2 Corinteni 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dărnicia Macedonenilor

1„Iată, dorim, acum, dragi frați,

Ca voi, cu toții, să aflați

Știri, despre harul minunat,

Pe care Dumnezeu l-a dat,

Peste Biserici, câte sânt,

Pe-al Macedoniei pământ.

2Peste acestea au trecut

Multe necazuri, și-am văzut

Precum că toate fost-au mari.

Ele, în schimb, s-au ținut tari,

Și-atunci, din marea bucurie

Și lucia lor sărăcie,

Belșug de dărnicie-apare.

3Mărturisesc că, fiecare –

De bună voie – a donat

Cât a putut, ba chiar au dat,

Cu mult, peste puterea lor.

4Ei ne-au rugat dar, fraților –

Și, tot mereu, au stăruit –

Căci, să ia parte, au dorit,

Și ei, la lucru-acesta mare,

De strângere și-ajutorare

A sfinților. Eu am văzut

5Că, acest lucru, l-au făcut,

Nu numai cum aș fi dorit,

Ci mai mult, căci s-au dăruit –

Întâi de toate – Domnului,

Și nouă-apoi, prin voia Lui.

6Pe Tit, atunci, noi l-am rugat,

Să isprăvească de-adunat,

Sfârșind strângerea ‘ceea mare,

Făcută pentru-ajutorare –

Pe cari, de altfel, o conduse,

Pentru că el o începuse.

7Așa precum o dovediți,

Că știți, în toate, să sporiți –

Și în cuvânt și în credință,

În râvnă și în cunoștință –

Și în iubire, pentru noi,

Cătați ca să sporiți apoi,

Și-n binefacerea pe care,

O facem, spre-ntrajutorare.

8Prin ceea ce v-am spus, nu vreau

Ca o poruncă, să vă dau,

Ci râvna altora, doresc –

Prin ce v-am scris – să o stârnesc,

Și vreau să fie încercată

Iubirea voastră, de-i curată.

9Cu toți cunoașteți, căci v-am spus,

De harul Domnului Iisus:

Bogat era, dar, pentru voi

Sărac, El S-a făcut apoi,

Pentru ca voi, îmbogățiți,

Prin sărăcia Lui, să fiți.

10Deci, în astă privință, vreau,

Un sfat, acuma, să vă dau,

Iar sfatu-acesta – ne-ndoios –

O să vă fie de folos,

La ceea ce ați început,

Acum un an – cum am văzut;

Nu doar să faceți, ci să știți,

Cu-adevărat, ca să doriți

11Să terminați ce-ați început,

Pentru că treaba ce-ați avut –

Și cari, din râvnă, e pornită –

Să fie și înfăptuită,

Potrivit stări-n cari sunteți

Și-a mijloacelor ce le-aveți.

12Căci dacă e bunăvoință,

Atuncea, este cu putință,

Ca tot ce fost-a dăruit,

Să fie-apoi, bine primit,

Seamă ținând, doar, la ce are

Omul să dea, nu la ce n-are.

13Nu-i vorba de-a fi ușurați

Unii, iar alții, strâmtorați.

14Ci vreau, ca toți să aveți știre,

Că-i vorba de o potrivire.

Vreau – în împrejurarea dată –

Prinosul vostru ca să poată

S-acopere, nevoia lor,

Pentru ca astfel – fraților –

Prinosul lor să poată-apoi –

Când e nevoie, pentru voi –

Să vă ajute, iar – din fire –

Să fie, deci, o potrivire

15Exact așa precum s-a zis

Și cum e, în Scriptură, scris:

„Cel ce a strâns mult, ne-ndoios,

N-are nimica de prisos,

Iar cel care a strâns un pic,

Nu duce lipsă, de nimic.”

A doua trimitere a lui Tit

16„Să fie mulțumiri, mereu,

Aduse, pentru Dumnezeu,

Care, în Tit, a pus apoi,

Aceeași râvnă, pentru voi.

17Căci el, îndată, a primit

Al nost’ îndemn și, stăpânit

De-o arzătoare râvnă-apoi,

De bunăvoie-a mers, la voi.

18Un frate l-a mai însoțit,

Cari, laude, și-a dobândit,

În Evanghelie – l-ați știut,

Căci el e bine cunoscut

Și în Biserici care sânt

Aflate pe al vost’ pământ.

19Bisericile l-au ales

De-a ne-nsoți – bine-nțeles –

În timp ce-o să se desfășoare

Lucrarea pentru ajutoare,

Pe care o s-o facem noi,

Spre slava Domnului, și-apoi,

Ca o dovadă-n fața voastră,

Pentru bunăvoința noastră.

20În chipu-acesta, noi dorim,

Ca nu cumva, să ne trezim

Că îndrăznește cineva,

De a ne defăima, cumva,

Privind belșugul, foarte mare

Avut, pentru ajutorare,

De cari, acum, ne străduim

Ca tot mai bine, să-ngrijim.

21Căci căutăm, necontenit,

Ca să lucrăm, mereu, cinstit,

Atât în fața Domnului,

Cât și în fața omului.

22Pe-al nostru frate, l-am trimis,

Cu ei – așa precum am zis –

Căci râvna care-a arătat-o,

Mai înainte-am încercat-o,

În felurite-mprejurări,

Date de-atâtea întâmplări,

Și-acum, văzut-am că arată,

O râvnă, și mai înfocată,

Dată de-ncrederea pe care –

În voi – fratele-acest o are.

23Iată ce vreau eu, a vă cere:

Astfel, avându-l în vedere

Pe Tit, care-i părtașul meu –

Pe cari, tovarăș, îl am eu,

În lucrul ce-l fac, printre voi –

Și, pe toți frații, care-apoi,

Sunt, de Biserică, aleși,

Pentru a fi, la voi, trimeși –

Și care, fără îndoială,

Pentru Hristos, se vădesc, fală –

24Vă rog, dovadă, să le dați,

De dragoste; să le-arătați,

Astfel, că avem dreptul, noi,

Ca să ne lăudăm, cu voi.”