Numeri 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan

1Domnul, lui Moise i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Alege niște oameni care,

Apoi vor face o lucrare.

Ai să îi pui să iscodească

Țara pe care-o s-o primească

A lui Israel seminție –

Pe care Eu, precum se știe,

Promis-am că le-o dăruiesc.

Oameni-aceștia trebuiesc

Aleși dar, după neamul lor

Și casele părinților.

Numai un om, doresc să fie,

Ales deci, dintr-o seminție.

Astfel, vor trebui găsiți

Cei cari, fruntași, sunt dovediți.

Apoi, trimite-i spre Canaan.”

3Moise, îndată, din Paran –

După porunca Domnului –

Și-a și trimis oamenii lui.

Toți cei ce-au fost trimiși de el,

Erau fruntași în Israel.

4Iată acum, numele lor,

În rândul semințiilor:

Pentru-a lui Ruben seminție,

A fost Șamua, cari se știe

Că pe Zacur, îl are tată.

5Apoi, a fost urmat îndată,

De al lui Hori fiu – Șafat –

Care fruntaș s-a arătat,

În Simeon, precum se știe.

6Pentru-a lui Iuda seminție,

A fost Caleb, acela care,

Părinte, pe Iefune-l are.

7Igual – fiul lui Iosif dar –

A fost ales, din Isahar.

8Din Efraim, Hosea venea –

Pe Nun, el, tată, îl avea.

9Din Beniamin, Palti-i cel care

A fost ales – tată îl are

Pe cel cari, Rafu, s-a chemat.

10Din Zabulon, a fost urmat

Apoi, de către Gadiel –

Fiul lui Sodi este el.

11Pentru-a lui Iosif seminție

Și-a lui Manase – cum se știe –

Gadi a fost ales cel care,

Pe Susi, drept părinte-l are.

12Din Dan, ales e Amiel –

Al lui Ghemali fiu e el.

13Setur e cel ce l-a urmat,

Iar Micael a fost chemat

Al său părinte. El venea

Pentru Așer. De-asemenea,

14Fiul lui Vofsi, ce-a venit,

Pentru Neftali, s-a numit

Nahbi. Urmat-a Gheuel –

15Fiul lui Machi este el –

Din Gad fiind chemat să vie.

16Aceștia sunt, precum se știe,

Bărbații care-au fost aleși

Și care-n urmă-au fost trimeși

Să iscodească-n Canaan,

Așa cum Domnu-avuse-n plan.

Lui Hosea, Moise i-a schimbat

Numele-apoi: el l-a chemat

Iosua, pe-al lui Nun fecior,

Din neamul Efratiților.

17Atunci când Moise i-a trimis,

Iscoadelor astfel le-a zis:

„Spre miazăzi să vă-ndreptați

Și-apoi, pe munte, să urcați.

18De sus, țara, o veți vedea:

Veți ști atunci, cum este ea.

Atenți să fiți – vă sfătuiesc –

La cei care o locuiesc.

Vedeți de-s slabi sau tari acei

Cari sunt locuitori ai ei.

Vedeți dacă, în număr, sânt

Puțini sau mulți, pe-al ei pământ.

19De-asemenea, să vă uitați

Și-atent, țara, s-o cercetați,

Dacă e bună sau e rea;

Dacă cetățile din ea

Deschise sunt, ori întărite,

Și dacă bine sunt păzite.

20Al ei pământ, voiesc apoi,

Să-l cercetați, în urmă, voi:

Să știți să-mi spuneți dacă-i gras,

Sau de cumva sterp a rămas,

Și dacă sunt copaci pe el.

Luați, de pe pământu-acel,

Și niște roade – ce găsiți.

Plecați! Cu inimă să fiți!”

Vremea în care ei plecau,

Strugurii tocmai se coceau.

21Bărbați-aceia s-au suit

Pe munte și au iscodit

Țara, așa cum s-a cerut.

