Leviticul 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Legea pentru sărbătoarea de peste an a ispășirii

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit,

Îndată după ce-au pierit

Doi dintre-ai lui Aron copii:

2„Pe al tău frate, să-l previi,

Căci trebuie Aron să știe –

Când, în al Meu cort, o să vie –

Că nu tot timpul va putea

Să treacă, de acea perdea,

Care-nlăuntru e aflată

Și care este așezată

Ca să acopere privirii,

Acel capac al ispășirii

Cari, pe chivot, trebuie pus.

În acest fel îi vei fi spus

Tu, lui Aron, ca să nu piară,

Când, în lăcaș, intra-va iară.

Peste capac, un nor va sta,

În care Mă voi arăta.

3Aron va trebui să știe,

În al Meu cort deci, cum să vie.

Iată dar, ce va face el:

Are să ieie un vițel –

Care să aibă drept menire

De jertfă pentru ispășire –

Și un berbec ce îl socot,

Să-Mi fie ardere de tot.

4Să-și ia, pe el, tunica lui –

Deci tunica preotului –

Care, din in, este țesută.

Să-și ia izmana lui, făcută –

De-asemenea – din in subțire,

Și brâul, ale cărui fire –

La fel – din in, s-au împletit.

Apoi să-și pună – negreșit –

Mitra de in. Aste veșminte

Sunt, pentru preot, haine sfinte.

Cu ele, fi-va îmbrăcat,

După ce-ntâi el s-a spălat.

5De la ai lui Israel fii,

Doi țapi, el va lua. Să știi

Că țapii vor avea menire

De jertfă pentru ispășire.

Mai trebuie, de-asemenea,

Și un berbece să mai ia,

Pe care Eu am să-l socot

Să-Mi fie ardere de tot.

6Aron s-aducă, pentru el –

Precum se cere – un vițel.

Acesta fi-va folosit

Drept jertfă pentru ispășit.

Aron deci, prin a lui menire,

Are să facă ispășire

Apoi, în fața Domnului

Și pentru el și pentru-ai lui.

7Să ia doi țapi care, aduși,

Vor fi, la cort, spre a fi puși

În fața Domnului. Apoi,

8Aron, pentru aceștia doi,

S-arunce sorți, ca să se știe,

Ai cui vor trebui să fie:

Unu-i al Domnului astfel,

Iar altu-i al lui Azazel.

9Aron are să ia, de-ndată,

Țapul pe care îl arată

Sorții, că e al Domnului,

Și-l va aduce-n fața Lui,

Drept jertfă pentru ispășit.

10Iar țapul care a ieșit,

La sorți, drept pentru Azazel,

Viu trebuie a fi pus el

Apoi, în fața Domnului,

Slujind deci, prin menirea lui,

La împlinirea ispășirii.

Să-l lași apoi, în voia firii:

Deci să îl ducă în pustie,

Unde va trebui să fie –

Țapul acel – liber lăsat,

Lui Azazel fiindu-i dat.

11Aron să-și ia al său vițel

Și-apoi, să facă, pentru el –

Și pentru toată casa lui –

Acolo-n fața Domnului,

O ispășire, de îndat’.

După ce fi-va-njunghiat

12Vițelul său, Aron să ia

Cădelnița. Să pună-n ea

Cărbuni aprinși – adică jar –

De pe al Domnului altar.

Loc, trebuie să-i mai rămâie,

Să pună doi pumni de tămâie –

Tămâia cea mirositoare,

Mărunt pisată – după care,

Va duce tot ce va avea,

În partea de după perdea.

Astă perdea are menire,

În cort, de-a face despărțire.

13În spatele perdelei dar,

Tămâia s-o pună pe jar.

Dacă tămâia-n acel loc

Are a fi pusă pe foc,

Va face-n fața Domnului,

Un nor de fum. Menirea lui

E de-a-nveli-n pâcla-i subțire,

Capacul pentru ispășire

Cari, pe chivot, e așezat.

În acest fel, va fi cruțat

De la pieire; iar apoi,

Se va întoarce înapoi

14Și-n sângele vițelului,

Își va vârî degetul lui,

Pentru că trebuie stropit

Capacul, către răsărit.

De șapte ori, în fața lui,

Cu sângele vițelului,

El să stropească, ne-ncetat.

15Apoi trebuie-njunghiat

Țapul care avea menire

De jertfă pentru ispășire

Adusă-n fața Domnului,

Pentru întreg poporul Lui.

Sângele țapului adus

Va trebui să fie dus,

Dincolo de perdeaua care

Este în cort, despărțitoare,

Căci face-va apoi, cu el,

Ca și cu cel de la vițel.

Cu sânge, trebuie stropit

Înspre capac și, negreșit,

Se va stropi și-n fața lui,

Cu sângele vițelului.

16Aron deci, prin a sa menire,

Să facă astfel, ispășire,

Pentru locașul Meu cel sfânt

Și pentru toate câte sânt

Necurății, în rândul lor –

Acela al copiilor

Lui Israel – pentru oricare,

A legilor Mele, călcare,

Prin care au păcătuit.

La fel, trebuie împlinit

Și pentru cortul ce-i chemat

„Al întâlnirii”, cort aflat

În mijlocul poporului,

În mijlocu-ntinării lui.

17Când face slujba ispășirii

Aron, în cortul întâlnirii,

Nimeni să nu se afle-n el.

