Isaia 45 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Așa vorbește Domnu care,

Pe Cir, drept uns al său, îl are,

De mână-l ia și-l însoțește,

Căci să doboare, îl gătește,

Mulțimile popoarelor,

Iar brâul împăraților

Să îl dezlege; să deschidă

Porți cari să nu se mai închidă.

2„În fața ta, am să pășesc

Și drumul am să-l netezesc.

Voi sfărâma uși de aramă

Și am să rup – de bună seamă –

Zăvoarele din fier făcute,

Care pe porți au fost bătute.

3Îți dau ascunse visterii

Și am să-ți dărui bogății,

Care – acum – zac îngropate.

Acestea toate-ți vor fi date,

Ca tu să știi un lucru-anume,

Că Eu sunt Domnul și, pe nume,

Eu te-am chemat. Eu sunt, mereu,

Al lui Israel Dumnezeu.

4Numai din dragostea Mea mare,

Față de Iacov – de cel care

Îmi este rob – și pentru cel

Care se cheamă Israel

Și Mi-e ales, te-am căutat.

Apoi, pe nume te-am chemat

Și cu bunăvoință. Eu,

Din ceruri, ți-am vorbit mereu,

‘Nainte de a fi putut

Tu, ca să Mă fi cunoscut.

5Căci Eu sunt Domnul, tot mereu,

Și nu este alt Dumnezeu,

Pentru că în afara Mea,

Nu se mai află nimenea.

Eu te-am încins, când nu știai

Nimic și nu Mă cunoșteai.

6Toate acestea le-am făcut

Numai așa precum am vrut,

Spre a se ști, din răsărit

Și-apoi până la asfințit,

Precum că în afara Mea

Nu se mai află nimenea,

Căci Eu sunt Domnul, tot mereu,

Și nu este alt Dumnezeu.

7Lumina, Eu o întocmesc,

Iar bezna, tot Eu o-mpletesc.

Eu dau belșugul și tot Eu

Aduc restriștea căci, mereu,

Aceste lucruri Eu le fac,

Numai după al Meu bun plac.

8Să picure din nori, apoi,

Neprihănirea, peste voi!

Deschidă-se-a pământului

Față ca, din lăuntrul lui

Să se reverse mântuirea

Și să vă vină izbăvirea!

Aceste lucruri, Eu le fac,

Numai după al Meu bun plac.”

9„Vai, este de acela care,

Purtări nesăbuite, are,

Căci deși este muritor,

Se ceartă cu-al său Făcător! –

Un ciob, din multele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ! –

Dar, să îi spună, îndrăznește

Lutul, celui ce-l fățuiește,

„Ce faci?”, sau zice o lucrare,

Cumva, despre acela care

A întocmit-o cu migală,

„El n-are mâini”? Fără-ndoială,

10Vai e de cel necugetat

Care, pe tată, l-a-ntrebat:

„Dar de ce oare, m-ai născut?”,

Iar mamei, „De ce m-ai făcut” –

Îi zice-apoi – „pe-acest pământ?”.

11Așa vorbește Domnul Sfânt,

Al lui Israel Făcător:

„Vrea cineva, de viitor,

Să mă întrebe? Vrea, cumva,

Să-Mi poruncească cineva –

Acuma – pentru toți acei

Cari se vădesc copii ai Mei,

Sau pentru lucrurile-acele,

Făcute de mâinile Mele?

12Eu am făcut acest pământ

Și oameni cari, pe el, sânt.

Făcut-am ‘naltul cerului,

Precum și toată oastea lui.

13L-am așezat – de-asemenea –

Pe Cir, după dreptatea Mea.

Ale lui căi, Eu le păzesc,

Mereu, și i le netezesc.

El are să-Mi zidească iară,

Cetatea-n a lui Iuda țară,

Iar prinșilor mei de război,

Le va da drumul mai apoi,

Fără să ia răscumpărare

Sau daruri de la fiecare,

Pentru căci Cel care-a vorbit

E Domnul oștii, negreșit.”

