1 Cronici 29 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dările bogate pentru zidirea Templului

1David se ridică-n picioare

Și zise către adunare:

„Pe Solomon, pe fiul meu,

L-a ales Domnul Dumnezeu.

El este tânăr și plăpând,

Iar lucrul ce-l aveam în gând –

Casa lui Dumnezeu – e mare

Și-i însemnată-astă lucrare.

Casa ce fi-va construită,

Nu-i pentru om, ci e menită

Să fie pentru Dumnezeu.

2Astfel, toată puterea, eu

Mi-am folosit-o să găsesc

Și-n acest fel să pregătesc

Argint și aur și aramă,

Precum și fier, de bună seamă,

Din care să se fi făcut

Lucruri, așa cum s-a cerut;

Și lemne multe-am adunat,

Pentru tot ce-i, din lemn, lucrat.

Onix, în visteria mea,

Am strâns. Apoi, de-asemenea,

Am multe pietre nestemate

Cari trebuie a fi legate.

Pietre mai am, strălucitoare;

Am adunat și pietre care

În feluri multe-s colorate.

Iată, am strâns și nestemate.

Marmură albă, mai am eu

Și-o dau Casei lui Dumnezeu.

3Din dragostea ce o nutresc

Casei lui Dumnezeu, doresc

Să îi dau aurul curat

Și-argintul ce l-am adunat,

Afar’ de ce am pregătit

Spre-a fi locașul sfânt zidit.

4Trei mii talanți de aur, vreau –

Casei lui Dumnezeu – să-i dau.

Din aur de Ofir, sunt ei.

Apoi, lângă talanți-acei,

Alți șapte mii am așezat,

Ce sunt doar din argint curat,

Pentru-mbrăcarea tuturor

Pereților clădirilor.

5Aurul fi-va folosit

La tot ce va fi trebuit

Din aur doar a fi lucrat.

Argintul e-ntrebuințat

La lucrurile ce-s cerute

A fi doar din argint făcute.

Iată că vă întreb apoi:

Să-mi spuneți, cine, dintre voi,

Vrea să-și aducă darul lui,

Astăzi, în fața Domnului?”

6În urmă, toți aceia cari

Peste familii sunt mai mari,

Aceia care se vădeau

Că-n seminții mai mari erau,

Toți capii cetelor făcute

Din mii de oameni și din sute,

Precum și cei care-au vegheat

Averea strânsă de-mpărat –

În ziua ‘ceea – au venit

Și daruri multe-au dăruit –

De bună voie – Domnului.

7Au dat deci, pentru Casa Lui,

Cinci mii talanți ce s-au luat

Numai din aurul curat;

Darici, la zece mii, au dus;

De-asemenea, au mai adus

Argint, care-n talanți s-a dat

Și zece mii a numărat.

În acea zi, de bună seamă,

Dată a fost multă aramă.

Talanți-aramei se vădeau

Că optsprezece mii erau;

O sută mii s-au arătat

Talanții ce, din fier, s-au dat.

8Pietrele cele nestemate

Ce s-au adus, au fost lăsate

În mâinile lui Iehiel –

De-al lui Gherșom fiu, este el.

9Poporu-ntreg s-a bucurat –

În ziua ‘ceea – și a dat

Daruri de bună voie, care

Aduse-au fost, de fiecare,

Cu drag, în fața Domnului,

Pentru zidirea Casei Lui.

David s-a bucurat și el,

Cu-ntreg poporul său, la fel.

Rugăciunea lui David

10David L-a binecuvântat,

Pe Domnul. El s-a ridicat

Și pentru-ntreaga adunare,

A ținut astă cuvântare:

„În veci, fii binecuvântat

Tu Doamne, cari Te-ai arătat

Drept Dumnezeul Cel pe care,

Tatăl meu, Israel, Îl are!

11Doamne, a Ta e măreția,

Slava, puterea, veșnicia

Și cu mărirea. Câte sânt

În ceruri, sus, sau pe pământ,

Doar ale Tale se vădesc.

Pe Tine, Doamne, Te găsesc

Drept un stăpân ce S-a-nălțat.

O, Doamne, Tu Te-ai arătat

Mai mare, decât orișicine.

Domnia e, mereu, cu Tine!

12Tu ne dai slava, bogăția.

Tu ai puterea și tăria,

Iar mâna-Ți poate să mărească –

Și-asemenea, să întărească –

Acele lucruri care sânt

În ceruri, sus, sau pe pământ.

13În fața Ta, noi ne aflăm

Azi, Doamne, și Te lăudăm,

Iar Numele-Ți slăvit, dorim –

Neîncetat – să Îl slăvim.