Numai Aron este acel

Care primește învoire,

Să săvârșească ispășire,

Pentru locașul Meu cel sfânt,

Pentru toți cei cari ai lui sânt

Și pentru tot poporu-acel,

Cari este al lui Israel.

18Când se va-ntoarce înapoi –

Afară deci – Aron, apoi,

Va merge la altarul Lui,

Aflat în fața Domnului,

Să facă, prin a sa menire –

Și pentru-acesta – ispășire.

Din sângele vițelului,

Precum și din al țapului,

Să ia apoi, să ungă dar,

Coarnele-aflate pe altar.

19Cu degetul, sânge, să ia

Și să stropească-asemenea,

De șapte ori, peste altar,

Ca să-l sfințească așadar,

De toată-ntinăciunea lui –

Adică de-a poporului.”

Țapul pentru Azazel

20„La încheierea ispășirii

Pentru-acel cort al întâlnirii,

Pentru locașul sfânt ce-l are

Cortul și-apoi pentru altare,

Țapul cel viu să fie-adus.

21Aron, atunci, își va fi pus

Mâinile-asupra țapului.

Cu mâinile pe capul lui,

Mărturisi-va, peste el,

Păcatele lui Israel:

Tot ceea ce s-a săvârșit,

Prin care s-a păcătuit,

Tot ceea ce-i fărădelege,

Toate călcările de lege.

Toate acestea fiind spuse,

Pe capul țapului, sunt puse.

Apoi, el fi-va izgonit

Către pustie. Însoțit

Va fi de-un om anume, care

Primi-va astă-nsărcinare.

22Țapul va duce-atunci, cu el,

Greșelile lui Israel –

Fărădelegi ce-a săvârșit –

Într-un pământ sterp, pustiit.

Deci țapul trebuie să fie

Eliberat, doar în pustie.

23Aron să intre înapoi,

În cort; să-și lepede apoi,

Veșmintele de in, cu care

Se îmbrăcase, la intrare

În sfântul Meu locaș. Să-și spele,

24Într-un loc sfânt, trupul și-acele

Straie, din in, să le îmbrace.

După ce toate le va face,

Să iasă-afară, să se ducă

Ș, jertfele să le aducă.

Aceste jertfe le socot

Să-Mi fie ardere de tot.

S-aducă deci, arderea lui

Și arderea poporului,

Și-apoi – după a sa menire –

Are să facă ispășire,

În fața Mea, și pentru el

Și pentru-ntregul Israel.

25Grăsimea jertfei cu menire

De jertfă pentru ispășire

Să o aducă pe altar,

Ca să o ardă pe-al său jar.

26Referitor la omu-acel

Cari, țapul – pentru Azazel –

Va trebui să-l izgonească,

Iată ce are să-mplinească:

‘Nainte ca să intre iară,

În tabără, să-și spele-afară,

Trupul și straiele și-apoi,

Să intre-n tabără-napoi.

27Va trebui, în urmă, iară,

Din tabără, să iasă-afară,

Pentru-a lua atunci cu el

Și țapul și vițelu-acel

Cari dați au fost, de ispășit –

Al căror sânge, folosit

Fost-a, la cortul întâlnirii,

La săvârșirea ispășirii.

Aceste trupuri, într-un loc,

Duse vor fi și arse-n foc,

Cu pieile și carnea lor

Și cu baliga jertfelor.

28Cel ce le arde, să păzească

Ce trebuie să împlinească:

‘Nainte ca să intre iară,

În tabără, să-și spele-afară,

Trupul și straiele și-apoi,

Să intre-n tabără-napoi.”

Sărbătoarea ispășirii

29„Această lege, să se știe

Că veșnică are să fie:

A zecea zi când va cădea,

În an, în luna a șaptea,

Cu toți va trebui să știți

Ca sufletul să vă smeriți,

Și oprit este fiecare,

Să săvârșească vreo lucrare.

Din lucru-atunci, va fi oprit

Cel care e-mpământenit

Ca băștinaș, dar și cel care

Este, la voi, în adunare,

Și locuiește ca străin.

30Când zilele acestea vin,

Veți face ispășire voi

Și curățiți veți fi apoi,

Față de Domnul, negreșit,

De tot păcatul săvârșit.

31Această zi când o să vie,

Ca un Sabat, voiesc să fie,

În care, toți să stați în tihnă,

Să îi dați trupului, odihnă.

În acea zi, voiesc să știți

Ca, sufletul, să vă smeriți,

Cu toți, în față-Mi, pentru că

Este o lege veșnică.

32Preotul, prin a sa menire,

Atunci va face ispășire,

Căci, ungere, a căpătat

Și astfel, fost-a închinat,

Mereu, în slujba Domnului.

Fiu-i urmează tatălui,

În slujba lui, la preoție.

Atuncea el are să fie,

În straiele de in, gătit,

Acest veșmânt fiind sfințit.

33Gătit apoi, cu-acest veșmânt,

El, pentru locul cel prea sfânt,

Are să facă ispășire.

Și pentru cortul de-ntâlnire,

Să facă ispășire dar;

De-asemeni, și pentru altar

Și pentru preoți, după care,

Pentru întreaga adunare.

34Această lege, să se știe

Că, veșnică, are să fie,

Pentru poporu-acesta: iată,

În fiecare an, o dată,

O să se facă ispășire –

Așa precum v-am dat de știre –

Pentru întregul Israel.”

Aron a împlinit și el,

Ceea ce Domnu-a poruncit,

Prin Moise-atunci când i-a vorbit.