Neemia 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Dregerea zidurilor Ierusalimului

1Fusese Eliașib cel care,

Pe-atunci, ajunse preot mare.

Cu ai săi frați, el a pornit

La lucru și au construit

O poartă, cea „a oilor”.

Când încheiară lucrul lor,

Au sfințit poarta și-au adus

Ușile-apoi, de i le-au pus.

Ei au sfințit-o începând

Din turnul Mea și ajungând

La un alt turn, ce se vădea,

Hananeel, că se numea.

2Cu Eliașib, au mai zidit

Și oameni care au venit

Din Ierihon. L-a ajutat

Și-acela care s-a chemat

Zecur, căci el era cel care,

Pe Imri, drept părinte-l are.

3Fiii lui Sena au zidit

O poartă, care s-a numit

„A peștilor”. Când o sfârșiră,

Cu scânduri o acoperiră

Și ușile apoi i-au pus.

Încuietori i-au mai adus

Și-apoi, pe ușile acele,

Au așezat zăvoare grele.

4Până când zidul s-a-nălțat,

Cu ei alături a lucrat

Și Meremot, acela care,

Pe Urie, părinte-l are,

Și pe Hacoț. De-asemenea,

Și Meșulam îl sprijinea.

El se vădea a fi cel care

Pe Berechia, tată-l are,

Precum și pe Meșezabel.

Țadoc a mai lucrat cu el,

Țadoc fiind acela care,

Pe Bana, drept părinte-l are.

5Și Tecoiții au lucrat,

Însă cei care s-au aflat,

În fruntea lor, nu s-au supus

În slujba Domnului de Sus.

6Apoi, Ioiada – acel care,

Pe Paseah, părinte-l are –

Și Meșulam – cari se vădea

Fecior al lui Besodia –

Poarta cea veche-o reparară

Și-n al ei loc o așezară.

Îndată, după ce-o sfârșiră,

Cu scânduri o acoperiră

Și ușile apoi i-au pus.

Încuietori i-au mai adus

Și-apoi pe ușile acele,

Au așezat zăvoare grele.

7Melatia – Gabaonitul –

Și cu Iadon – Meronotitul –

Alăturea de ei, lucrară.

La ei, se mai adăugară

Cei cari, din Gabaon, erau

Sau cari, din Mițpa, se vădeau,

De prin ținutu-ndepărtat –

De dincoace de Eufrat –

Sau de la scaunul avut

De dregătorul din ținut.

8Dintre cei care se vădeau

Că făcători de mir erau,

Acela care a muncit,

Hanania, a fost numit.

Dintre-argintari, cel ce-a lucrat

Fusese Uziel chemat.

El e feciorul lui Harhaia.

9Apoi, a mai lucrat Refaia,

Fiul lui Hur. El e cel care

Se dovedea a fi mai mare

Pe jumătate din ținut

Care – așa cum s-a știut –

Doar de Ierusalim ținea.

10Alăturea de el ședea

Iedaia, cari găsi cu cale

De-a lucra-n fața casei sale.

Pe Harumaf, tată-l avea.

Feciorul lui Hașabnia

Care, Hatuș, a fost chemat –

La lucru – s-a alăturat.

11O parte-a zidului cel care

E-al turnului de la cuptoare,

De Malchia a fost ‘nălțat –

Al lui Harim fiu – ajutat

Și de Hașub, acel pe care,

Pahat-Moab, drept fiu, îl are.

12Cu ei, alături, a muncit

Șalum, cari fost-a însoțit

De ale lui copile-ndată;

Lui, Haloheș îi fuse tată.

Șalum acesta e cel care

Se dovedea a fi mai mare

Pe jumătatea de ținut,

Care – așa cum e știut –

Doar de Ierusalim ținea.

13Acela care se numea

Hanun, e cel ce-a reparat

O poartă, care s-a chemat

„A văii”, iar în lucrul lui,

Oamenii Zanoahului

L-au ajutat. Ei au zidit-o

Iar după ce au isprăvit-o,

În urmă, ușile i-au pus.

Încuietori i-au mai adus

Și-apoi pe ușile acele

Au așezat zăvoare grele.

Un zid, au mai făcut cu toți,

Care avea o mie coți

Și ajungea capătul lui,

La porțile gunoiului.

14Peste ținutu-acela care,

Bet-Hacherem, drept nume are,

Fusese Malchia-nălțat.

O poartă, el a ridicat.

E „a gunoiului” știută,

Poarta ce-a fost, de el, făcută,

Iar Malchia e-acela care,

Părinte, pe Recab, îl are.

Malchia, poarta, a zidit-o

Și-n urmă, când a isprăvit-o,

În rame, ușile i-a pus.

Încuietori i-a mai adus

Și-apoi pe ușile acele

A așezat zăvoare grele.

15Apoi, Șalun – acela care

Fusese-n Mițpa cel mai mare –

A dres „poarta izvorului”

Și-a prins-o-n brâul zidului.

Șalun era acela care,

Părinte, pe Col-Hoze-l are.

