Efeseni 1 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Pavel, chemat să fie pus,

Apostol, în Hristos Iisus –

Așa cum Dumnezeu a vrut –

Spre sfinții care i-a avut

Efesul și către cei care,

Drept credincioși, Hristos îi are:

2Pace și har, doresc, mereu,

Să vă dea bunul Dumnezeu –

Tatăl aflat în ceruri, sus –

Și Domnul nost’, Hristos Iisus.

3Vreau, Dumnezeu, pentru vecie,

Ca binecuvântat să fie –

El, Tatăl Domnului Iisus,

El, Dumnezeul Cel de Sus –

Care, de noi, S-a îndurat

Și, binecuvântări, ne-a dat,

Care au fost duhovnicești,

În locurile Lui, cerești,

În Fiul Său, Hristos Iisus.

4În El dar, Tatăl Cel de Sus,

Mai dinainte, ne-a chemat –

Până când nu s-a-ntemeiat

Această lume. Să știți voi,

Că Tatăl ne-a ales, pe noi,

Ca sfinți să fim și, socotiți,

În fața Lui, neprihăniți.

În dragostea ce ne-a purtat,

5De la-nceput, când ne-a chemat

Și ne-a ales, ne-a rânduit

Ca, prin Hristos Cel răstignit,

Noi să ajungem, înfiați,

După plăcerea Lui – dragi frați –

6Spre laudă, neîncetat,

A slavei și harului dat,

Prin Prea Iubitul Său. Astfel,

7Răscumpărare-avem, în El,

Prin al Său sânge, și iertate

Sunt, ale noastre, mari păcate,

Prin bogățiile pe care,

Harul cel minunat le are,

8Pe care, din belșug, apoi,

Le-a revărsat El, peste noi;

Aceste daruri minunate,

Cari peste noi au fost turnate,

Doar prin pricepere se-arată

Și-nțelepciune, totodată.

9Căci iată, a binevoit

Ca să ne fi descoperit,

Acuma, taina voii Sale,

Așa cum a găsit cu cale,

După un plan alcătuit

În Sine însuși, negreșit.

10La vremea potrivită-apoi,

Planul acesta – să știți voi –

Că Dumnezeu îl împlinește

Și astfel, în Hristos, unește

Pe toate cele care sânt

În ceruri, cât și pe pământ.

11Prin el, noi fost-am hărăziți

Moștenitori și, rânduiți,

Mai dinainte, de Acel

Cari face totul, cum vrea El,

12Ca laudă, mereu, să-I fim

Și slavei Sale, să-i slujim,

Căci, în Hristos, am dovedit

Precum că am nădăjduit,

Cu multă vreme, înainte.

13Și voi dar, să luați aminte,

Căci după ce ați auzit

Cuvântul ce vi l-am vestit –

Cuvântul adevărului –

(Al Evangheliei Domnului

Și-al mântuirii) și-ați crezut

În El, credința a făcut

Ca Duhul Sfânt, făgăduit,

Să se pogoare, negreșit,

Din slăvi, pentru ca voi să fiți,

În acest fel, pecetluiți,

14Fiindcă Duhu-acesta Sfânt

Ne e arvună, pe pământ,

A moștenirii viitoare,

E prețul de răscumpărare,

Al celor cari sunt câștigați

De Dumnezeu și sunt luați

Spre lauda și slava Lui.

15De-aceea-n fața Domnului,

Și eu, de când am auzit

Că voi, credință, ați vădit

În Domnul nost’, Hristos Iisus –

Și-asemenea, când mi s-a spus

De dragostea ce-o arătați

Pentru cei sfinți, dragii mei frați –

16N-am încetat s-aduc, apoi,

În rugăciune, pentru voi,

Mari mulțumiri, lui Dumnezeu.

17În rugăciune, tot mereu,

Pe Dumnezeul Cel de Sus,

Al Domnului Hristos Iisus –

Pe Tatăl slavei – L-am rugat

Ca să așeze, ne-ncetat,

Duhul înțelepciuni-n voi

Și al descoperiri-apoi,

Prin cari să învățați, mereu,

Cunoașterea lui Dumnezeu,

18Și să vă fie luminați

Ochii și inima, dragi frați,

Ca să priceapă fiecare,

Nădejdea, din a Lui chemare,

Și bogăția slavei Lui –

A moștenirii Domnului,

În toți cei sfinți. Vă dau de știre,

19Precum că astă moștenire

E, pentru credincioși, vădită,

Chiar prin acea nemărginită

Mărinimie, arătată,

De-a Lui putere minunată,

După lucrarea începută

De-a Lui tărie ne-ntrecută,

20Care, de noi a fost simțită,

Atunci când fost-a folosită,

Când, pe Hristos, L-a înviat

Din morți și-apoi, L-a așezat

La dreapta Sa, în ceruri, sus.

21Acolo, Dumnezeu L-a pus,

Pentru ca, mai presus, să fie,

Decât orice dregătorie,

Domnii, putere, stăpânire,

Să fie mai presus de fire

Și mai presus de orice nume

Ce s-a aflat vreodată-n lume,

Fiind deasupra tuturor,

Acum, și-n veacul viitor.

22Totul, sub tălpi, I-a așezat

Și, căpetenie, L-a dat

De-asupra lucrurilor care,

A Sa Biserică le are,

23Și care este trupul Lui

Și plinătatea Acelui

Cari face după cum dorește

Și tot, în toți, El împlinește.”