Ei, cercetare, au făcut,

De la pustia Țin pornind

Și-n urmă, la Rehob sosind,

Care se află așezat

Pe-un drum ce duce la Hamat.

22Prin miazăzi, ei s-au suit,

Iar în Hebron, când au sosit,

Pe Ahiman și pe Șeșai

Și-asemenea și pa Talmai –

Cari toți fii, lui Anc, îi sânt –

Ei i-au zărit, pe-acel pământ.

De șapte ani era zidit

Hebronul, când s-a construit

Cetatea care se numea

Țoan și care se găsea

În al Egiptului ținut.

23Apoi, în grabă, au trecut

Până la valea minunată

Care, Eșcol, a fost chemată.

Din vie-acolo, au tăiat

O ramură și au luat,

Un strugure, cu ei apoi,

Pe cari l-au dus tot câte doi.

Mare fiind, când l-au cărat,

Ei, de prăjini, s-au ajutat.

Rodii, smochine au adus,

24Iar locului, nume, i-au pus

„Eșcol”, ceea ce tălmăcit,

Prin „Strugure” e definit.

I-au zis în ăst fel locului,

Din pricina strugurelui

Pe cari, din vie, l-au tăiat

Atuncea când au cercetat

Țara aceea minunată.

25Când țara fost-a cercetată,

La patruzeci de zile-apoi,

Ei se întoarseră-napoi.

26La Moise, ei s-au dus. Cu el,

Aron și-ntregul Israel

Erau, la Cades, în pustie,

Și-i așteptau, pe ei, să vie

Cu veștile din Canaan,

În tabăra lor, din Paran.

Iscoadele, știri, au adus

Și-apoi, în fața lor, au pus

Roada ce fost-a adunată

Din țara ‘ceea minunată.

27Apoi, lui Moise, ei i-au zis:

„În țara-n care ne-ai trimis,

Ne-am dus, precum porunci ai dat.

Să știi căci, cu adevărat,

Lapte și miere curg în ea.

Priviți ce rod poate să dea.

28Poporul care locuiește

În țară, însă, se vădește

A fi puternic. Toți sunt tari,

Iar ale lor cetăți sunt mari

Și-s întărite. Iată, noi,

Pe-ai lui Anac feciori apoi,

În acea țară i-am găsit.

29Pământul ei e locuit,

La miazăzi de-Amaleciți;

Sunt Iebusiți și Amoriți

Care, pe munte, locuiesc;

De-asemenea, se mai găsesc

În acea țară Canaaniții

Cari, împreună cu Hetiții,

Sunt așezați pe lângă mare,

Precum și pe câmpia care

Se-ntinde-n lungul râului

Cari este al Iordanului.”

30Caleb, atunci, a potolit

Poporul care a cârtit

Contra lui Moise. El a spus:

„Haideți acum, cu toții, sus!

Să ne suim, să ocupăm

Țara, căci o să câștigăm!

Să mergem dar, încrezători,

Căci noi vom fi biruitori!”

31Însă, bărbații cari erau

Cu el și care-l însoțeau,

Au glăsuit: „Nu ne suim,

Pentru că n-o să biruim!

Căci iată – cum gândiți și voi –

Sunt mult mai tari ei, decât noi!”

32Prin vorbele ce le-au rostit

Atuncea, ei au înnegrit,

În fața-ntregului popor,

Țara ce le-a fost dată lor.

„Țara pe care am văzut-o” –

Ziseră ei – „și-am străbătut-o

Când fost-am să o iscodim,

Ajuns-am ca să ne gândim

Că îi mănâncă pe acei

Cari sunt locuitorii ei.

Oamenii, de pe-al ei pământ,

Doar de statură-naltă sânt.

33Pe fiii lui Anac apoi,

Acolo, i-am mai văzut noi.

Din neamul uriașilor,

Coboară seminția lor.

Ca și lăcustele eram,

În fața lor, când ne găseam.”