Daniel 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Daniel la Babilon

1Când, trei ani Ioiachim făcea,

De când în Iuda-mpărățea,

Venit-a Nebucadențar

Și a călcat al său hotar.

Către Ierusalim plecase

Cu oaste, și-l înconjurase,

Căci el fusese-acela care,

În Babilon, era mai mare.

2Domnul, în mâna lui, a dat

Pe al lui Iuda împărat

Și-o parte-a vaselor pe care

Casa lui Dumnezeu le are.

Cel care-n Iuda a domnit

Fusese Ioiachim numit.

În urmă, Nebucadențar

Se duse în țara Șinear,

Cu vasele ce le-a luat

Și-acolo el le-a așezat

În casa celuia pe care,

Drept dumnezeu al său, îl are.

3Apoi, la sine l-a chemat

Pe Așpenaz, cel așezat

Mai mare peste slujitori

Care sunt fameni dregători,

Și-i porunci ca să se ducă –

Degrabă – și să îi aducă

Câțiva copii din cei pe care

Neamul lui Israel îi are,

Cari sunt de stirpe-mpărătească

Și sunt de viță boierească.

4Tineri-acei au trebuit,

Frumoși să fie – negreșit –

Fără cusur și învățați,

Cu-nțelepciune înzestrați

În orice ramură pe care

Știința-acelei vremi o are;

De-asemenea, s-a mai cerut,

Pricepere să fi avut

Și-o minte ageră, cu care

Să se vădească-a fi în stare

De a sluji la-mpărăție

Și lângă împărat să fie.

De la ăști tineri, se cerea

Ca să învețe scrierea,

Precum și limba cea pe care

Neamul Haldeilor o are.

5Chiar împăratul – negreșit –

Acestora le-a dăruit –

Zilnic – o parte din bucate,

Care la masa lui sunt date,

Și vin din vinul ce îl bea,

Căci împăratul își dorea,

Timp de trei ani ca să îi crească

Și-apoi tinerii să-l slujească.

6Printre cei care-au fost luați

Atunci, din Iuda, sunt aflați

Hanania și Daniel,

Azaria și Mișael.

7Mai marele din slujitori

Care sunt fameni dregători,

Ale lor nume le-a schimbat

Și alte nume-apoi le-a dat,

Cum se ceruse. Așadar,

El îl numise Beltșațar

Pe cel chemat drept Daniel,

Meșac i-a zis lui Mișael,

Șadrac era Hanania

Și-apoi, pentru Azaria

Drept Abed-Nego, a găsit

Că este nume potrivit.

8Dar cel care a fost chemat

Drept Daniel, a cugetat

Că nu voiește-a se spurca

Și nu e bine a mânca

El, din alesele bucate

Cari de-mpărat îi erau date.

El n-a voit, de-asemenea,

Din vinu-mpărătesc să bea.

De-aceea, pe acela care

Fusese pus drept cel mai mare

Peste cei cari sunt slujitori

Cu rang de fameni-dregători,

El l-a rugat să îl scutească

Și astfel să nu îl silească

În nici un fel, de a mânca,

Făcându-l de a se spurca.

9Lucrul acesta I-a plăcut

Lui Dumnezeu și a făcut

Ca Daniel să dobândească

Bunăvoință și să crească

Apoi, în ochii celui care

E peste fameni pus mai mare.

10Cel ce era cârmuitor,

Al tuturor famenilor,

Privit-a către Daniel

Și-a cuvântat în acest fel:

„Să afli dar, că mă tem eu,

Doar de cel care-i domn al meu

Și care-a hotărât apoi,

Ce veți mânca și veți bea voi.

Mă tem să nu vadă, cumva,

Pe fețele voastre, ceva.

Nu vreau ca fețe triste-apoi,

Să vadă el că aveți voi

Și-n acest fel să vă vădiți

Că sunteți mai deosebiți

De tinerii din casa noastră,

Tineri cari sunt de vârsta voastră.

Căci dacă întâmpla-se-va

Că el va observa ceva,

Încredințați voiesc să fiți

Că viața mi-o primejduiți

În fața împăratului.”

11Atunci, îngrijitorului –

Cari răspundea de Daniel,

De-asemenea de Mișael,

Precum și de Hanania

Și-apoi și de Azaria –

Fiind mai mare al lor pus,

În ăst fel Daniel i-a spus:

12„Doar zece zile, de voiești,

Pe ai tăi robi să îi hrănești

Cu zarzavat – cum au cerut –

Și doar cu apă de băut.

13Voim ca să te uiți apoi,

La fețele ce le-avem noi

Și să te uiți, de-asemenea,

La fețele ce le-or avea

Tinerii care ne-nsoțesc

Și care hrana o primesc,

De la-mpărat!” Omu-a făcut

14Așa precum i s-a cerut

Și zece zile-a numărat

În care el i-a încercat.

15După ce timpul a trecut,

Îngrijitorul a văzut

Că mult mai bine arătau

Decât cei care-i însoțeau

Și aveau parte de bucate

Alese și îmbelșugate.

16Îngrijitorul le-a luat

Hrana și vinul și le-a dat

Doar zarzavat în schimbul ei,

Cum au voit tineri-acei.

17Prin îndurarea cari mereu

Le-a arătat-o Dumnezeu,

Cei patru tineri au primit

Știință și au dobândit,

Apoi, putința să adune

O cât mai mare-nțelepciune

Ce le-a adus pricepere

La orice fel de scriere

Deosebită. Astfel, El

Făcutu-l-a pe Daniel –

A cărui minte o deschise –

Deștept în viziuni și vise.

18Apoi, când vremea sorocită

De împărat fost-a-mplinită,

Cel ce era cârmuitor

Al tuturor famenilor

I-a dus la Nebucadențar.

19El le-a vorbit tuturor, dar

În rândul lor nu s-a găsit

Nimeni a fi asemuit

Cu-Azaria ori Daniel,

Hanania sau Mișael.

20În toate lucrurile care

Cereau înțelepciune mare –

Lucruri la care răspundeau

Tineri-aceștia când erau,

De împărat chiar, întrebați –

Mereu, ei fost-au lăudați;

Iar împăratul – negreșit –

Drept mai destoinici i-a găsit –

De zece ori – decât sunt cei

Care de-o vârstă sunt cu ei,

Decât toți cei ce-s vrăjitori,

Sau sunt, în stele, cititori.

21Așa a dus-o Daniel –

Și cei care au fost cu el –

Până când Cir, drept împărat,

Ajunse-a fi încoronat.

Și până când avea să vie

Întâiul său an de domnie.