14Căci ce sunt oare, Doamne, eu?

Sau ce este poporul meu,

Încât – acuma – să venim

Și daruri să Îți dăruim?

Tot ceea ce Ți-am dăruit,

Noi, de la Tine, am primit.

15Ca și părinții noștri, noi,

Niște străini, suntem apoi.

Zilele noastre, pe pământ,

Asemenea umbrelor sânt,

Iar, de nădejde, sunt lipsite.

16Aceste lucruri pregătite

De noi – o casă să-Ți zidim –

Tot de la Tine le primim.

Aceste bogății pe care

Le-a pregătit, azi, fiecare,

Casei Numelui Tău Cel Sfânt,

Date de către Tine sânt.

17Doamne, eu știu că Tu privești

În inimă și că iubești

Doar inima ce se arată

Precum că e, mereu, curată.

Daruri, de bună voie, eu

Ți-am adus astăzi, Domn al meu,

Și Ți le dau cu curăție

De inimă și bucurie.

Plin de-ncântare, am văzut

Că și poporul a făcut

Asemeni mie și, la fel,

Daruri Ți-a dăruit și el.

18Iată ce rugăminte am

Azi, Dumnezeu al lui Avram,

Al lui Isac precum la fel

Ești Domn și al lui Israel:

Pornirile poporului

Cari azi sunt în inima lui,

Să le faci, Doamne, ca să ție

De-acum și până-n veșnicie.

Gândul cel bun să îl sporești

Și inima să-i întărești

Ăstui popor, mereu, în Tine,

Și pe a Ta cale îl ține.

19Lui Solomon – fiului meu –

Să îi dai Doamne, te rog eu,

O inimă blândă și bună,

În care el, apoi, să-și pună

Poruncile pe cari le-ai dat

Și legile ce le-ai lăsat,

Ca în ăst fel să împlinească

Aceste lucruri, să zidească

El, astă casă, pentru cari

Eu am făcut pregătiri mari.”

Ungerea lui Solomon

20Către întreaga adunare,

David a zis: „Vreau, fiecare

Din voi, să-L binecuvântați

Pe Domnul și să-L lăudați.”

Întreg poporul a făcut

Așa precum i s-a cerut:

Pe Domnu-a binecuvântat

Și-apoi, cu toți s-au închinat,

Atât în fața Domnului,

Cât și a împăratului.

21A doua zi, cu toți s-au dus

Și pentru Domnul au adus

Jertfe apoi, cari se socot

A fi drept ardere de tot.

Viței, o mie, au jertfit;

Berbeci, o mie, negreșit,

Iar numărul de miei – la fel –

O mie s-a vădit și el.

Toate-animalele jertfite

Au fost – în urmă – însoțite,

Precum se cere, de-o măsură

Din jertfa pentru băutură.

La ele s-au adăugat

Și alte jertfe ce s-au dat,

Ca să ajungă-n acest fel,

Pentru întregul Israel.

22Toți au băut și au mâncat

Atuncea, și s-au bucurat,

Șezând în fața Domnului.

Apoi, peste poporul Lui,

Pe Solomon l-au așezat –

A doua oară – împărat,

Țadoc fiind acela care

Fusese uns drept preot mare.

23Pe scaunul cel de domnie

Al Domnului – pe cari se știe

Că David fost-a așezat –

Venit-a Solomon de-a stat.

În toate, propășit-a el

Și-ntreg poporul Israel.

24Toți căpitanii l-au urmat,

Vitejii s-au alăturat,

Iar ai lui David fii – la fel –

Au ascultat, mereu, de el.

25Domnul, apoi, neîncetat,

Pe Solomon, l-a înălțat

Sub ochi-ntregului popor,

Iar astfel, nici un domnitor –

Care-naintea lui fusese –

Asemeni lui, nu ajunsese.

Moartea lui David

26David, al lui Isai fecior,

Peste-al lui Israel popor,

27Ani patruzeci, a stăpânit.

El, șapte ani doar, a domnit,

Peste Hebron, ca împărat,

Iar la Ierusalim a stat

Treizeci și trei. A adormit,

28Sătul de zile, fericit

Și plin de slavă. Pe-al său tron,

Venita-n urmă-i Solomon.

29Faptele ce au fost făcute,

De David, toate sunt trecute

În cărțile lui Samuel,

Natan, precum și Gad, la fel.

Acești trei oameni, negreșit,

A fi proroci s-au dovedit.

30În cartea lor, ei au trecut

Tot ceea ce s-a petrecut

Când David fost-a împărat,

Precum și tot ce s-a-ntâmplat

Atunci, în țările pe care,

Israelul, în jur, le are.