1 Cronici 16 - Biblia ?n versuri 2014(BIV2014)

Orânduirile privitoare la slujbă

1Astfel, chivotu-a fost adus

Și într-un cort, apoi, l-au pus,

Pe care David l-a-nălțat

Spre-a fi chivotul așezat.

Arderi de tot – când au sfârșit –

Lui Dumnezeu I-au dăruit,

Precum și daruri cu menire

De jertfe pentru mulțumire.

2În urmă, după ce-a sfârșit

Cu jertfele de rânduit,

David a binecuvântat

Întreg poporul adunat,

În Numele Celui pe care

Israelul, drept Domn, Îl are.

3La toți, apoi, el a-mpărțit

Câte o pâine – negreșit –

Și câte o bucată mare

De carne, pentru fiecare.

O turtă de stafide iar,

El le-a mai dat, la toți, în dar.

4A dat, în fața tuturor,

Sarcini apoi, Leviților.

Acestea fost-au privitoare

La slujbele cele pe care,

De împlinit, ei le aveau.

În felu-acesta, trebuiau

Să stea-n fața chivotului

Care era al Domnului,

Să-L cheme și să Îl cinstească,

Să-L laude și să-L mărească

Pe Domnul, pe Acel pe care,

Drept Dumnezeu, poporu-L are.

5Primul, Asaf, era chemat,

Drept căpetenie-așezat.

E Zaharia, după el,

Urmat de către Ieiel;

Șemiramot, apoi, venea,

Cu Iehiel, Matitia,

Cu Eliab, Benaia-apoi,

Iar la sfârșit au mai fost doi:

Obed-Edom, iar după el,

Ultimul este Ieiel.

Ei, instrumente, foloseau:

Harfe și alăute-aveau.

Asaf, doar, trebuia a pune

Țimbalele ca să răsune.

6Preoți erau, în timpu-acel,

Benaia și Iahaziel.

Aceștia, trâmbițe, aveau

Din care, tot mereu sunau

Lângă chivotul Domnului

Cari este-al legământului.

7În ziua ‘ceea, David, iată,

I-a-nsărcinat, întâia dată,

Pe-Asaf și pe toți frații lui,

De laudele Domnului,

Mereu, de-atunci, să se-ngrijească,

Necontenit să le vestească.

Cântare de laudă

8„Laude, dați-I Domnului!

Chemați, mereu, Numele Lui!

Faptele care-au fost făcute

De El, le faceți cunoscute

Printre popoarele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ!

9Cântați, în cinstea Domnului!

Vorbiți despre minunea Lui!

10Cu-al Său Nume, vă lăudați

Și-n inimi să vă bucurați!

11Căutați Fața Domnului,

Cerând, mereu, sprijinul Lui!

12Să v-amintiți, necontenit,

De ce minuni a săvârșit,

De judecățile pe care,

El le-a rostit, fără-ncetare,

13Căci sunteți ai lui Israel –

Fii ai lui Iacov – iar, astfel,

Sunteți aleșii Domnului!

14Iată că judecata Lui,

Pe tot pământul se-mplinește.

Doar Domnul ne călăuzește,

Căci El este Acela care

E, Pentru noi, Dumnezeu tare.

15Să v-amintiți, necontenit,

De legământul rânduit

De El; apoi să căutați,

Mereu, aminte să luați

La tot ce a făgăduit,

Când El, la neamuri, le-a vorbit.

O mie-n număr, iată, sânt

Aceste neamuri, pe pământ,

La care, El le-a dăruit

Făgăduinți, când le-a vorbit.

16Să v-amintiți, de-asemenea,

De legământul ce-l avea

Cu-Avram, de al Său jurământ

Făcut cu Isac, pe pământ.

17Lui Iacov, lege, i-a făcut

Și-un legământ, El a avut

Cu Israel, zicându-i: „Iată,

18Țara Canaan, îți va fi dată,

Căci moștenire, la-mpărțeală,

Ea ți-a căzut, fără-ndoială.”

19Puțini, la număr, ei erau;

Străini, în țară, se vădeau.

20Ei rătăceau, în țara lor –

De la popor, la alt popor –

21Dar Domnul n-a îngăduit

Ca nimeni să-i fi asuprit.

I-a pedepsit pe împărați,

Peste popoare-ncoronați,

Din pricina poporului

Care este al Domnului,

22Zicându-le: „Să nu-ncercați,

De-ai Mei unși, să v-apropiați!

Prorocilor Mei, nu cumva,

Rău să le facă cineva!”

