Geneza 35 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iacov la Betel

1Lui Iacov, Domnul i-a vorbit,

Când – într-o zi – l-a întâlnit:

„Te scoală!” – spuse-atuncea El –

„Te suie-n grabă la Betel,

Acolo ca să locuiești.

Apoi, altar, ai să zidești

Celui ce ți s-a arătat

Când, de Esau, fugeai speriat.”

2Iacov a zis către ai lui,

Precum și-ntreg norodului

De care fost-a însoțit,

În drumul său, necontenit:

„Toți dumnezeii ce-i aveți –

Străini – afară să-i scoateți!

Cu toții să vă curățați

Și hainele să vă schimbați!

3Căci trebuie să ne sculăm,

Către Betel, ca să plecăm.

Acolo, am să înalț eu,

Altar, Domnului Dumnezeu,

Cari glasul mi l-a ascultat

Când, la necaz, eu L-am strigat.

Domnul, mereu, m-a însoțit,

Cât timp, eu am călătorit.”

4Acei care cu el erau,

Au scos afară ce aveau

Dându-și străinii dumnezei –

Și-au scos, și din urechi, cercei.

Tot ce-a primit, el a luat

Și în pământ a îngropat,

Lângă al lui Sihem stejar.

5Apoi, plecară la drum iar;

Domnul, din cer, i-a ajutat

Și-n urma lor a presărat

Groaza. Aceasta a venit

Și împrejur s-a răspândit,

Peste cetățile aflate

Pe-acea câmpie. Astfel, toate

Dorințele de a-l găsi

Pe Iacov și a-l pedepsi –

Născute-n numeroase părți,

Printre localnici, în cetăți –

S-au spulberat, s-au risipit.

6Iacov, cu-ai săi, a poposit

La Luz – adică la Betel –

În Canaan. În urmă, el

A început și a zidit

Altar, iar numele găsit

A fost „Domnul Betelului”,

Sau „El Betel”, pe limba lui.

7Acolo-ntâi, el l-a zărit

Pe Domnul – când era fugit

Din fața fratelui Esau.

8Debra – doica ce o aveau

Pentru Rahela – a murit.

Loc de mormânt, i-au pregătit –

Ceva mai jos de la Betel –

Sub un stejar. Locul acel,

„Stejarul jalei” l-au numit.

9Când Dumnezeu, iar, S-a ivit –

După ce Iacov, în Canaan,

Sosit-a din Padan-Aran –

Atunci, l-a binecuvântat

10Spunând: „Iacov ai fost chemat,

Dar azi, alt nume vei primi!

Iată dar, cum te voi numi:

De azi, te cheamă „Israel”!

11Eu Domnul sunt”, a mai zis El,

„Atotputernicul! Să crești,

Mereu, și să te înmulțești!

Neamuri au să se zămislească,

Din tine și au să se nască

Și împărați. Vei căpăta –

12Șt tu, și toată stirpea ta –

Țara care-i fusese dată,

De Mine, lui Avram, odată,

Și-apoi a fost a lui Isac!

A ta va fi! Așa-am să fac!”

13Domnul, la cer, S-a ridicat.

14Pe-acel loc, Iacov a durat

Un stâlp de piatră, pus drept știre –

Și peste timpuri, amintire –

Că Domnul, în locul acel,

I-a dat numele „Israel”.

15Locul în care i-a vorbit

Domnul, Betel a fost numit.

Moartea Rahelei

16De la Betel, înspre Efrata

Ei au plecat, însă bucata

De drum, fusese foarte lungă.

La al ei capăt, să ajungă,

Rahela nu mai reușise –

Căci timpul i se împlinise.

17Ea, foarte greu, a zămislit.

„Mai ai un fiu!” – a glăsuit

18Moașa. Rahela îl numise

„Ben-Oni”, pe-al ei fiu, și zise

Apoi, cuvintele aceste:

„Fiul durerii mele este”,

Iar când Rahela a murit,

Iacov găsit-a potrivit

Ca „Beniamin” să-i fie spus –

Prin „Fiul dreptei” e tradus.

19Rahela a fost îngropată

Pe drumul ce ducea odată

Înspre Efrata – căreia,

Și Betleem, i se spunea.

20Iacov, un stâlp, a ridicat

Pe-al ei mormânt. L-a așezat

Să-nfrunte valuri de uitare

Și, până azi, e în picioare.

Fiii lui Iacov

21Israel a pornit la drum,

Iar cortul l-a întins acum,

De la Migdal-Eder, dincolo.

22În vremea când era acolo,

Ruben s-a dus de s-a culcat

Cu Bilha. Iacov a aflat

De tot ceea ce i-a făcut

Întâiul său copil născut

Femei-aceleia pe care

El o avea de țiitoare.

Doișpe feciori el a avut:

23Lea, întâiul, l-a născut

Pe Ruben, iar pe urma sa,

Pe Simeon, Levi, Iuda,

Isahar, Zabulon. Acei

24Care-au fost fii ai Rahelei,

Erau, la număr, numai doi:

Iosif și Beniamin. Apoi,

Ai Bilhăi fii, cari se găsea

Roabă Rahelei: ea avea

25Pe Dan și pe Neftali; iar

26Zilpa – tot roabă era, dar

La Lea – doi fii a avut:

Gad și Așer. Toți s-au născut,

Când slujea Iacov, lui Laban,

Și se afla-n Padan-Aran.

Moartea lui Isaac

27Iacov ajunse la Isac.

Acesta sta lângă copac –

La Mamre, la al său stejar,

La Chiriat-Arba-așadar –

Loc ce Hebron a fost numit.

Isac, în țară, a trăit

Ca un străin, precum – la fel –

Avram a viețuit și el,

Deși a lor, ea se vădea

28Când a murit, Isac avea –

În ani – osută și optzeci.

29A fost purtat spre loc de veci

Și, la ai săi, adăugat.

Cei care l-au înmormântat –

Și-apoi de toate-au îngrijit –

Esau și Iacov s-au vădit.