Neemia 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Iată-i pe cei care-au semnat:

Primul Neemia-i chemat,

Iar tatăl său se dovedea

Precum că e Hacalia.

Cel care-n urmă-i a semnat

Drept Zedechia s-a chemat.

2La rând, Seraia a venit,

De Ieremia însoțit,

Precum și de Azaria;

3Apoi Pașhur, Amaria

Și cel cari Malchia-i chemat.

4Șebania a mai semnat;

Hatuș și cu Maluc urmară;

5Harim și Meremot semnară

Și-apoi Obadia; la fel

6Baruc, Ghineton, Daniel,

7Cu Meșulam, cu Miamin

Și Abia. În urmă vin

8Maazia și încă doi:

Șemaia și Bilgai apoi.

Oameni-aceștia făceau, toți,

Parte din ceata de preoți.

9Dintre Leviți, cel ce-a semnat

Întâiul, Iosua-i chemat;

El se vădea a fi cel care,

Pe-Azania, părinte-l are.

Binui, în urmă, a semnat –

Din Henadad, el s-a-ntrupat.

Apoi venit-a Cadmiel.

10Chelita este după el,

Hanan și cu Pelatia,

Șebania și Hodia.

11Rehob și Mica au venit;

Hașabia i-a însoțit;

12Zecur s-a mai alăturat,

Iar Șerebia l-a urmat

De-ndată, cu Șebania,

13Beninu, Bani, Hodia.

14Apoi, dintre aceia cari

Peste popor erau mai mari,

Primul e Pareoș chemat.

Pahat-Moab a mai semnat;

Elam urmă, cu încă doi:

Zatu și Bani mai apoi.

15Buni, Azgad, Bebai urmară;

16Bigvai și-Adin se-alăturară;

Apoi Adonia urmase.

17Și Ezechia mai semnase

Ater și cu Azur semnară;

18Hașum și Hodia urmară,

Iar după ei era Bețai,

19Cu Anatot, Harif, Nebai;

20Și Magpiaș a mai semnat,

Fiind de Meșulam urmat

Și de Hezir; apoi la fel,

21Semnat-a Meșezabeel;

Iaduda și Țadoc semnară;

22Hanan și-Anaia îi urmară,

Iar după ei Pelatia,

23Hosea, Hașub, Hanania;

24Și Haloheș a mai semnat;

Pilha, Șobec au mai urmat;

25Rehum, Hașabna mai semnară;

Maasia semnat-a, iară;

26Apoi Ahia cu Hanan;

În urma lor era Anan.

27Maluc, apoi, a mai semnat;

Harim și Bana l-au urmat.

28Cealaltă parte de popor,

Cu cetele preoților,

Cu cei care erau Leviți,

Cu ușierii rânduiți,

Cu cei cari cântăreți erau,

Precum și cei care slujeau

La Templu – și aveau cu ei,

Alăturea, pe toți acei

Cari, de străini, s-au despărțit

Ca să urmeze, negreșit,

Legea pe care Dumnezeu

Ceruse-a o păzi mereu –

Cu soațe, fiice și feciori,

Cu cei ce sunt cunoscători –

Căci pricepuți s-au dovedit –

29Cu toți, atuncea, s-au unit

Cu frații lor care vădeau

Că mai cu vază se aflau.

Ei s-au legat cu jurământ,

Să umble-n Legea Celui Sfânt –

Dată prin Moise, robul Lui –

Păzind porunca Domnului

Care era Stăpânitor

Peste-al lui Israel popor.

30Promis-am toți ca, nimenea,

Soațe străine, să nu-și ia

Și să nu-și dea fetele lor,

Neveste, la un alt popor.

31De la străini, promis-am noi

Să nu luăm nimic apoi

În zilele Sabatelor

Sau ale sărbătorilor,

Căci multe mărfuri aduceau

Străini-n țară și vindeau

În zilele Sabatelor

Ori ale sărbătorilor.

Am mai promis să nu lucrăm

Pământul, ci să îl lăsăm

Să stea în tihnă, când venea,

Mereu, anul al șaptelea.

De datorii, ne-am legat noi,

Să nu le cerem înapoi.

Hotărâri pentru întreținerea slujbei

32Am hotărât ca fiecare

Să dea, pe an, o parte care

E pentru slujba Domnului,

Făcută pentru Casa Lui.

A treia parte să se dea,

Din siclu – plată – pentru ea.

33Și pentru pâinea Domnului –

De punere-naintea Lui –

Această plată se vădea.

De-asemenea, ea trebuia

Și pentru jertfa necurmată,

Ori pentru cea – de Sabat – dată,

Sau când o luna nouă-apare,

Ori când este vreo sărbătoare;

Această plată se vădea –

De-asemenea – că trebuia

Pentru lucrările-nchinate,

Ce pentru Dumnezeu sunt date,

Ori pentru jertfe cu menire

De jertfe pentru ispășire

Și pentru tot ce se făcea

La Templu, precum se cerea.

34Am tras apoi, la sorți, cu toți –

Poporul tot, Leviți, preoți –

Și pentru lemnele pe care

Au trebuit ca fiecare –

Pe an, o dată – să se ducă

În munte și să le aducă

La Casa Domnului apoi.

După familii, am tras noi,

La sorți, pentru ca toți să știe

Vremea când trebuie să vie

S-aducă lemnele de dar,

Spre a fi arse pe altar,

Așa precum fusese scris

Și după cum Legea a zis.

35Am hotărât ca fiecare,

Apoi, rodul dintâi pe care

Are să-l dea ogorul lui,

Grabnic, la Casa Domnului,

Să îl aducă, an de an.

De-asemenea, aveam în plan

Același lucru ca să fie

Cu rodul cel dintâi din vie

Și-apoi cu rodul pomilor

Al tuturor livezilor.

36Am hotărât ca fiecare,

Cu cel dintâi născut ce-l are,

Să vină-n Casa Domnului,

Ca să-l dea preoților Lui.

În astă lege, prinși erau

Și-ntâi născuții ce-i aveau

Vitele noastre, vacile

Și-asemenea și oile.

37Am hotărât ca fiecare,

Din cea dintâi roadă pe care

O va lua din plămădeală,

Din daruri cari – fără-ndoială –

Sunt jertfe date de mâncare,

Din rodul pomilor pe care

Livada lui o să îl dea,

Din untdelemn de-asemenea

Și-apoi din mustul viei lui

Să îi dea Casei Domnului,

O parte, pusă ca să fie

De-ai Lui preoți, în visterie.

Am hotărât ca fiecare,

De pe pământul ce îl are,

Parte să dea – fără-ndoială –

Pentru Leviți, drept zeciuială.

Aceste părți trebuiau date,

De pe ogoarele aflate

În preajma cetățuilor

Ce sunt ale Leviților.

38În urmă, preotul cel mare

Cari, pe Aron, drept tată-l are,

Cu al Leviților popor,

Va strânge zeciuiala lor.

Aceasta trebuia adusă,

Căci se cerea – în Templu – pusă,

Deci în cămările pe care,

Casa lui Dumnezeu le are.

39Astfel, întregul nost’ popor,

Cu cetele Leviților,

Pun în cămările pe care

Casa lui Dumnezeu le are,

Daruri care din grâu sunt date,

Din must și untdelemn luate.

Tot în acele cămări sânt

Uneltele Templului sfânt;

Apoi, lângă acestea, stau

Și preoții cari slujbe au,

Cu ceata ușierilor,

Precum și-a cântăreților.

Astfel, am hotărât apoi,

Precum că nimeni dintre noi

Nu va lăsa Casa pe care

Al nostru Dumnezeu o are.