23Cântați-I, Domnului Cel Sfânt,

Voi toți acei de pe pământ!

Vestiți dar, mântuirea Lui!

24Vorbiți de slava Domnului,

La neamurile care sânt

Pe fața-ntregului pământ!

Minunile, de El făcute,

La toți, le faceți cunoscute!

25Căci Domnu-i mare, ne-ncetat,

Și vrednic e, de lăudat.

Mereu, El este de temut,

Pentru ceea ce a făcut.

E mai presus de toți acei

Care se cheamă dumnezei;

26Căci dumnezeii tuturor

Sunt idoli ai popoarelor,

Dar Domnu-i Cel care-a întins

Al cerurilor necuprins.

27Iată, ‘naintea Feței Lui,

E strălucirea Domnului.

O însoțește măreția.

Tăria și cu bucuria

Se află în locașul Lui.

28Popoare-ale pământului,

Slavă și cinste, căutați

Ca Domnului, mereu, să-I dați!

29Slăviți Numele Domnului

Și daruri, dați, în fața Lui.

Podoabe sfinte, vă luați

Și-n fața Lui, vă închinați!

30Toți oamenii pământului

Să tremure, în fața Lui!

Căci lumea este întărită

Și nu poate a fi clintită.

31În ceruri, fie bucurie,

Iar pe pământ, doar veselie!

Seama luați, căci se vestește

Precum că Domnu-mpărățește!

32Să urle-acum întreaga mare,

Cu tot ce, în adânc, ea are!

Câmpia, cu tot ce-i pe ea,

Se veselească-asemenea!

33Pădurile să chiuiască,

Fiindcă Domnu-o să sosească

Și o să judece pământul!

34Să-L lăudați, căci El, Preasfântul,

E bun și plin de îndurare,

Iar bunătatea Lui cea mare

Ține în veac! Ziceți mereu:

35„Al mântuirii Dumnezeu,

Ne strânge! Dă-ne ajutor!

Din mijlocul neamurilor,

Ne scoate Doamne, să plecăm

Și Numele-Ți să-L lăudăm!

Slava pe care ne-o vei da,

Pe Tine, Te va lăuda!”

36Și binecuvântat să fie,

Din veșnicie-n veșnicie,

Marele Dumnezeu, pe care

Neamul lui Israel Îl are!”

Întreg poporul adunat,

„Amin!”, atuncea, a strigat

Și laude, necontenit,

Lui Dumnezeu, I-a dăruit.

37Lângă chivotul Domnului,

Asaf – precum și fii lui –

De David, fost-au așezați.

Ei toți erau însărcinați,

În fața lui de a fi stat

Și să slujească, necurmat.

38Hosa și-Obed-Edom erau

Drept ușieri. Îi însoțeau

Și frații lor. Oameni-acei

Erau șaizeci și opt, cu ei.

De-asemenea, acela care,

Pe Ieditun, părinte-l are,

Lângă cei doi, loc, își avuse,

Căci și el tot ușier fuse.

39Țadoc, cari preot se vădea,

Și ai săi frați – asemenea –

Ședeau în fața cortului

Care-i locașul Domnului.

Pe-o înălțime ei au stat –

Cari, Gabaon, s-a fost chemat –

40Spre a da jertfe Domnului,

În zori și seara-n fața Lui.

Aceste jertfe se socot

A fi drept ardere de tot

Și trebuit-au dăruite

Așa cum fost-au rânduite

În legea Domnului, pe care,

Neamul lui Israel o are.

41Cu ei, Heman se mai găsea,

Cu Ieditun, și-asemenea,

Toți cei cari fost-au așezați –

Chemați pe nume, dintre frați –

Spre-a lăuda-ndurarea care,

Domnul, în veci de veci, o are.

42Heman și Ieditun aveau

Trâmbiți în grijă. Ei țineau

În a lor pază, și țimbale

Și instrumente muzicale.

Pe-acestea, ei le împărțeau

La cei care meniți erau,

Cântări de laudă, mereu,

Să-nalțe pentru Dumnezeu.

Fiii lui Ieditun ședeau

La uși, căci ușieri erau.

43Întreg poporul, mai apoi,

S-a-ntors la case, înapoi.

David a binecuvântat

Casa și-n urmă, a plecat.

Blog
About Us
Message
Site Map

Who We AreWhat We EelieveWhat We Do

Terms of UsePrivacy Notice

2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.

Home
Gospel
Question
Blog
Help