Ezechiel 14 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împotriva celor ce se alipesc de idoli

1Câțiva bătrâni, din cei pe care

Neamul lui Israel îi are,

Până la mine au venit

Și înainte-mi s-au oprit.

2Atunci, Cuvântul Domnului

3Îmi zise: „Fiu al omului,

Oamenii care au venit,

Își poartă-n inimi – negreșit –

Idolii lor. Ei dovedesc

Cum că privirea-și pironesc

Spre ceea ce-i face să cadă –

Mereu – nelegiuirii, pradă!

Și să Mă las Eu, de îndat’,

De acești oameni, întrebat?

4Tocmai de-aceea, să le spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Oricare om va fi acel

Din casele lui Israel –

Care, pe idoli, îi adună,

În inimă ca să și-i pună

Și care-apoi, necontenit,

Privirile și-a pironit

Pe ceea ce-l face să cadă,

Mereu, nelegiuirii, pradă –

Atunci când întâmpla-se-va

Că va veni, dorind cumva,

Prorocului să îi vorbească

Și lămurire să primească,

Eu – Domnul – am să-i dau răspuns

Chiar dacă idoli a ascuns

În inimă, ca în ăst fel,

5Să-i prind pe cei din Israel –

Care de Mine au uitat

Și care s-au îndepărtat

Din pricina idolilor –

Atunci, chiar în inima lor.

6În Israel, așa să spui:

„Ascultați vorba Domnului,

Pe care v-am adus-o eu!

Așa vorbește Dumnezeu:

„Lăsați-vă, de idoli, voi

Și-ntoarceți-vă, înapoi!

La urâciunile pe care

Le-ați săvârșit – fără-ncetare –

De-acum, să nu vă mai uitați!

De ele, vă îndepărtați!

7Căci orice om din Israel,

Sau din străinii de la el –

Care pe Mine M-a lăsat

Pentru că idoli a păstrat

În inimă și negreșit

Privirile și-a pironit

Pe ceea ce-l făcea să cadă

Mereu nelegiuirii pradă –

Atunci când întâmpla-se-va

Că va veni, dorind cumva,

Prorocului să îi vorbească

Și lămurire să primească

Din partea Mea, în acest fel,

Eu Însumi, omului acel –

Eu, Domnul – am să îi răspund,

Pentru că n-am să Mă ascund.

8În contra lui, are să stea –

Atunci – întoarsă, Fața Mea.

Un semn de pomină, astfel,

Am să îl fac s-ajungă el

Căci nimicesc ființa lui,

Din mijlocul poporului.

În felu-acesta, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!

9Dacă prorocul amăgit

Se lasă și va fi rostit

Doar un cuvânt, Eu sunt Acel

Care l-a amăgit pe el.

În contră-i, am să-Mi repezesc

Brațul, ca să îl nimicesc

Îndată pe prorocu-acel,

Din casele lui Israel.

10Astfel, asupra tuturor,

Va apăsa păcatul lor.

Prorocul fi-va pedepsit,

La fel precum va fi primit

Pedeapsă, și acela care

S-a dus să-i pună o-ntrebare.

11Acestea au să se-mplinească

Și n-o să se mai rătăcească

Casa ce-o are Israel,

De la a Mea cale. Astfel,

Nu o să se mai spurce ea,

Cu relele ce le făcea.

Ei Îmi vor fi popor al Meu,

Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit!”

Dreptatea pedepselor Domnului

12Apoi, Cuvântul Domnului

13Îmi zise: „Fiu al omului,

Atunci când întâmpla-se-va

Și va păcătui, cumva,

O țară, împotriva Mea –

Fărădelegi săvârșind ea,

Iar împotriva ei apoi,

Pe al Meu braț întinde-l-voi

Sfărmând toiagul pâinii ei,

Lăsând-o pradă foametei,

Stingându-i tot al ei popor

Și toată stirpea vitelor –

14Chiar de ar fi în locu-acel,

Noe, cu Iov și Daniel,

Doar al lor suflet, negreșit,

Cei trei și l-ar fi mântuit

Din acea țară, din popor,

Pentru neprihănirea lor.”

15Țara, dacă ar fi lăsată,

De fiare-a fi cutreierată –

Spre a ucide-al ei popor

Și un pustiu neprimitor

S-ajungă-n urmă a fi ea,

Prin cari nu trece nimenea

De spaima ce o răspândesc

Fiarele ce o locuiesc –

16Și dacă, în mijlocul ei,

S-ar fi aflat, cumva, cei trei,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fii, nici fiice din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci și le-ar fi mântuit,

Căci țara ar fi devenit

Doar un pustiu neprimitor,

Sumbru și înspăimântător.

17Sau de-aș aduce sabia

În contra țării ăsteia

Și-o pun apoi, să-i nimicească

Pe cei ce au s-o locuiască –

Și-asemeni fi-vor nimicite

Toate cirezile de vite –

18Și dacă în mijlocul ei

S-ar fi aflat, cumva, cei trei,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fiu, nici fiică din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci și le-ar fi mântuit

Căci numai ei ar fi trăit.

19Sau dacă ciuma, Eu aș vrea,

În contra țării ăsteia

Să o trimit, să-i nimicească

Pe cei ce au s-o locuiască –

Și-asemeni fi-vor nimicite

Toate cirezile de vite –

20Chiar de ar fi în locu-acel,

Noe, cu Iov și Daniel,

Pe viața Mea” – Domnu-a jurat –

„Că nimeni nu ar fi scăpat –

Nici fiu, nici fiică din popor –

Ci doar cei trei, viețile lor,

Atunci ar fi izbutit

Ca să și le fi mântuit

Din astă țară, din popor,

Pentru neprihănirea lor.”

21Dar totuși, Domnul Dumnezeu

A zis așa: „Iată că Eu,

Cu toate că trimite-voi

Peste Ierusalim, apoi,

Grozavele pedepse cari

Sunt patru-n număr și sunt mari –

Adică ciuma, sabia,

Sălbăticiuni și foametea –

Pe care Eu le stăpânesc,

Ca în ăst fel să nimicesc

Pe toți oamenii din popor

Și-asemenea vitele lor,

22Tot voi lăsa o rămășiță

Din a poporului lor viță,

Și-anume fii și fiice. Ei

Se vor vădi a fi acei

Cari vor aduce mângâiere,

Pentru a voastră grea durere,

Căci astă rămășiță-apoi,

Are să vină pân’ la voi.

Purtarea ei, o veți vedea

Și astfel vă veți mângâia

De răul ce-l veți fi văzut

Peste Ierusalim căzut,

Când pedepsi-voi a lui fire

Și-am să-i trimit nenorocire.

23Faptele lor, le veți vedea

Și mângâiere veți avea,

Prin felul cum se poartă ei.

Veți ști că nu fără temei,

Contra Ierusalimului,

Domnu-Și întinse brațul Lui

Și-apoi, să cadă a făcut,

Asupră-i, tot ce ați văzut.”