2 Împărați 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Uneltirea Ataliei

1Atalia – aceea care,

Pe-Ahazia, fecior, îl are –

Văzând că fiul i-a murit,

Înfuriată i-a lovit

Pe cei de viță-mpărătească,

Voind ca ea să-mpărățească.

2Ioram, cari fost-a împărat,

O fătă-avea, ce s-a chemat

Ioșeba. Pe Ahazia,

Fata, drept frate, îl avea.

Ea, dintre fiii ce-i avuse

Ahazia, grabnic, se duse

Și pe Ioas l-a căutat.

Cu doica lui, ea l-a luat

Și-ntr-o odaie, pe-amândoi,

I-a dus și i-a ascuns apoi.

Odaia-n care i-a pitit,

„A paturilor”, s-a numit.

Atalia nu l-a aflat

Și-astfel, cu viață, a scăpat.

3Ioșeba și Ioas, apoi,

Au trebuit ca amândoi,

În Casa Domnului să stea

Ascunși, pentru că stăpânea

Atalia peste popor.

Ei, în ascunzătoarea lor,

Au stat un timp îndelungat,

Ce șase ani a numărat.

Ioas este uns împărat

4Anul al șaptelea venise,

Când Iehoiada poruncise

Să vină-n grabă, la palat,

Sutașii care s-au aflat

În fruntea Cheretiților

Și a alergătorilor.

La Casa Domnului i-a dus,

Unde, să jure, el i-a pus

Și-au încheiat un legământ

În fața Domnului Cel Sfânt.

Abia apoi, le-a arătat

Pe fiul cel de împărat

5Și-n felu-acesta le-a vorbit:

„Iată ce-aveți de împlinit:

În slujbă, când intrați apoi,

Vreau – o treime dintre voi –

Să stea-n ziua Sabatului,

Cu fiul împăratului.

6Altă treime să se-așeze

La poarta Sur, ca să vegheze;

Iar ultima va sta apoi,

La poarta cea de dinapoi,

Unde alergătorii stau.

Această casă, iată, vreau

Ca foarte bine s-o păziți.

De-aceea, să nu-ngăduiți,

La nimeni, ca să intre-n ea.

7Cetele ce-și vor încheia

Slujba, în ziua de Sabat,

Să îl păzească pe-mpărat.

Acestea, două cete, sânt

Și vor păzi locașul sfânt,

Al Casei Domnului. Apoi,

8La împărat veți merge voi

Ca împrejurul lui să stați.

Pe nimenea să nu lăsați

Să intre-n rândul vost’. S-aveți

Armele-n mâini, ca să puteți

Să îi ucideți pe cei care

Vor, între voi, să se strecoare.

Păziți-l bine, pe-mpărat.

Fiți lângă el, neîncetat,

De câte ori are să iasă

Sau când are să intre-n casă.”

9Sutașii au îndeplinit

Tot ceea ce s-a poruncit,

Căci Iehoiada, preot mare,

Era atuncea. Fiecare

Își strânse oamenii, de-ntat’.

În acest fel, s-au adunat

Cei care slujba-și începeau

Cât și cei care și-o sfârșeau.

La Iehoiada, ei s-au dus,

10Iar preotul, în mâini, le-a pus

Scuturi și sulițe, pe care,

Lăcașul Domnului le are,

Fiind de David făurite.

11După ce fost-au împărțite

Armele-acelea, au plecat

Alergătorii, la-mpărat.

În jurul lui, se așezară,

În grabă, și-l înconjurară,

Din partea dreaptă începând,

În partea stângă ajungând –

De-a lungul casei, așadar –

Formând un șir, pân’ la altar.

12Atuncea, preotul s-a dus

Și-n a lor față l-a adus

Pe fiul împăratului.

A așezat, pe capul lui,

Cununa cea de împărat.

O mărturie i-a mai dat

Și-apoi la uns ca domnitor,

Strigând în fața tuturor:

„Trăiască noul împărat!”

13Freamătul care s-a iscat

A fost, îndată, auzit

De-Atalia, care-a venit

La Casa Domnului, grăbită.

14Privea în jurul ei, uimită,

Căci l-a văzut pe împărat,

Șezând pe tron, înconjurat

De căpitani și de sutași

Și-asemeni și de trâmbițași,

Care, din trâmbițe, sunau.

Noroadele se bucurau,

Căci se făcuse o schimbare.

Atalia țipă: „Vânzare!”

Și hainele și-a sfâșiat,

15Dar preotul, porunci, a dat

Atunci, cetei sutașilor

Aflată-n fruntea oștilor:

„S-o scoateți, imediat, afară,

Iar cei ce-o vor urma, să piară!”

Căci preotul le poruncise –

Mai înainte – și le zise:

„Să n-o ucidă cineva,

În Casa Domnului, cumva!”

16Au scos-o-afară, de îndat’,

Pe drumul care a urcat

Spre casa împăratului,

Drum folosit de caii lui.

Acolo, ea a fost lovită

Cu sabia, și nimicită.

17În urmă, Iehoiada – care

Era atunci, preotul mare –

A încheiat un legământ

Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt,

Cu-ntreg poporul adunat,

Precum și cu-al său împărat.

Prin legământ, s-a zis atunci,

Că ale Domnului porunci

Au să le-asculte neamul lor,

Fiind al Domnului popor.

18Apoi, cu toți au dărâmat

Templul lui Baal și-au sfărâmat

Icoanele ce le avea

Și-altarele, de-asemenea.

Când nimiciră, astfel, tot,

L-au prins pe al lui Baal preot

Și l-au ucis. El se numea

Matan și pentru Baal slujea.

Când Iehoiada a văzut

Precum că toate s-au făcut,

La Casa Domnului s-a dus

Și-o strajă-n jurul ei, a pus.

19Pe Cheretiți, i-a adunat,

Pe-alergători i-a mai chemat

Și pe sutași și pe popor.

Apoi, acel întreg sobor,

L-a pogorât pe împărat,

La Casa Domnului, de-ndat’.

Au mers pe drumul ce ducea

Spre poarta care se numea

Drept „a alergătorilor”,

Ducându-l pe-mpăratul lor

La casa cea împărătească,

Unde avea să locuiască.

Ioas, apoi, s-a așezat,

Pe scaunul de împărat,

20Și tot poporul cari era

În jurul său, se bucura.

Un timp de pace a venit

Și liniștea a-nvăluit

Cetatea. Iar Atalia

Ucisă-a fost, cu sabia,

În casa împăratului,

Unde se află tronul lui.

Domnia lui Ioas

21Ioas ajunse împărat,

Când șapte ani a numărat.