Geneza 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dumnezeu binecuvântă pe Noe

1Noe și cei trei fii ai lui

Primesc, din partea Domnului,

În dar, o binecuvântare:

„Creșteți! Să fiți în număr mare,

Să umpleți iar, acest pământ,

2Iar dobitoace, câte sânt,

Cuprinse să fie de groază,

Când neamul vostru au să-l vază!

Vă las mâna să stăpânească

Peste-orice fiară pământească,

Și peste păsările zării

Și-asemeni, peste peștii mării!

3Tot ce se mișcă și se vede,

Precum și toată iarba verde,

Date vă sunt, să le mâncați

Și foamea să vă stâmpărați.

4Carnea numai, cu viața sa –

Deci sângele – îl veți lăsa!

Să nu cumva să îl mâncați,

5Că veți fi nevoiți să-Mi dați,

Când am să-l cer, sângele vostru;

Și orice dobitoc terestru,

Tot sângele, asemenea,

Va trebui-napoi să-Mi dea.

Voi cere viața omului –

Atenție! – din mâna lui!

6De-al omului sânge, cumva,

Va fi vărsat de cineva,

Cel care-l varsă, vreau să știe,

Căci și-al său sânge va să fie

Vărsat la fel, la rândul lui,

Că după chipul Domnului,

Fusese omul modelat.

7Voi creșteți dar, neîncetat!

În număr, să vă înmulțiți

Și pe pământ vă răspândiți!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

8Domnul, din ‘naltul cerului,

Lui Noe și fiilor lui,

9Le-a spus: „Eu fac un legământ,

Cu voi, cu cei care nu sânt,

Urmând să vină după voi!

10Viețuitoarele apoi,

Vor profita de legământ –

Tot ce se mișcă pe pământ:

Și păsări și vite și fiare;

Toate ce-au fost cu voi și care,

Acum, din arcă au ieșit,

Așa cum Eu am poruncit.

11Iată dar, al Meu legământ:

Nicicând, potopul, pe pământ,

Nu va veni să-l pustiască,

Făpturile să-i nimicească!”

12Și Dumnezeu, un semn, a pus

Spre-a întări ceea ce-a spus

13„Priviți dar, curcubeul Meu!

L-am așezat în nor. Mereu,

De legământ, Îmi va vorbi

Și-astfel, nu vă voi mai zdrobi!

14Când am să strâng iarăși, nori grei,

Semnul se va ivi-ntre ei,

15Iar Eu am să Îmi amintesc

De legământ și-am să opresc

Potopul, care stă să vie,

Să spulbere sămânța vie.

16Va sta deci curcubeu-n nor,

Iar Eu îl văd, și nu omor

Făpturile de pe pământ,

Căci Mi-amintesc de legământ.

17Iată, prin semnul stabilit,

Eu, vorbele, Mi-am întărit!”

Fiii lui Noe

18Fiii lui Noe s-au chemat

Sem, Ham, Iafet. Ei l-au urmat,

După al Domnului Sfânt plan.

Ham este tatăl lui Canaan.

19Cei trei, fiii lui Noe sânt,

Din cari ieșit-au, pe pământ,

Toți oamenii ce-au populat

Planeta, viață când i-au dat.

20Noe a început să fie

Bun lucrător și-a sădit vie.

21Dar într-o zi, s-a îmbătat,

De prea mult vin; s-a dezbrăcat,

În cortul său, și-a adormit.

22Ham, dezbrăcat când l-a zărit,

A dat fuga și-a înștiințat

Pe ai săi frați; ei au luat –

Sem și Iafet – făr’ a mai sta

Pe gânduri, iute, o manta.

23În cort, cu spatele-au venit,

Pe tatăl lor l-au învelit,

Fără ca să se fi uitat

Și să îl vadă dezbrăcat.

24Noe, atunci când s-a trezit,

Când a aflat ce-a săvârșit

Mezinul dintre ai lui fii,

25Strigat-a: „Blestemat să fii

Canaan! Fii robul robilor!

Fii rob în fața fraților!”

Apoi, a mai adăugat:

26„Să fie binecuvântat

Cel care-i este Dumnezeu

Lui Sem – precum este și-al meu –

Iar Canaan rob să îi fie!

27Domnul, apoi, cu dărnicie,

Pământuri – lui Iafet – să-i dea

Și în al lui Sem cort, să stea!

Cât de acel făptuitor –

Canaan – sa fie robul lor!”

28După potop, Noe-a trăit

Și pe pământ s-a mai trudit

Încă treisute cincizeci ani.

29La nouăsute cincizeci ani,

Fiind, de viață, istovit,

Într-un sfârșit, el a murit.