de mâncare –

S-o faci din a făinii floare;

Ea trebuie-a fi frământată,

Cu untdelemn amestecată.

8Darul acesta de mâncare,

Făcut din aste lucruri, are

Să fie-adus preotului,

Să-l ducă-n fața Domnului,

Căci preotul ia acest dar

Și îl așează pe altar.

9Din daru-acesta de mâncare,

Pe care-l dai, preotul are

Ca să rețină, mai ‘nainte,

Partea de-aducere aminte,

Căci astă parte doar – din dar –

Trebuie arsă pe altar.

Acesta este un dar care

E dat ca jertfă de mâncare,

Prin care, un miros plăcut,

Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

10Apoi, ceea ce va rămâne

Din daru-acesta, se cuvine

Ca preoților a fi dat.

Deci de Aron va fi luat,

În urmă, restul darului,

Precum și de feciorii lui.

Din darurile câte sânt,

Acesta e un dar prea sfânt,

Adus în fața Domnului,

Și ars de para focului.”

Totul fără aluat și cu sare

11„Voiesc să știe fiecare,

Că nici o jertfă de mâncare,

Ce pentru Domnu-n dar s-a dat,

Să nu fie cu aluat.

De-asemeni, încă se mai cere

Să nu se facă nici cu miere –

A voastră jertfă de mâncare –

Ci doar din a făinii floare.

Ea fi-va-n fața Domnului,

Arsă de para focului.

12Din ceea ce-ntâi a rodit

Pământul, este-ngăduit

Ca să aducă fiecare,

Câte o jertfă de mâncare.

Din ele, nu va fi făcut

Un dar, de un miros plăcut,

Și nu veți arde acest dar –

Adus din roade – pe altar.

13Orișice dar pentru mâncare

Va trebui sărat cu sare.

Mereu, ea să se folosească.

Nicicând, sarea să nu lipsească,

Pentru că ea, pe-acest pământ,

E semnul tău, de legământ

Ce ți-a fost dat de Dumnezeu.

Deci te vei îngriji, mereu,

Ca darurile de mâncare

Să le-nsoțești numai cu sare.”

Pârga

14„De vei aduce, Domnului,

Din roadele pământului –

Întâi culese – un dar care

Este o jertfă de mâncare,

Să aduci spice pârguite

Care, la foc, vor fi prăjite;

Iar boabele, din spic luate,

Vor trebui a fi pisate.

15Peste aceste boabe noi,

Ulei vei pune, mai apoi,

Ce cu tămâie-i presărat.

Darul, în ăst fel preparat,

Vreau ca să știe fiecare,

Că este un dar de mâncare.

16Apoi, din boabele pisate

Și din ulei, vor fi luate –

De preot – câte-o parte doar,

Cari arse fi-vor pe altar.

Jertfa va arde, însoțită

Și de tămâia dăruită.

Acesta este un dar care

E dat drept jertfă de mâncare,

Pusă în fața Domnului,

Arsă de para focului.”