Ezechiel 19 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„O plângere fă, despre cel

Ce-i domnitor în Israel

2Și spune: „Cum se arăta

Că ar fi fost măria-ta?

Ca o leoaică se-arătase

Cari lângă-ai ei pui se culcase

Și, printre ceilalți pui de lei,

Se îngrijea de puii ei.

3Un pui pe care l-a crescut,

În tânăr leu s-a prefăcut.

Prada să-și sfâșie-a-nvățat

Și-n urmă, oameni a mâncat,

4Iar neamurile de sub soare,

În contră-i, au făcut prinsoare.

O groapă-n cale i-au întins

Și în adâncul ei l-au prins.

Apoi belciug, în nări, i-au pus

Și-n urmă în Egipt, l-au dus.

5Leoaica l-a tot așteptat,

Iar când văzu că s-a-nșelat

În ceea ce-a nădăjduit –

Căci al ei pui n-a mai venit –

Alese alt pui, vrând astfel,

Un leu să facă-apoi, din el.

6Puiul acela a crescut

Și-n tânăr leu s-a prefăcut.

Prada să-și sfâșie-a-nvățat

Și-n urmă, oameni a mâncat,

7El în palate-a năvălit,

Cetățile le-a nimicit

Iar răcnetele lui speriară

Și îngroziră-ntreaga țară.

8Da, împotriva lui au stat

Popoarele ce s-au aflat

În țările ce se vădeau

Că împrejurul lui erau.

Lațuri, acestea i-au întins

Și în a lor groapă l-au prins.

9Apoi belciug, în nări, i-au pus

Și-nchis în cușcă a fost dus

La împăratul cel pe care,

În frunte, Babilonu-l are.

În cetățuie-l încuiară,

Pentru că au voit să-i piară

Glasul puternic, în ăst fel,

Din munți-aflați în Israel.”

10„Și mama ta, asemeni ție,

Se dovedea a fi o vie

Cari lângă apă a crescut.

Mlădițe multe a făcut,

Pentru că-n jur erau aflate

Râuri cu ape-mbelșugate.

11Ale ei ramuri erau mari

Și au ajuns atât de tari,

Astfel încât s-ar fi putut,

Din ele, să se fi făcut

Toiege ce le foloseau

Cei cari cârmuitori erau.

Prin a ei mare înălțime

Și a mlădițelor mulțime,

Privirile le atrăgea

Căci de departe le-ntrecea

Pe alte ramuri viguroase,

Foarte înalte și stufoase.

12Dar mâinile au înhățat-o,

Au smuls-o și au aruncat-o,

Jos, pe pământ. Când a venit

Vântul cel de la răsărit,

Îndată roada i-a uscat,

Iar flăcările au mâncat

Puternicele ei mlădițe

Și-au nimicit ale ei vițe.

13Acuma iat-o, în pustie

Sădită-ajuns-a ca să fie,

Într-un pământ uscat, în care,

Loc, apa râului nu are.

14Din ale ei mlădițe mari,

Ieșit-a foc puternic, cari

Întreaga roadă i-a mâncat.

După tot ce s-a întâmplat,

Ea nu mai are ramuri cari

Să se arate a fi tari,

Din care să se fi putut,

Toiege, să se fi făcut,

Pentru cei care se vădeau

Precum că voievozi erau.

Astă cântare se vădește

A fi de jale și slujește

Drept o cântare potrivită,

La ceas de jale folosită.”