Șalun, când poarta a sfârșit-o,

Cu scânduri a acoperit-o

Și ușile apoi i-a pus.

Încuietori i-a mai adus

Și-apoi, pe ușile acele

A așezat zăvoare grele.

A mai făcut, de-asemenea,

Zidul pe care îl avea

Iazul Siloe. Brâul lui,

Grădina împăratului,

O mărginea continuând

Să se întindă, ajungând

Până la treptele aflate

Lângă ieșirea din cetate.

16Neemia era cel care

Se dovedea a fi mai mare

Peste Bet-Țur – cum e știut –

Pe jumătate din ținut.

El, cu ai săi, a construit

Zidul care a-mprejmuit

Mormintele ce le avea

David, iar zidul ajungea

Până la iaz, urcând ușor,

Spre casele vitejilor.

17Apoi, Leviții au lucrat.

Primul, Rehum, a fost chemat;

Fiu al lui Bani se vădea.

Al doilea e Hașabia.

Hașabia era cel care

Se dovedea a fi mai mare

Pe jumătate din ținut

Care – așa cum e știut –

Pe-atunci, de Cheila, se ținea.

18A mai lucrat – de-asemenea –

Bavai, cel care-i e fecior

Lui Hanadad și domnitor

Peste cealaltă jumătate

Dintre ținuturile-aflate

Sub stăpânirea ce ținea

De Cheila. El îl mai avea

19Alături, pe Ezer, cel care

Era, la Mițpa, cel mai mare;

Fiu al lui Iosua e el

Și a făcut zidul acel

De la suișul caselor

Cari fost-au ale armelor.

Lângă suiș, zidul cotea

Și-n acel loc, un unghi, făcea.

20Apoi Baruc, acela care,

Părinte, pe Zabai, îl are,

Pornind din unghi, a înălțat

Zidul și l-a continuat

Făcându-l, astfel, ca să iasă

Lână a lui Eliașib casă;

Iar Eliașib era cel care,

Rang a avut, de preot mare.

21Zidul a fost continuat

De Meremot. El l-a-nălțat

Până la capătul pe care,

Casa lui Eliașib îl are,

Căci zidul pe cari l-a făcut,

Din poarta casei l-a-nceput.

Fiu al lui Urie e el,

Precum și-al lui Hacoț, la fel.

22Lângă Ierusalim erau

Mulți preoți care locuiau.

Aceștia toți s-au adunat

Și împreună au lucrat.

23Apoi, cei care-n urmă vin

Au fost Hașub și Beniamin.

În fața casei lor, lucrară

Și zidul îl continuară.

În urma lor, Azaria,

Precum și cu Maaseia,

Lucrară-n fața casei lor.

Maaseia îi e fecior

Lui Anania. A urmat

24Cel care e Binui chemat.

Binui este acela care,

Pe Hanadad, părinte-l are.

Astfel, al său zid începea

La casa lui Azaria,

Până la unghi, apoi, urcând,

La colț – în urmă – ajungând.

25Palal apoi, acela care,

Părinte, pe Uzai, îl are,

În fața unghiului lucrase.

El – zidul – îl continuase

În fața turnului de sus.

Turnul acela a fost pus

În fața casei unde-a stat

Cel care fost-a împărat,

Iar în vecinătatea ei,

Fusese curtea temniței.

26Aceia care locuiau

Pe deal și care se vădeau

Slujbași ai Templului, lucrară

Și zidul îl continuară

Spre răsărit. Bucata lor

E pân’ la poarta apelor

Și pân’ la turnul din afară.

27Cei care-n lucru îi urmară

Sunt Tecoiții. Au zidit

Brâul care s-a nimerit

În dreptul turnului cel mare

Ce iese-afară, după care

Lungiră creasta zidului,

Până la zidul dealului.

28Deasupra porții cailor,

A fost rândul preoților.

În fața casei, fiecare,

A construit zidul cel mare.

29Țadoc apoi, acela care,

Pe Imer, drept părinte-l are,

Făcut-a creasta zidului

Aflată-n fața casei lui.

La poarta de la răsărit,

Drept păzitor, a fost numit

Șemaia. El se dovedea

Feciorul lui Șecania

Și-a făcut creasta zidului

Aflat în fața casei lui.

30Hanania – acela care,

Pe Șelemia, tată-l are –

Și cu Hanun – cari se vădea

Precum că e al șaselea

Fecior al lui Țalaf – veniră

Și-o altă parte, construiră,

A zidului. Lor le-a urmat

Cel care-i Meșulam chemat.

El se vădea acela care,

Pe Berechia, tată-l are

Și în fața odăii lui

A făcut creasta zidului.

31Malchia-n urmă, din cei cari

Se dovediră argintari,

A lungit creasta zidului

Pân’ la slujbașii Templului

Și pân’ la casele durate

De negustori, case aflate

La poarta care s-a chemat

Mifcad. El a continuat

Cu zidul pe care l-a dus

Pân’ la odaia cea de sus.

32Din acel loc, toți acei cari

Sunt negustori și argintari,

Își construiră zidul lor,

Până la poarta oilor.