14„Așa vorbește Domnul: „Toate

Câștigurile ce le scoate

Egiptul, tot ce va avea,

Atuncea, Etiopia –

Strâns din negoțul ei cel mare –

Toată averea ‘ceea care

E strânsă de acel popor

Cari este-al Sabeenilor –

Iar cei care-l alcătuiesc,

Mari de statură, se vădesc –

La tine-ajunge-a se socoate.

Popoarele acestea, toate,

Au să ajungă-nlănțuite,

Mergând – în urma ta – smerite.

La tine, ele vor striga

Și ne-ncetat te vor ruga,

Căci îți vor spune: „Dumnezeu,

Numai la tine, e mereu.”

15Dar Tu ești un Dumnezeu care

Te tot ascunzi, fără-ncetare.

Te-ascunzi, deși Tu ești, mereu,

Al lui Israel Dumnezeu.

Te-ascunzi Mântuitorule!

Te-ascunzi Tu, Dumnezeule!

16Sunt uluiți și rușinați

Cei ce fac idolii turnați

Și umiliți sunt scoși afară

Căci încărcați sunt, de ocară.

17Dar Israelul, negreșit,

De Domnul fi-va mântuit,

Iar mântuirea Lui, se știe

Că, dăinuiește pe vecie.

18Domnul, care e Făcător

Al tuturor cerurilor,

Acela care a-ntocmit

Pământul și l-a întărit –

Nu pentru a-l face-o pustie,

Ci locuit voind să fie –

În felu-acesta a vorbit:

„Doar Eu sunt Domnul, negreșit,

Și nu mai este nimenea

Care să-Mi fie-asemenea!

19Eu, în ascuns, n-am cuvântat,

Nici într-un loc întunecat.

Eu nu am zis celor pe care,

Iacov urmași în lume-i are,

„Veniți la Mine, cu toți dar,

Și căutați-Mă-n zadar!”

Eu – Domnul – spun neîncetat,

Doar ce e drept și-adevărat.”

20„Vă strângeți și v-apropiați

Voi, cei care sunteți scăpați

Din țările neamurilor!

Vă spun, spre știrea tuturor,

Că toți cei care își cioplesc

Idolii lor se dovedesc

Fără pricepere, căci cheamă

Un domn care – de bună seamă –

Nu poate ca să-i mântuiască

Sau sprijin să le dăruiască.

21Vorbiți cu oamenii acei.

Aduceți-i dar, și pe ei

Încoace, să se sfătuiască,

Unii cu alții să vorbească.

Cine e Cel ce-a prorocit

Și aste lucruri le-a vestit

De la-nceput, mai dinainte,

Ca voi – toți – să luați aminte?

Dar oare nu vi le-am spus Eu,

Care sunt Domnul? Dumnezeu,

Un altul, în afara Mea,

Nu se mai află nimenea!

Drept și mântuitor, sunt Eu,

Căci nu mai e alt Dumnezeu.

22De-aceea zic Eu, către voi:

Veniți la Mine, înapoi,

Ca să puteți fi mântuiți

Voi toți cei care vă găsiți

La marginile de pământ,

Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!

23Pe Mine Însumi, Mă jur Eu!

Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu

Și adevăr doar, veți vedea,

Că va ieși din gura Mea:

Orice genunche o să fie

Plecat, să Mi se-nchine Mie,

Iar limbile de pe pământ

Pe Mine-or face jurământ.

24Când acel timp o să sosească,

Doar astfel o să se vorbească:

„Dreptatea-n Domnul se găsește.

Puterea-n El doar locuiește.

Le El vin cei ce-s mâniați

Pe El și fi-vor înfruntați.

25Făcuți vor fi neprihăniți

În Domnul dar – și proslăviți

Vor fi de-asemenea, în El –

Cei ce-s urmași din Israel.”