Psalmii 52 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Către mai marele pe care,Ceata de cântăreți îl are.De David este-alcătuitCântul, și-a fost prilejuitDe vorba lui Doeg – cel careE Edomit, după născare –Atuncea când grabnic s-a dusLa Saul și astfel i-a spus:„Află că David a plecatȘi la Ahimelec a stat”

1Asupritorule, cum oare,

Cu răutatea ta cea mare,

Cutezi a te făli mereu?

De bunătate, Dumnezeu

E plin, iar îndurarea Lui

Ține în veacul veacului.

2Vicleanule, limba-ți urzește

Doar răutăți și se vădește

La fel ca briciul ascuțit.

3Mai iute răul l-ai iubit,

Decât iubit-ai binele.

Minciuna-ți umple buzele,

Căci mult mai dragă ți s-arată,

Decât e adevărul. Iată:

4Iubești cuvinte-nșelătoare

Și limbile nimicitoare!

5De-aceea, Domnul o să vie

Să te doboare pe vecie,

Și astfel, smuls tu ai să fii

De pe pământul celor vii.

6Neprihăniți-au să se teamă,

Căci vor vedea – de bună seamă –

Lucrul acesta și, râzând,

O să îi auzim spunând:

7„Iată un om – biet muritor –

Care nu-L ia ocrotitor

Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut –

Mereu – doar în al său avut.

Se bizuia omul acel,

Pe răutatea-aflată-n el.”

8Dar eu, în Casa Domnului,

Mă-ncred în bunătatea Lui.

Precum măslinul verde, eu

Voi fi, stând lângă Dumnezeu.

9Am să Te laud, ne-ncetat,

Doamne, pentru că ai lucrat.

În fața fiilor Tăi, eu

Am să nădăjduiesc mereu,

În Numele-Ți răsunător,

Căci este binevoitor.