2 Timotei 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Acum, față de Dumnezeu

Și de Hristos – de Domnul meu –

Care îi va chema, odată,

Pe vii și morți, la judecată,

Pentru venirea Domnului

Precum și-ampărăției Lui,

Doresc ca să te rog, fierbinte,

Să împlinești aste cuvinte:

2Mereu, să propovăduiești

Cuvântul și să stăruiești

Asupra lui, necontenit,

Atât la timpul potrivit,

Precum și în orice răstimp

Ce nu pare a fi la timp.

Mustră și ceartă, cu măsură,

Îndeamnă, dă învățătură,

Împarte, tuturor, povețe

Și le-nsoțește cu blândețe.

3O vreme rea are să vie,

Când oamenii nu au să fie,

În stare, de a asculta,

De-a suferi și-a căpăta

O sănătoasă-nvățătură.

Atunci, ei fi-vor în măsură

S-asculte doar ceea ce vor –

Deci, ceea ce le place lor –

Și-nvățături au să își dea,

După cum, poftă, vor avea.

4Ei, de la adevăr, apoi,

Își vor întoarce, înapoi,

Urechile, fiind dorite

Istoriile-nchipuite.

5În toate lucrurile – eu –

Te-ndemn ca, treaz, să fii, mereu.

Fii răbdător în suferință

Și să-mplinești, cu sârguință,

Necontenit, acea lucrare

Ce un evanghelist o are.

În toate dar, te străduiește,

Și slujba, bine-ți împlinește.

6Căci eu sunt gata, ne-ncetat –

Aștept numai, să fiu turnat,

Așa precum e o măsură

Din jertfa pentru băutură.

Clipa plecării mi se-arată,

A fi foarte apropiată.

7Lupta cea bună, m-am luptat

Și-am isprăvit de alergat,

Căci eu, cu toată sârguința,

Într-una, am păzit credința.

8De-acum, m-așteaptă o cunună:

Pe cap, ea o să mi se pună,

Căci ea-i cununa cea pe care

Neprihănirea, doar, o are.

Astă cunună minunată,

În „ziua ‘ceea”-mi va fi dată

Mie, de către Domnul meu,

Dreptul Judecător, mereu.

Și nu doar eu am s-o primesc,

Ci toți acei care iubesc

Venirea Lui. Te rog, pe tine,

9Să cauți ca să vii, la mine,

10Pentru că Dima m-a lăsat;

E în Tesalonic plecat,

Căci a iubit lumea de-acum

Și, singur, am rămas, pe drum.

Crescens e în Galatia,

Iar Tit e în Dalmația.

11Doar Luca este-acum, cu mine.

Pe Marcu, să-l aduci cu tine,

Pentru că el – neîndoios –

În slujbă-mi este de folos.

12Iar pe Tihic – precum am zis –

Pân’ la Efes, eu l-am trimis.

13Atuncea când sosești, aș vrea

Să îmi aduci, mantaua mea,

Care, în Troua, e lăsată –

La Carp, în casă, e aflată.

Adă, te rog, cărțile mele,

Pe cele care sunt de piele.

14Află că Alexandru dar –

Cel care este căldărar –

Necontenit, mi-a făcut rău.

Dar Domnul, după răul său,

Încredințat sunt că, odată,

Îi va da plata meritată.

15Iată, ți-am dat aceste vești,

Ca tu să știi să te ferești,

Astfel, de el, neîncetat,

Căci împotrivă-ne a stat.

16La-ntâiul meu răspuns, pe care,

Eu l-am rostit, în apărare,

De nimeni n-am fost însoțit,

Pentru că toți m-au părăsit.

Faptul acest, fără-ndoială,

Să nu-l aibă, la socoteală!

17Cu mine-a fost doar Domnul meu

Care m-a întărit mereu,

Încât, am propovăduit,

Ceea ce trebuia vestit,

Iar Neamurile, am văzut,

Precum că, partea, au avut

Din plin dar – prin a mea vorbire –

De astă propovăduire.

Astfel, din gura leului,

M-a izbăvit puterea Lui.

18De El, voi fi eu, izbăvit,

Din orice rău, și mântuit.

Împărăția Sa cerească,

Apoi, are să mă primească.

Slavă să aibă El, din plin,

În vecii vecilor! Amin.

19Spune-i Priscilei, „sănătate”,

Și lui Acuila – al meu frate –

Și-apoi, de-asemeni, tuturor

Din casa lui Onisifor.

20Erast e, în Corint, aflat,

Iar pe Trofim, eu l-am lăsat –

Lovit de boală – la Milet

Și sper să își revină-ncet.

21Să cauți – până când nu vine

Iarna – ca să ajungi, la mine.

Eubul, Pudens, Claudia

Și Linus, de asemenea,

Doar sănătate, îți doresc.

Toți frații care se găsesc

Aici, cu mine, împreună,

Tot „sănătate”, vor să-ți spună.

22Domnul Iisus Hristos să fie,

Cu duhul tău, pentru vecie.

Harul, să îl aveți, din plin,

În vecii vecilor! Amin.