Psalmii 118 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Aduceți laude, mereu,

Pentru al nostru Dumnezeu,

„Căci îndurarea Domnului

Ține în veacul veacului!”

2Să spună-ntregul Israel

Și să mărturisească el

Despre-ndurarea Domnului:

„Ea ține-n veacul veacului!”

3A lui Aron casă, la fel,

Să povestească despre El,

Spunând despre-ndurarea Lui:

„Ea ține-n veacul veacului!”

4Cei ce se tem de Dumnezeu

Să spună, întărind mereu,

Despre-ndurarea Domnului;

„Ea ține-n veacul veacului!”

5Când la strâmtoare m-am aflat,

Pe Dumnezeu eu L-am chemat.

Al meu glas, El l-a auzit

Și ajutor mi-a dăruit.

De la strâmtoare m-a luat

Și în loc larg m-a așezat.

6Nicicând, teamă nu voi avea,

Căci Domnul e de partea mea:

Ce pot să-mi facă, oare, mie,

Niște bieți oameni, când se știe

Că Dumnezeu mă sprijinește

Și că mereu mă ocrotește?

7Iată că ajutorul meu

Este al nostru Dumnezeu

Și-s bucuros că împlinite

Îmi sunt dorințele nutrite

În inimă, față de cei

Cari se vădesc vrăjmași ai mei.

8Mai bine cauți, tot mereu,

Un adăpost la Dumnezeu,

Decât să fii încrezător

În om și-n al său ajutor.

9Mai bine cauți, tot mereu,

Un adăpost la Dumnezeu,

Decât să te-ncrezi în cei cari

Se dovedesc a fi mai mari.

10De neamuri sunt înconjurat,

Dar eu nu m-am înspăimântat

Când mă-ncolțiră în cetăți,

Pentru că iute, în bucăți,

În Numele Domnului meu,

Le voi tăia, pe toate, eu.

11De neamuri sunt împresurat,

Însă nu m-am înspăimântat

Căci, în bucăți le tai, mereu,

În Numele Domnului meu.

12Ca niște roiuri de albine,

Se repeziră peste mine,

Dar ca un foc de spini se-arată

Care se stinge de îndată.

13Eu știu că tu mă împingeai,

Pentru că tu, să cad, voiai,

Dar Dumnezeu m-a sprijinit.

14Tăria mea S-a dovedit

Și pricina cu care eu

Am să mă laud, tot mereu.

15Se-aude, peste-ntreaga fire,

Doar strigăte de mântuire

Și biruință, izbucnite

Din corturile locuite

De către cei care-s vădiți

Că sunt oameni neprihăniți,

Căci Dumnezeu le dă putința

Ca să câștige biruința!

16Dreapta-Și înalță Dumnezeu,

Căci ea va birui mereu.

Doar dreapta Lui are putința

Ca să câștige biruința.

17Nu voi muri! Am să trăiesc

Și voi putea să povestesc

Lucrările nemaivăzute

Care de Domnul sunt făcute.

18De Domnul fost-am pedepsit,

Dar ca să mor n-a-ngăduit.

19Deschideți porțile pe care

Neprihănirea doar le are,

Să intru și, pe Dumnezeu,

Apoi să-L laud, tot mereu.

20Pe poarta Domnului, să știți,

Intră doar cei neprihăniți.

21Te laud, Doamne, ne-ncetat,

Pentru că Tu m-ai ascultat

Și-ndurător Te-ai dovedit

Atuncea când m-ai mântuit.

22Piatra ce fost-a lepădată

De meșterii zidar, odată,

Iată – acuma – e adusă

Și-n capul unghiului e pusă.

23Lucrul acesta – am văzut –

Precum că Domnul l-a făcut,

Iar pentru-ai noști’ ochi o să fie,

Mereu, drept o minunăție.

24Haideți ca să ne bucurăm

Și veseli să ne arătăm,

În astă zi care-i făcută

25De Dumnezeu! Doamne, ajută

Și dă izbândă, ne-ncetat!

26Să fie binecuvântat

Acela care-acum sosește,

Acela care se vădește

Că-n Sfântul Nume-al Domnului,

Vine acum! Din Casa Lui,

Vă binecuvântăm, mereu.

27Al nostru Domn e Dumnezeu.

Asupra noastră El veghează,

Pentru că El ne luminează.

Cu funii tari, voi să legați

Vita pe cari drept jertfă-o dați.

Duceți-o-n fața Domnului,

La coarnele altarului!

28Doamne, ești Dumnezeul meu

Și laude Îți aduc eu.

Cât pe pământ am să trăiesc

Pe Domnul am să-L preamăresc.

29Aduceți laude, mereu,

Pentru al nostru Dumnezeu,

Căci îndurarea Domnului

Ține în veacul veacului!