Ezechiel 41 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Spre Templu ne pornirăm noi,

Iar omul măsură apoi,

Toți stâlpii lui. Eu am văzut

Că șase coți ei au avut –

Pe-o partea – și de-asemenea,

Tot șase cealaltă avea.

2Ușa-n lățime-a măsurat

Și zece coți el a aflat.

Canaturile așezate,

Deoparte și de alta-aflate,

Cinci coți aveau. A măsurat

Templul apoi, și a aflat

Că-s patruzeci de coți lungime

Și douăzeci sunt în lățime.

3Când înlăuntru a intrat,

Ușorii uși-a măsurat

Și de doi coți, el i-a găsit.

Ușa, de șase, s-a vădit

Și-a ei lățime am văzut

Că șapte coți doar a avut.

4A măsurat partea pe care

Templu-naintea sa o are:

Douăzeci coți avea-n lungime

Și alți douăzeci de coți lățime.

După ce-aflase câți coți sânt,

Mi-a zis: „Ăsta-i Locul prea sfânt!”

5Omul, apoi, a măsurat

Și zidul casei și-a aflat

Că, gros, de șapte coți, el fuse.

Odăile, pe lături puse,

Cari casa o înconjurau,

Late de patru coți erau.

6Odăile-n laturi aflate,

Una pe alta-s așezate.

Treizeci, în număr, se vădeau

Și pe trei caturi se-nălțau.

Pe niște-mbucături aflate

În zid, fuseseră-așezate.

Îmbucăturile văzute,

Anume se vădeau făcute

Și-astfel odăile acele

Se sprijineau numai pe ele,

Al casei zid fiind scutit,

Căci pe el nu s-au sprijinit.

7Odăile ce se aflau

Mai sus, mai mari se dovedeau,

Iar pân’ la ele ajungeai,

Pe ocolite, de suiai,

Pe-o scară ce-a fost întocmită

În jurul casei, șerpuită.

Mai mult loc larg – cum se văzuse –

Casa-n partea de sus avuse.

Din catul cel de jos, urcai

Și-n cel din mijloc ajungeai

Și-apoi din cel în mijloc pus,

Urcând, puteai să ajungi sus.

8O pardoseală, casa-avea

Cari împrejuru-i se-ntindea.

Odăile-n lături aflate,

Pe temelii sunt așezate

Și de-o prăjină se vădeau,

Căci șase coți, în unghi, aveau.

9Zidul cel împrejmuitor

Al tuturor odăilor

Care în lături s-au aflat,

Gros de cinci coți s-a arătat.

10Între odăile-nălțate

Care în lături sunt aflate

Și-ntre odăile pe care

Casa-mprejurul ei le are,

Era un loc gol ce vădea

Că douăzeci de coți avea.

11Odăile-n lături aflate

Aveau ușile așezate,

Toate, spre locul gol pe care

Casa între odăi îl are.

Locul acela se vădea

Că cinci coți, în lățime-avea.

12Locul cel gol ce era pus

În partea de către apus,

În față, o clădire-avea,

Cari șaptezeci de coți vădea.

Zidul care o-mprejmuise,

Gros, de cinci coți, se dovedise,

Iar în lungime se vădea

Că nouăzeci de coți avea.

13Apoi, când omu-a măsurat

Casa aceea, am aflat

Cum că o sută coți avea.

Locul cel gol – și-asemenea,

Clădirea-aflată-n fața lui

Și zidurile locului –

La fel erau, căci am văzut,

O sută coți că a avut.

14Locul cel gol – și-asemenea

Lățimea care o vădea

Casa aceea-n răsărit –

O sută coți a dovedit.

15Locul cel gol, de-asemenea,

În față, o clădire-avea.

Omul a măsurat apoi,

Clădirea-n partea dinapoi

Și cu pridvoarele pe care,

Casa, pe-ale ei părți, le are.

În felu-acesta am văzut,

O sută coți că a avut.

16Templul și casa așezată

În partea din lăuntru-aflată,

Cu pragurile întocmite,

Ferestrele cele-ngrădite,

Pridvoarele ce se-ntindeau

În jurul lor și-nconjurau

Cu-n brâu catul odăilor

Din fețele pragurilor,

Cu toate fost-au căptușite,

Fiind cu lemn acoperite.

De la ferestre, la pământ,

Cu lemn acoperite sânt,

17Până deasupra ușilor,

Pe partea de la interior,

Pe partea în afară-aflată,

Pe-ntreaga casă totodată.

După măsură, am văzut,

Precum că totul s-a făcut.

18Cu heruvimi, s-a dovedit,

Și cu finici, împodobit.

Câteun finic, cum se cerea,

Între doi heruvimi ședea,

Iar heruvimii, am văzut

Că două fețe au avut.

19Una din fețe se vădea

A fi de om, iar ea privea

Către finicul cel aflat

Pe-o parte a lui așezat.

Cealaltă față se vădea

A fi de leu, și ea privea

Către finicul cel pe care

Pe partea cealaltă îl are.

În ăst fel, casa – negreșit –

Jur împrejur s-a-mpodobit.

20Pornind de jos, de la pământ,

Și pân’ deasupra ușii, sânt

Finici și heruvimi săpați

Și tot așa sunt înșirați

Pe tot întinsul zidului

Care este al Templului.

21Ușorii ce în Templu stau,

Cu patru muchii se vădeau.

Locul prea sfânt, cum am văzut,

Ceva, în față, a avut

22Cari drept altar a semănat,

Numai din lemn fiind lucrat.

Trei coți, altarul, am văzut

Că-n înălțime, a avut.

Doi coți, avut-a în lungime

Și încă doi coți în lățime.

Omul acela m-a privit

Și-n felu-acesta mi-a vorbit:

„Aceasta-i masa Domnului,

Aflată înaintea Lui!”

23La Templul și Locul prea sfânt,

Văzut-am că două uși sânt.

24Două canaturi se vădea

Că fiecare ușă-avea,

Care se întorceau pe ele,

Adică pe ușile-acele.

O ușă, precum am văzut,

Două canaturi a avut,

Iar cealaltă, de-asemenea,

Două canate-avea și ea.

25Ca și pe zidul Templului,

La fel și pe ușile lui,

Finici și heruvimi, săpați,

Erau, în rânduri înșirați.

Pridvorul cari afară fuse,

Câteva grinzi în față-avuse.

Cum am văzut, grinzile-acele

Sunt îmbinate între ele.

26Erau ferestre îngrădite

Și cu finici împodobite.

Finicii ce le-mpodobeau,

Pe laturile lor erau.

La fel, pe laturile lui –

Pe cele-ale pridvorului –

Fuseseră finici săpați.

Finici mai fost-au încrustați

Și pe odăile pe care,

Casa, în lateral, le are.

Apoi, finici se mai vedeau

Pe grinzile cari sus erau.